Cine nu-i cunoaste aroma, care la vremea toamnei si a conservelor se raspandeste peste bucatarii si camari? Imposibil de confundat, mireasma lui iute si piperata e legata in amintire, mai ales de bunicile stapanind peste putinile cu varza si borcane de muraturi. Dar la fel ca toate ierburile bune de hrana, cimbrul este totodata si una din cele mai puternice plante medicinale, despre care egiptenii spuneau ca daruieste invulnerabilitate fata de boli. Si pentru ca afara e iarasi toamna si mirosul lui se raspandeste peste pamant, este timpul sa vorbim despre minunile ascunse in florile si in frunzele lui.
Cele doua specii de cimbru
Sub aceeasi denumire se ascund, de fapt, doua plante diferite, inrudite prin miros si prin proprietatile lor terapeutice, dar foarte clar delimitate din punct de vedere botanic: cimbrul de cultura (Thymus vulgaris), cu un miros intepator si mai aspru, care il face sa fie folosit doar ca remediu de sanatate, si cimbrul de gradina (Satureja hortensis), cu o aroma mai blanda si foarte placuta, care il face foarte apreciat, deopotriva in bucataria si in medicina populara romaneasca.
Cimbrul de cultura
Este o planta originara din Grecia, de nici patruzeci de centimetri inaltime, cu flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. Se folosesc tulpinile inflorite, care se recolteaza acum, in octombrie, si se pun la uscat pentru a fi folosite tot timpul iernii. Cimbrul de cultura este un adevarat antibiotic natural, care nu numai ca distruge majoritatea bacteriilor si microorganismelor daunatoare, dar intareste si capacitatea organismului de a se autoapara, facandu-l mai puternic. Este un remediu ideal pentru sezonul rece, in care tocmai intram, fiind - asa cum vom vedea - o adevarata pavaza impotriva tuturor bolilor si neplacerilor pe care sfarsitul de toamna si apoi iarna le vor aduce.
Aplicatii terapeutice interne
ale cimbrului de cultura
Bronsita acuta si cronica, tuse convulsiva - ca remediu de urgenta se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte, cu efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii.
Astm, pneumonie, infectii respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil, cate 2 picaturi de 3 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. Este un antibiotic si bronhodilatator redutabil. Administrat in acelasi fel, este si un extraordinar adjuvant in tratamentul tuberculozei.
Colita de fermentatie si de putrefactie - se ia o lingurita rasa de pulbere de cimbru de cultura de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza intre 10 si 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie.
Infectii renale si urinare - cimbrul de cultura se poate lua la intrecere in aceasta categorie de afectiuni cu cele mai puternice antibiotice. Se foloseste uleiul volatil, din care se iau 2-3 picaturi, in miere, de trei ori pe zi. Pentru tratarea bolilor renale cronice se foloseste extractul alcoolic de cimbru de cultura, din care se administreaza de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, in cure de 60-90 de zile. Acest extract alcoolic nu numai ca distruge microorganismele care afecteaza rinichii si vezica, ci si stimuleaza activitatea renala.
Viermi intestinali, infectii cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei categorii de boli este cea dintre cimbrul de cultura si pelin. Pulberea celor doua plante se amesteca in parti egale si se pune apoi intr-un borcan care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, pe stomacul gol, de patru ori pe zi. Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa 10-12 zile de pauza.
Aplicatii externe
Rani, ulcere pe piele - se fac spalaturi cu extract alcoolic de cimbru. Acest extract are un efect antiinfectios foarte puternic si este, de asemenea, un cicatrizant destul de bun.
Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru (5 litri la o cada cu apa). Aceste bai facute saptamanal activeaza puternic circulatia, maresc caldura organismului si intaresc sistemul imunitar.
Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Are efecte calmante si antialgice.
Efectele psihologice
ale cimbrului de cultura
In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. Medicii greci, si apoi cei ai Evului Mediu, foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea capacitatii de control al emotiilor si intarirea imunitatii la stresul psihic.
Precautii si contraindicatii
Supradozat, cimbrul de cultura, si mai ales uleiul volatil extras din el, da reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
In general, cimbrul de cultura este contraindicat in cazurile de colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida.
Cimbrul de gradina
Il cunoastem foarte bine din piata: are frunzele de un verde inchis, inguste si foarte aromate, florile sunt albe si grupate cate 3-4. Infloreste la sfarsit de septembrie - inceput de octombrie, si tot acum se culege cu tot cu tulpina si se pune in manunchiuri la uscat. Cimbrul de gradina a fost adus la noi cu mai bine de doua mii de ani in urma, din Imperiul Roman, unde era la mare cinste. In medicina populara romaneasca este un adevarat panaceu pentru digestie si pentru metabolism.
Aplicatii terapeutice
interne ale cimbrului de gradina
Indigestie si tulburari digestive pe fond de stres, gastrita hipo-acida - se pune in mancarurile mai grele cimbru din belsug. In plus, inainte de masa cu 5-10 minute se ia un varf de cutit de pulbere de cimbru de gradina, pe stomacul gol.
Balonare, dispepsie - pentru efecte rapide se consuma infuzie fierbinte de cimbru - o jumatate de pahar. Persoanelor care se confrunta frecvent cu aceasta problema le este recomandata o cura de o luna cu pulbere de cimbru de gradina: o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
Dischinezie biliara - se fac tratamente succesive de 3 saptamani, cu o saptamana de pauza, timp in care se administreaza o combinatie in proportii egale de pulbere de cimbru de gradina si de anghinare (Cinara scolymus). Doza este de 1 lingurita rasa, care se administreaza de trei ori pe zi, cu un sfert de ora inaintea meselor principale.
Atonie gastro-intestinala - se consuma zilnic 1-2 cani de macerat la rece de cimbru de gradina. Suplimentar se administreaza plante amare (anghinare, pelin, tintaura) pentru activarea mai puternica a digestiei si a functiei de eliminare. De altfel, in medicina populara combinatia dintre cimbrul de gradina si plantele amare este imbatabila in tratarea bolilor digestive.
Amenoree, frigiditate - se face un tratament de doua luni, in care se administreaza extract alcoolic de cimbru de gradina, cate 4 lingurite pe zi. Cimbrul de gradina are efecte emenagoge (declanseaza ciclul menstrual) si este un afrodiziac de intensitate medie.
Crampe stomacale, contractii si dureri abdominale pe fond nervos - ca remediu de prim ajutor, se bea cu inghitituri mici o cana cu infuzie fierbinte de cimbru de gradina. Pentru tratament de lunga durata, se consuma zilnic cate o jumatate de litru de macerat la rece de cimbru de gradina.
Aplicatii externe
Nevralgii - se pun pe locurile afectate comprese fierbinti cu infuzie concentrata (3 lingurite la jumatate de cana de apa) de cimbru de gradina.
Rani - se fac spalari cu infuzie concentrata (3 lingurite la o cana de apa) de cimbru. Are efecte antiinfectioase si cicatrizante usoare.
Crampe musculare (carcei) - se fac bai locale cu infuzie cat mai calda de cimbru de gradina. Aplicatia dureaza 15-20 de minute si are efecte relaxante si decongestionante.
Precautii si contraindicatii
Bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici aceasta planta, intrerupand imediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.
Preparate din cimbru
(de cultura si de gradina)
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Uleiul volatil
Se obtine doar prin procedee industriale, in magazinele si farmaciile naturiste fiind disponibil gata preparat uleiul volatil de cimbru de cultura. Se administreaza de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru dizolvate intr-o lingurita de miere, de 2 ori pe zi, in cure de 5-10 zile. La copiii intre 8 si 10 ani doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.
Extractul alcoolic
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de cimbru, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu cate 50 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
Maceratul la rece
Se pune seara intr-un pahar (200 ml) de apa o lingurita rasa de cimbru si se lasa sa macereze pana dimineata, cand se filtreaza. Se administreaza zilnic 2-3 pahare din aceste preparat.
Infuzia fierbinte
Se foloseste foarte rar, cele mai puternice proprietati avandu-le pulberea si uleiul volatil. Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care amestecul se lasa acoperit sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. De regula, se administreaza cat mai calda posibil.