Raportul de tara a devenit un fel de sabie a lui Damocles: ori facem reforma adevarata in zona justitiei si a luptei impotriva coruptiei, ori se poate declansa clauza de salvgardare, si atunci aderarea Romaniei la Ue se amana. Presiunea este enorma si ea apasa asupra unei femei: Monica Macovei. Actualul ministru al Justitiei se afla in fruntea unei imense masinarii ancrasate, manipulata non-stop vreme de 15 ani si in ale carei puncte cheie se afla oameni ai vechii puteri, care se opun din rasputeri oricarei schimbari. Din exterior se vad numai semnele unei lupte surde: incrucisari de declaratii contradictorii intre ministru si alti responsabili din sistem, inclestari la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, intesat de oameni care nu doresc reforma. Monica Macovei pare singura fata in fata cu aparatul greoi si conservator care este justitia romana. Cu toate acestea, lucrurile au inceput sa se miste. Incet-incet, se fac schimbari importante de cadre; dosare grele, intre care si cele ale revolutiei din 89 si ale mineriadelor, ajung in aula tribunalelor. Un demers pozitiv, care in ciuda unor atacuri produse in mass-media romaneasca, este bine apreciat si sustinut cu entuziasm de observatorii europeni, care vad in ministrul justitiei un veritabil reformator.
"Grupul care se opune reformei
este foarte puternic si foarte agresiv"
- Doamna Monica Macovei, dvs. nu sunteti politician de profesie. Veniti intr-o functie politica din zona societatii civile, aceea a Ong-urilor care militeaza pentru drepturile omului. De ce ati intrat in jocul acesta care nu este nici comod, nici placut, ba uneori poate fi chiar periculos?
- Da, vin din afara sistemului politic, din societatea civila, dar si acolo am luptat pentru reforma sistemului de justitie, pentru independenta si transparenta actului de justitie, pentru lipsa de ingerinte de orice fel in zona justitiei. Din pozitia aceea de expert consultant pentru drepturile omului pe care o ocupam, am dobandit o anumita experienta in a face reforma, de pilda in Bosnia-Hertegovina, unde am lucrat pentru Consiliul Europei, timp de doi ani, exact pe reformarea justitiei. Prin urmare, am invatat ce inseamna, stiu cum se face, stiu care sunt cerintele europene in acest domeniu si cum ar trebui sa arate si sa functioneze sistemul. Acesta este lucrul care m-a facut sa trec in partea cealalta a baricadei, de la cei care cer reforma, in randul celor care o fac: dorinta de a pune in practica toate aceste cunostinte, de a schimba ceva fundamental in bine. Am intrat in joc fara sa ma gandesc daca e comod sau periculos. Ceea ce vreau sa obtin sunt lucruri clare, aceleasi pe care le ceream si atunci cand eram un reprezentant al societatii civile: o justitie cu judecatori si procurori independenti, care sa se poarte ca atare, corecti, necorupti, nesupusi nici unei presiuni, o justitie care sa aiba o fata prietenoasa fata de oameni. Nu este chiar atat de complicat.
- Nu e complicat si e foarte frumos ce spuneti, dar se pare ca intampinati o rezistenta acerba. Este vorba doar despre o inertie a acestei uriase masinarii a justitiei sau e mai mult decat atat? Niste interese de aparat...
- Rezistenta la schimbare este dovada ca ceea ce fac fac bine, ca sunt pe drumul cel bun. Orice sistem tinde sa-si pastreze un anumit status-quo, sa se opuna oricarei modificari. Avem pe de-o parte de-a face cu o anumita inertie, dar poate ca asa cum sugerati, mai exista si alte motive. In orice caz, nu pot sa fac generalizari. Sunt in sistem si oameni care vor reforma, mai ales dintre cei tineri, si eu primesc semnale din teritoriu in acest sens, chiar daca vocea lor nu se aude public. E vorba despre o categorie de magistrati, de procurori care isi doresc ceea ce-mi doresc si eu: o justitie curata, eficienta, transparenta. Apoi, putem vorbi despre o a doua categorie de oameni din justitie, care se opun doar din inertie, pentru ca o schimbare inseamna pur si simplu ca ei sa faca lucrurile altfel decat le-au facut in ultimii 10 sau 20 de ani. Asta presupune un efort de adaptare, presupune timp, minte, dorinta de schimbare, pe care ei nu o mai au. Ei nu sunt pana la urma rau intentionati, trebuie doar motivati, convinsi ca aceasta reforma merita facuta, ca miza ei este prea importanta ca sa nu participe. In sfarsit, exista un al treilea grup care se opune, de data aceasta in mod categoric, reformei. Poate ca nu este un grup foarte numeros, in schimb este foarte puternic, foarte agresiv, foarte determinat sa isi apere anumite interese de care este legat in mod indestructibil. Aceasta este categoria magistratilor corupti, care-si apara avantajele obtinute la umbra unui sistem opac, influentabil, manipulabil prin diverse parghii. Cei care apartin acestui grup nu accepta reformarea sistemului, nu numai pentru ca ar pierde avantaje materiale importante, ci si pentru ca un sistem deschis ar lumina zone obscure din trecutul lor profesional. Poate ca e vorba si despre prietenii politice, nu stiu, dar cu siguranta ca acest grup este in mod ireductibil legat de sistem, asa cum a fost el pana acum. In orice caz, am convingerea ca acest grup nu reprezinta majoritatea si de aceea reforma are sorti de izbanda.
Apel catre cei curajosi: "Veniti sa ocupati posturi cheie in justitie"
- Pareti optimista, insa din exterior, lucrurile se vad mai degraba in culori cenusii. Va temeti uneori ca nu veti reusi?
- Nu. Daca n-as crede ca reusesc, as abandona. Mizez pe faptul ca dorinta de schimbare exista, totusi, in interiorul sistemului, ca cei tineri, si nu numai ei, vor actiona acolo unde trebuie, pentru ca, pana la urma, aceasta reforma ei trebuie s-o implementeze, oamenii care fac justitia. Presedintii de instanta, judecatorii, procurorii, ei aplica de fapt schimbarile in justitie, ei pot face vizibila reforma. De ei depinde ca procesele sa fie mai scurte, de ei depinde acea "fata prietenoasa" pe care justitia trebuie s-o arate cetatenilor. Mizez pe faptul ca aceia care doresc reforma vor veni sa participe la concursurile pentru ocuparea unor functii importante in cadrul sistemului, presedinti de instanta, sefi de parchete. Nu obosesc lansand de cate ori pot indemnul acesta: veniti la concursuri pentru ca portile sunt deschise. Aceste posturi vor fi ocupate prin concursuri reale si corecte si cine se simte destul de capabil si de curajos trebuie sa vina sa participe la concursuri. Dar, desi premisele sunt create, pana acum au venit destul de putini, pentru ca inca mai cred ca lucrurile functioneaza dupa vechiul sistem. Cei care cred ca pot schimba ceva trebuie sa indrazneasca, pentru ca e nevoie de ei acolo unde justitia se face cu adevarat. Nu Ministerul este Justitia. Ministerul este doar o suprastructura.
"Legea le garanteaza magistratilor
independenta si imunitatea in fata oricarui
tip de presiune"
- Ce-ati gasit in Minister atunci cand ati preluat portofoliul de la fostul ministru?
- Nu cunosteam pe nimeni atunci cand am venit. Pur si simplu am parcat si am intrat. Il stiam pe d-l Diaconescu, care mi-a spus cateva lucruri si a plecat. Cand am ramas singura, mi-am dat seama ca sunt fata in fata cu un personal de vreo 350 de oameni si ca principalul lor sentiment era acela de teama. Se gandeau ca vine un ministru nou, din societatea civila, care pana atunci criticase destul de dur justitia si ministerul si reactia lor era de reticenta. Apoi, intr-o buna zi, am aflat de la un functionar, ca inainte de a pleca fostul ministru, timp de luni de zile, aici s-au tocat documente care probabil au fost considerate compromitatoare. Atunci mi-am dat seama, dintr-o data, cat de sensibil este locul in care am ajuns. Nu-mi imaginasem vreodata ca pot exista atat de multe lucruri care trebuiau sa dispara, atat de multe secrete negre care sa acopere probabil ilegalitati, pentru ca altfel n-ai de ce sa faci asa ceva. In prima clipa, am vrut sa incerc sa aflu ce se ascunde in spatele acestor actiuni, am vrut sa sigilez totul si sa intreprind cercetari, insa mi-am dat seama ca as fi paralizat intreaga activitate a ministerului. Mi se parea cu atat mai stranie aceasta situatie, cu cat in minister nu sunt dosare, noi nu lucram cu dosare de judecata sau de ancheta si atunci...
- Poate ca toate acestea au legatura cu numeroasele practici ce urmareau influentarea deciziilor judecatoresti. Ma gandesc la faimoasele stenograme ale Psd, care daca sunt adevarate, atunci inseamna ca justitia raspundea la comenzi politice, pentru inlaturarea sau discreditarea adversarilor.
- Intr-adevar, este posibila o legatura intre toate acestea, dar indiferent ce s-a petrecut pana acum, imi place sa cred ca asemenea lucruri nu mai sunt posibile azi. Daca ai un ministru care respecta legea si impune respectarea ei in sistem, atunci sunt sanse mai mici ca sa existe astfel de presiuni. Dimpotriva, daca un ministru vine hotarat sa incalce legea, sa faca presiuni asupra justitiei ca sa obtina anumite avantaje pentru grupul pe care il reprezinta, atunci o va face, oricate garantii legale am avea. Acelasi lucru este valabil la nivelul magistratilor si al procurorilor. Legea le garanteaza independenta si imunitatea in fata oricarui tip de presiune. Totul este in mainile lor, de la un anumit punct incolo. Mai exista situatii, asa cum aud mereu, in care sefii incearca sa influenteze sentinte sau anchete in desfasurare, dar si in acest caz, depinde numai de magistrati sa spuna nu, sa iasa public si sa declare presiunile facute asupra lor. Numai asa se poate opri raul din sistem. Totul este ca ei sa aiba curajul sa faca acest pas.
"Primesc adesea mesaje de incurajare
si rezistenta. Populatia imi este alaturi"
- Se vorbeste, adesea, in presa, despre un razboi intre dvs. si Consiliul Superior al Magistraturii. Este o metafora sau un adevar?
- Intr-adevar, presa a vorbit despre un razboi intre mine si Csm, ceea ce nu este cazul. E mai curand o confruntare de opinii. Si acolo sunt oameni care vor schimbari, ca in tot sistemul, dar sunt si oameni care sunt supusi unei anumite inertii. Eu, intr-adevar, as vrea ca totul sa se schimbe repede. Stiu foarte bine ce trebuie facut si cum, stiu cum trebuie sa arate justitia la sfarsitul reformei si nu vad de ce am mai amana. Ei ar vrea o reforma partiala, pe jumatate, si daca s-ar putea, mai lenta. Ei cred ca au lucrat intr-un sistem care totusi a mers bine si reforma ar fi negarea propriei activitati. Trebuie sa va spun ca pentru mine a fost o surpriza totala atunci cand am fost pentru prima data in Csm si m-am referit la documentul comun de pozitie Romania-Uniunea Europeana, la clauza de salvgardare, unde ni se cere sa facem reforma justitiei. Ei pur si simplu nu stiau despre ce document este vorba, nu stiau despre clauza, nici faptul ca aceasta ar putea amana aderarea Romaniei. Din fericire, de atunci lucrurile au evoluat si semnalele dinspre Ue sunt pozitive. Facem bine ceea ce facem. Sper din toate puterile ca reforma sa avanseze in asa fel incat sa nu se declanseze clauza de salvgardare din cauza justitiei. Au cerut rezultate in dosare de mare coruptie. Acum, dupa reorganizarea Pna, sper sa le avem. Pana acum e clar ca Pna nu a functionat cum trebuie, au facut dosare, dar nu de mare coruptie. Poate au mai si ingropat niste dosare.
- O fi si frica la mijloc. Nu e usor sa anchetezi afacerile unor oameni foarte bogati, puternici, influenti si dispusi sa faca orice ca sa le apere.
- E timpul ca aceia care nu pot face fata presiunilor sa-si schimbe meseria. Nimeni nu-i obliga sa fie eroi. Cum spunea Plesu, oricine are dreptul de a nu fi erou. Dar atunci sa lase locul unora gata sa reziste
- Pareti destul de singura in batalia pe care o duceti la timona justitiei. De unde va trageti puterile?
- In primul rand, cred cu adevarat in ceea ce fac. Am crezut intotdeauna ca o justitie corecta este premisa unei democratii, si acum sunt in pozitia de a schimba ceva. Pentru oameni in primul rand! Simt, stiu ca oamenii inteleg ceea ce vreau sa fac, indiferent de atacurile din presa. Ies uneori pe strada si oamenii ma recunosc cu simpatie. Primesc adesea mesaje de incurajare si de rezistenta. Nu stiu in ce fel, dar ei inteleg ce se petrece, si pentru mine asta e o motivatie importanta: faptul ca populatia imi este alaturi. Uneori imi dau seama ca sunt destul de singura in aceasta, hai sa-i spunem, confruntare. Prefer sa nu ma gandesc insa la asta. Merg inainte ca un... tanc. Trec prin furtunile oricarei zile cu o anumita liniste interioara, pentru ca stiu ca acesta e drumul cel drept. Nu fac nici o porcarie, spun mereu adevarul, nu fac jocuri, deci nu am de ce sa ma feresc si nu ma tem de nimic. Fac si spun numai ceea ce gandesc. Asta iti da liniste si putere. Fac ceea ce trebuie sa fac si voi merge pana la capat, cu orice pret.