"Orice varsta ai avea, tine aripile intinse!"
I se spune "Pustnicul de la marginea marii" si este unul din cei mai mari duhovnici ai credinciosilor ortodocsi, un parinte-calugar iubit, asediat de multimi de oameni care asteapta sa-l vada si sa-i asculte povetele.
Cand am avut norocul si bucuria sa ma primeasca, sedea pe un scaun in cerdacul chiliei sale din interiorul Manastirii "Sf. Maria" din Techirghiol, privind lumea adunata in jurul bisericii, la vecernie. E greu sa-i dai 92 de ani. Are privirea senina si agera, iar barba alba ii atarna pana la brau. Imi arata o fotografie din tinerete, care lasa mai degraba sa se inteleaga ca timpul n-a prea lasat urme, desi viata duhovnicului de la Manastirea din Techirghiol n-a fost deloc usoara. Parintele sta intr-o camera mica, modesta, cu masa incarcata de carti si de scrisori de la credinciosi, care ii cer indrumari duhovnicesti.
- "Daca tineretea ar sti, daca batranetea ar putea" - iata o maxima pe care ati invocat-o adesea in cartea dvs. intitulata "Duhovnici romani, in dialog cu tinerii". Ce ati fi vrut sa stie tineretea dvs. dar n-a stiut? Ce ati face acum, la batranete, si nu puteti?
- (Rade!) Nu exista batranete. Exista numai tinerete, numai forta, numai zbor. Astia sunt ani pe care i-a facut Dumnezeu asa, dupa socotelile lui. Dar, oricare ar fi varsta, nu este nici un motiv sa nu tii aripile intinse. O tinerete, daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie. Si daca exista o nuanta de batranete la tinerete, va exista si tinerete la batranete.
- Tineretea dvs. din anii interbelici nu e aceeasi cu cea de acum. Ce ar trebui sa stie, cum ar trebui sa fie tineretea acestui inceput de mileniu? In chilia dvs. patrund, adesea, si tineri. Ce sfat de viata le dati?
- Trebuie sa stie cine i-a facut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a te cunoaste pe tine insuti. Asta e o obligatie sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu raiul, cu iadul. Sunt ele o realitate sau simple povesti? Tinerii trebuie sa stie ca orice gand ar avea, la orisice varsta, daca e in relatie cu vesnicia, ei se afla pe drumul cel bun. Sa fie "simtiti", sa nu traiasca cu atata indiferenta si ignoranta cu privire la creatie.
- Parinte, de ce credeti ca sunteti asa de iubit si de cautat de cei tineri, care va considera duhovnicul lor?
- Trebuie sa stii sa vorbesti pe limba tinerilor. Trebuie sa intelegi pornirile si voluptatile tineretii, sa stii sa nu-i opresti din acestea. Dar sa-i faci sa invete sa fie "legalizati" in implinirea unei placeri, a dorintelor de implinire normale la varsta lor. Asa cum v-am spus, ce poti face la tinerete nu poti face si la batranete. Este un adevar pe care il cunosc prin viata. Am stat 14 ani la inchisoare si ma puteam pustii. Dar m-a ajutat varsta. Acum nu mai stiu daca as putea sa rezist la ce-am trait. Sa iau padurea in piept, fiarele padurii in piept. Nu ca m-as fi batut cu ele, ca mi-a pus un urs laba pe umar si mi-am dat seama ce putere are fiara... Tinerii trebuie sa fie in stare sincera de trezvie. Sa nu-si piarda tineretea, ca e in primejdie batranetea.
- Dupa atatia ani de puscarie, care temnita credeti ca e mai grea, cea a trupului sau cea a sufletului?
- Cea a sufletului, fara discutie. Temnita trupului e trecatoare, dar sufletul are contingenta vesnica.
""Rugul aprins" n-a fost o miscare.
Au fost ruguri duhovnicesti"
- Tineretea dvs. a fost marcata si de elanuri mistice, legate de miscarea duhovniceasca "Rugul aprins"...
- "Rugul aprins" n-a fost nici o miscare. Eram monah la Manastirea Antim, cand s-a cerut aprobarea Patriarhului Nicodim pentru intemeierea lui, dar nu a fost aprobat, si atat a fost "rugul aprins". Dar noi ne intalneam in toata sambata si vorbeam de ruguri duhovnicesti si am fost condamnat pentru asta, considerandu-se ca am facut propaganda impotriva regimului. Au facut din "Rugul aprins" un pretext ca sa ne aresteze si sa ne condamne. Si pe mine m-au condamnat la 40 de ani. Patruzeci de ani!
- Undeva, intr-una din cartile dvs., spuneti ca "iesirea din armonie creeaza stridente". Ce inseamna pentru dvs. armonia?
- Starea de armonie inseamna cu orice chip starea de plinatate, de comuniune cu realitatea divina, cu realitatea vesnica. Asta-i armonia. Daca as fi intrebat sa spun intr-un singur cuvant ce e Biblia, asa de grozava in lupta cu mii de ani, as spune ca armonia e Biblia. Daca n-ar fi Biblia, ar fi zapaceala, n-ar fi limpezime.
"Atunci cand am "innebunit",
m-am dus la manastire.
M-am dus cu "nebunie" pentru Hristos"
- O viata inseamna si impliniri si neimpliniri. Regretati acum ca n-ati reusit sa impliniti un gand major?
- N-as putea sa spun ca am un regret mare, pentru ca atunci cand am "innebunit", am plecat la manastire. Pentru ca la manastire pleci cu o inalta misiune. Te duci cu "nebunie" pentru Hristos. E ceva ilogic sa mai ai vointa libera si pentru altceva. Asta a fost cea mai mare dorinta a mea, sa-l marturisesc pe Hristos. Si cel mai mare regret e ca nu am reusit intru totul sa ma desavarsesc in misiunea mea. Altfel, n-a fost sa zic ceva si sa nu fac.
- V-au placut desenul, sculptura, creatia artistica. Arta, pentru a dainui, presupune si ea credinta?
- Arta vorbeste, trebuie sa-i dai o nuanta de semnificatie. Bunaoara, eu am desenat niste lucruri. Uite, as vrea sa va arat o cruce si cateva desene de-ale mele. L-am desenat si pe Apostolul Pavel, gandind la cei de sus, dar si la cei de pe pamant. Crucea mea de calugar e sculptata de mine. Am socotit ca tineretea sta intre drama si tragedie. In tragedie eroii mor, in drama eroii traiesc. Noi nu avem tragedii, avem drame. Nu ducem lucrurile pana la sfarsit.
Nicolae Baciut