Cu gaini moarte. Cu acei "bau-bau" imbracati in verde, purtand masti sinistre pe guri, extraterestri verzi care dadeau buzna-n sate, fugarind oratanii prin ograzi, luandu-le de gat, bagandu-le in acele containere de plastic "ale mortii", ingropandu-le, dandu-le foc. Ziarele au ajuns sa vorbeasca despre "Carnagiul de la Ceamurlia". Un post de televiziune, despre "foametea", despre "drama locuitorilor" din acelasi sat dobrogean. Imagini tragice, aidoma celor de la inundatii, de la secete, de la marile cutremure. Localnici plangand in fata camerelor de luat vederi, asemeni sinistratilor ce-si pierdusera casele dupa potop. Femei strigand disperate: "Daca-mi ucideti gaina, mor si eu odata cu ea!". Reporteri intrigati nevoie mare ca nu li s-a dat voie sa intre in zona de carantina. Un taran beat, urcat intr-un pom, amenintand ca se arunca in gol, fiindca a ramas muritor de foame. Si multe altele. "Umflate" cumplit de ziare si televiziuni.
Marturisesc ca am toata compasiunea fata de acesti oameni. Stiu prea bine ce inseamna sa-i iei unui taran animalul din batatura. Dar trebuie spus ca, de data asta, exagerarea a fost mult prea mare. Acei omuleti verzi, inspaimantatori, ce bantuiau prin sate, nu erau chiar fistecine. Erau zeci si zeci de medici veterinari, profesionisti stransi din toata tara. Voluntari sositi acolo pentru a lupta impotriva maladiei considerate azi "cel mai mare flagel al planetei". Pentru ca din cauza unui singur gansac de la Ceamurlia pot muri, in foarte scurt timp, peste 150 de milioane de oameni. In anumite tari asiatice au fost incinerate pe loc zeci de milioane de oratanii si nimeni nu s-a plans. La noi, cu toate declaratiile contradictorii ale guvernantilor de la o zi la alta, cu toate micile balbe ale Institutului de Diagnostic pentru Sanatatea Animalelor, pana la urma, totusi, oficialii si-au facut datoria. E limpede asta. De altfel, interventia lor, poate nitel panicata, poate uneori exagerat de scrupuloasa si "babeasca", a fost salutata de cele mai importante televiziuni ale Europei. Erorile noastre marunte n-au fost facute nici din rea vointa, nici din cine stie ce "interese" politice obscure si, pana la urma, nici din neprofesionalism. Ele s-au datorat, pur si simplu, acestei situatii absolut noi, in fata careia nimeni din lume nu poate pretinde ca este pregatit. Insisi expertii Comisiei Europene s-au balbait adesea in diagnostice. Marea, adevarata eroare si "gainarie" in chestiunea gripei aviare a fost aceea a mass-media romanesti. Dupa noianul de exagerari de la secete, cutremure sau inundatii, presa i-a "educat" sa se comporte intr-un anume fel pe toti oamenii aflati in orice necaz. Sa-si smulga parul din cap in fata reporterilor, sa spuna ca ajutoarele oricum nu vor ajunge la timp, sa dea vina pe niste autoritati care mereu "n-au venit la fata locului". Acum, dupa ce senzationalul s-a mai stins, cui ii mai pasa ca taranul beat din pom (care a ingrozit o tara-ntreaga) a fost de fapt pus sa se urce acolo de un vecin care l-a filmat si, inscenand povestea cu sinuciderea, a vandut apoi pe bani grei caseta video, televiziunilor ce n-aveau voie sa intre in zona de carantina? In mintea noastra vor ramane mereu acele imagini de groaza. Le vom pastra in "firea" noastra, pentru calamitatile ce vor veni. In mintea mea va ramane insa alta imagine: a acelui pescar care facea semne disperate cu palma in dreptul stomacului, strigand la mine prin ecranul televizorului: "Vaca nebuna, pesta porcina si acum gaina gripata! Pai, atunci, noi ce sa mai mancam?!". Desi era traitor din peste, pescarul nu gasea absolut nici o solutie a mancarii. De parca altceva in afara de carne nu s-ar mai gasi de mancat pe pamant.