Comisia Europeana a recunoscut ca s-au facut progrese incontestabile la capitolul "concurenta" si in reformarea Justitiei. Romania a eliminat handicapul ce o separa de Bulgaria, cele doua tari evoluand, acum, in acelasi ritm, spre realizarea in fapt a integrarii in Ue, la 1 ianuarie 2007. Raportul de monitorizare nu este insa hotarator. Evaluarea definitiva va fi facuta in aprilie 2006, cand Consiliul Uniunii va decide daca va fi sau nu activata clauza de salvgardare, ce ar insemna impingerea termenului final al aderarii pana in 2008. Raportul de monitorizare indica, din aceasta perspectiva, domeniile la care Romania si Bulgaria mai au inca lipsuri. Romania trebuie sa realizeze de urgenta securizarea viitoarelor granite externe ale Ue, sa stabileasca Agentia de plati agricole si sa ia masuri de siguranta veterinara, sa intareasca mecanismele de control pentru fondurile de dezvoltare regionala, sa reduca poluarea mediului si sa fixeze sistemele de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, de comunicare in domeniul impozitarii si de achizitii publice. Principalul domeniu din cauza caruia s-ar putea activa clauza de salvgardare ramane insa cel al coruptiei. Ue solicita imperativ Romaniei fapte din care sa reiasa ca lupta impotriva acestui flagel national nu se realizeaza doar "pe hartie". Toate guvernele romane de dupa 1989 au declarat ca vor face totul pentru stoparea fenomenului dar, pana acum, rezultatele au fost anemice. Desi mediile independente au prezentat zi de zi, an dupa an, cazuri concrete de frauda, afaceri oneroase, mita etc. Dupa alegerile din 2004 s-a putut, parca, observa o decizie ceva mai ferma de combatere a "sistemului ticalosit" impus Romaniei de mostenitorii regimului Ceausescu, regrupati sub masca social-democratiei iliesciene. In Romania nu s-a aplicat deloc o lege a lustratiei, ce i-ar fi indepartat - temporar - de parghiile puterii pe activistii comunisti si securistii fostului regim. In Romania, sub directa indrumare a lui Ion Iliescu, nu s-a aplicat deloc un "tratament de soc" economiei etatizate. Sub pretextul eliminarii scaderii bruste a nivelului de trai, s-a preferat o tranzitie lenta, care a dus tara pe ultimul loc in Europa, fara ca invocata calitate a vietii sa se imbunatateasca. Lunga agonie a servit fixarii "sistemului" si constituirii marilor averi actuale. Incercarea de dislocare a structurarii mafiote a piramidei sociale, efectuata sub regimul Constantinescu dupa alegerile din 1996, a venit prea tarziu si a fost moale si desincronizata. In batalia cu un sistem clientelar, de dependente reciproce, bunele intentii nu au fost de ajuns. Coalitia condusa de Cdr, eterogena si contradictorie, a cedat pana la urma presiunii sistemului generalizat, cazurile de coruptie devenind la fel de frecvente ca in timpul Pdsr-ului. Votul negativ din 2004 s-a justificat, in parte, si pe credinta naiva ca imbogatitii dintre 1990 si 1996 nu vor mai avea de ce sa fure. Desi, se stie, cine a furat o data, va mai fura. Sub guvernul Nastase, scandalurile de "coruptie la varf" au fost nenumarate. Ele au crescut odata cu campania declarativa impotriva acestui cancer, campanie finalizata prin prinderea demonstrativa a catorva "pesti mici".
Ales in 2004, presedintele Traian Basescu s-a declarat de la inceput impotriva "sistemului ticalosit". Si nu a incetat sa se declare. Multi simpatizanti (clienti) ai Psd-ului au insinuat ca, la randu-i, el va ceda "grupurilor de interese" pe care le-a criticat. "Cazurile" Anghelescu sau Udrea-Cocos au fost prezentate cu voluptate ca exemple de coruptie a puterii. Dar si Stana Anghelescu, si Elena Udrea si-au dat demisia, care le-a fost aprobata. Sub guvernarea Nastase, ministri ca H. Puwak, S. Mihailescu, R. Stanoiu etc. au fost demisi numai dupa imense campanii mediatice. In fapt, demiterea lor a reprezentat doar o "rotire de cadre", fara urmari penale. D-l Basescu nu are inca o "echipa de incoruptibili" cu care sa atace "inima sistemului". Majoritatea parlamentara pe care se sprijina este fragila si conjuncturala, cum s-a vazut in momentul votarii Statutului Minoritatilor. Partide ca Pc (fost Pur) sau Udmr pot oricand, in functie de interesul de grup, sa rastoarne majoritatea parlamentara. Si chiar Alianta Da nu mai este atat de solidara ca la inceputuri. D-l Basescu are insa cativa oameni care, in campanii solitare, sunt dispusi sa-l sprijine pana la capat. Fara admirabila tenacitate a d-nei Monica Macovei nu s-ar fi initiat depolitizarea Justitiei si promovarea specialistilor necorupti in aparatul juridic. Fara curajul nebunesc al unui Sebastian Bodu nimeni nu s-ar fi legat de mafia din fotbal. Ca sa zguduie realmente un sistem ce s-a insinuat in toate palierele vietii sociale, d-lui Basescu i-ar mai trebui, totusi, si alti cutezatori.
In Raportul de monitorizare, Ue cere ca lupta impotriva coruptiei sa se intinda si la "pestii mari". D-na Anca Boagiu, ministrul Integrarii Europene, sustine ca prin crearea cadrului legislativ adecvat pentru anticoruptie s-au pus deja "navoadele necesare pentru prinderea pestilor mari". Nu ajunge insa doar "punerea navoadelor". "Pestii mari" sunt cunoscuti, dovezi materiale exista, dar "pescarul" trebuie sa actioneze. Ue asteapta ca, pana la Raportul de evaluare din 2006, d-l Daniel Morar, procurorul sef al Dna (Departamentul National Anticoruptie) sa-i prezinte cativa. De la cel mai inalt nivel. Altfel, Romania va mai astepta, cel putin un an, la portile Occidentului.