Cel mai tarziu pana la sfarsitul anului viitor, statul roman - "suveran, unitar si independent", dupa cum frumos si inutil scrie Constitutia - nu va mai fi stapan pe nimic de valoare de pe teritoriul lui! Statul roman a ajuns deja o caricatura de stat: o piele goala de sarpe agatata la soare. Adio petrol, adio gaze si electricitate, adio Cfr, adio aur si otel, ciment, banci si Cec! Rand pe rand, toate atu-urile economice ale Romaniei, terenul agricol, bogatiile solului si subsolului, industria strategica, domeniile cele mai profitabile, uriasul conglomerat de resurse minerale - au iesit de sub tutela naturala a proprietarului istoric, poporul roman, si au intrat in proprietatea altor state si a capitalului strain. De cele mai multe ori, pe un pret de nimic! Saraca tara bogata... Cum a fost posibil acest lucru? Cei care ar trebui sa raspunda, politicienii, conducatorii de pana acum ai tarii, pastreaza tacerea. Dar indiferent de coloratura politica, guvernele postdecembriste poarta o grea raspundere pentru situatia, fara asemanare in Europa, in care au pus statul roman. Desigur, partea leului din aceasta raspundere revine Psd-ului si intruchiparilor lui succesive (anterioare). Vinovat este si Ion Iliescu, cinicul sarac si cinstit, sub palaria caruia s-au dezvoltat in voie sporii, bacteriile si virusurile jafului national. Restul vinovatiilor (guvernele regimurilor Constantinescu si Basescu) sunt derivate din prima. Cunoscutul analist economic Ilie Serbanescu, fost pentru scurt timp ministru de finante in guvernarea Cdr, ne dezvaluie halucinantul spectacol al spolierii extreme a statului roman.
"Proiectul minier de la Rosia Montana este o grea povara pentru statul roman, ca si pentru oamenii din zona"
- Dupa aproape 16 ani de la lansarea celebrei strigari "Nu ne vindem tara!", iata, tara aproape ca nu mai exista. Este mai degraba o fictiune, un nume conventional pe harta. Puteti confirma aceasta situatie?
- Pot confirma ca economia, din punctul de vedere al capitalului, nu mai este romaneasca. Capitalul autohton, fie de stat, fie particular, nu are o prezenta de decizie in axa majora a economiei. Acest fapt este de data foarte recenta (1-2 ani). Numesc "axa majora" urmatoarele: energia (productia si distributia de gaz si electricitate), productia si distributia petrolului, otelul, cimentul, telefonia fixa, bancile.
- Si aurul...
- Aurul este mai mult o realitate emotionala, de simbol. Aurul n-are importanta. Oricum, extractia lui nu este rentabila, iar statul, daca exploateaza aur, n-are ce face cu el, decat sa-l vanda pe piata internationala, la preturi care nu sunt foarte atractive. Practic, chiar si pentru o companie particulara straina, extractia de aur din Romania este extrem de nerentabila. Dupa parerea mea, repunerea pe picioare a acestei extractii la Rosia Montana, nerentabila inca de pe timpul lui Ceausescu, nu este o afacere buna. In schimbul unor efecte economice minime, distrugerea ecologica si culturala din Apuseni se anunta teribila. Proiectul "Gold Corporation" este o grea povara pentru statul roman, ca si pentru oamenii din zona. Singura solutie logica si de bun simt ar fi sa se renunte la el, inainte de a-l lasa sa mai avanseze.
"Nici un stat european nu a pierdut controlul gazelor, petrolului si electricitatii, pentru ca nu este normal sa dai tot"
- Revenind la "axa majora" a economiei, la ce sa ne asteptam in lunile ce vin?
- Urmeaza vanzarea ultimelor doua piese din sistemul bancar: Bcr si Cec, dupa care intregul sistem nu va mai avea nimic romanesc. Stau la rand Romgazul, cu exploatare cu tot (ca si Petromul) si Posta. Aici sunt marile profituri, sunt domeniile de rangul intai si, culmea ironiei, de aici lipseste statul roman. Restul economiei este format din sectoare de rangul doi, din punctul de vedere al profitabilitatii, unde se mai gaseste si ceva capital romanesc. De aici inainte, este de prevazut ca, pentru capitalul autohton, oricat de minunat ar fi, va ramane loc de actiune si de joc doar in sectoare de rangul doi. Lucrurile sunt clare: de acum incolo, decizia in domeniile strategice ale economiei romanesti nu mai are nici o legatura cu factorul romanesc.
- Va stiu direct si necrutator in analizele dvs. De data asta, parca as vrea sa mintiti un pic, parca mi-e dor de o dezinformare... Spuneti-mi, va rog, ca nu suntem singurii, ca si tarile din jurul nostru au patit la fel...
- N-au patit. Trist, dar adevarat: suntem singurii! Desigur, in tarile occidentale, nici nu se pune problema, statele respective pastrandu-si cu mandrie controlul asupra domeniilor economice importante. In Franta, dominante sunt bancile franceze; in Anglia, bancile engleze; in Germania, bancile germane; in Italia este chiar interzis sa intre straini in sistemul bancar. In Grecia, ce sa spun: cam totul este de stat. Ei au pornit sa cucereasca Balcanii, trasferand, spre exemplu, telecomunicatiile de la monopolul statului roman, la monopolul statului grec. Vorbim de banci, dar uitati-va la sistemul energetic: nici un stat european nu a pierdut controlul gazelor, petrolului si electricitatii, pentru ca nu este normal sa dai tot. Trebuie sa-ti pastrezi si tu ceva. A vinde tot si a nu mai pastra nimic in mainile statului este nu numai o prostie, dar si o dovada de inconstienta, o actiune antinationala. Lucrul cel mai scandalos in aceasta chestiune este ca Romania a acceptat sa faca respectivele instrainari prin modalitati de privatizare care nu se practica in zona sectoarelor cu profit. Petrol, otel, electricitate, gaz, ciment etc. sunt zone cu profit "automat", sectoare care nu trebuie sa-si caute clienti, pentru ca ii au oricum; nu trebuie sa transpire dupa profit, ca scot profit oricum. Daca e sa faci privatizare in aceste sectoare, atragi bani privati pentru retehnologizare si dezvoltare, pentru un management mai bun, dar nu printr-un singur investitor strategic, ci prin asa-numita "investitie de portofoliu" (achizitionare de actiuni la bursa, cu actionariat diseminat, fiecare minoritar, fara ca cineva sa aiba controlul absolut). In acest caz, si statul e un participant, ramanand de asemenea minoritar, dar cu un cuvant de spus. Or, in cazul unui investitor strategic, nu-i vinzi numai proprietatea, ii vinzi definitiv si decizia.
- Dar ungurii, polonezii, cehii, slovacii, ei cum au procedat?
- Suntem singurii care am privatizat prin aceasta metoda. Poate, partial, si Bulgaria. Spre exemplu, Mol-ul maghiar sau Pkn Ortel din Polonia, companii petroliere mari, nu sunt privatizate prin investitori strategici, ca Petrom. Au circa 70% din actiuni libere in bursa, achizitionate fie de banci (dar nici una nu detine controlul absolut), fie de fonduri de pensii, de fonduri de investitii sau de mici investitori persoane fizice. Statul, prin Trezorerie, este si el actionar minoritar, cu 20-30%, dar are mare influenta in luarea deciziei. Un alt exemplu este Omv (cumparatorul strategic al Petrom) - o companie a statului austriac. Austria este cel mai mare actionar la Omv, cu 35% din actiuni. Restul actiunilor sunt libere in bursa. Cine decide? Cel care are 35%, caci ceilalti investitori, de ordinul sutelor sau miilor, nu se pot coagula pentru a lua decizii.
"Baieti, vreti sa veniti la noi, in Ue? Atunci, scoateti totul
la vanzare asa cum vrem noi"
- Ajunsi peste hotare, stim ca romanii sunt inteligenti si patrioti. Cum se face ca acasa se poarta cu tara lor mai rau decat ar face-o niste dusmani?
- Sa fie clar: nu este vorba de toti romanii, este vorba de clasa politica. Situatia isi are explicatia in atmosfera postdecembrista, cand am fost condusi de politicieni care, in primii ani de dupa 1989, au blocat si au tergiversat orice privatizare. Cand fostele tari comuniste au pus totul pe masa, privatizand cu folos, noi n-am fost prezenti, n-am facut nici o oferta. In schimb, dupa ce politicienilor nostri le-a mai trecut spaima de capitalism, am inceput sa vindem. Dar nu mai era val de interes. Pe deasupra, am dorit sa ofertam dupa ce se crease impresia ca noi, intr-adevar, nu vrem sa ne vindem tara. De aceea, au venit domnii din Occident si au spus: "Baieti, vreti sa veniti la noi, in Ue? Atunci, scoateti totul la vanzare, asa cum vrem noi". Astfel am ajuns, prin presiunile Occidentului, sa reprezentam o exceptie jenanta pe harta economica a Europei.
- Asadar, aceste mari privatizari s-au facut si ca urmare a presiunilor externe...
- Au fost presiuni certe, dar numai in ultimii ani, cand Romania s-a trezit si a plecat pe calea europeana. Cred ca asta a fost targul: dati economia, luati aderarea! Altfel, sorry... Am ajuns in aceasta situatie tot din cauza politicienilor nostri, gratie carora n-am pus pe masa atunci cand a trebuit, am tergiversat lucrurile (lasand impresia ca nu vrem privatizare) si, mai presus de toate, am permis jaful halucinant din economie. Acest jaf, practicat sub umbrela puterii politice din anii 90, a servit de altfel ca scuza pentru orice politician sau afacerist european, sosit pe plaiurile mioritice. "Mai, baieti", ni s-a spus, "ne pare foarte rau, dar voi trebuie sa ne dati noua toate aceste sectoare, ca sa puneti capat jafului". Caci, sa fim realisti si drepti: stim cu totii ce jafuri s-au facut in petrol, in otel, in ciment, in banci! Marile averi de aici provin. Apoi, ganditi-va la Sidex Galati. Sidex aducea pierderi statului roman de un milion de dolari pe zi! Dupa doi ani de la vanzarea combinatului catre indienii din Anglia, Sidex a adus profit, fara nici o investitie. Numai prin dezincapusare, prin desfiintarea firmelor capusa ale directorilor si clientilor politici. Ce era ca administratorii de stat ai acestui avut public sa fure mai pu-tin, ca sa mai ramana si pentru muncitori? Bancorexul a fost platit de popor, toate celelalte devalizari bancare au fost platite de popor, jafurile din petrol, ciment, otel si combinatele strategice au fost si ele platite de popor. Atunci, ajungi sa spui: "Luati-le, domle!" Poate ca strainii astia, dupa un management mai bun, vor lasa sa le cada de la gura mai mult pentru popor, decat au lasat romanii. Trebuie sa judecam si din punctul asta de vedere. Ramane insa tragedia ca am fost obligati sa vindem la straini ce am avut mai de valoare, ca sa punem capat jafului facut de ai nostri. Intr-un fel, se repeta situatia de la sfarsitul secolului al Xix-lea, cand am fost nevoiti sa importam rege strain, pe luminatul Carol I. Din fericire, atunci am avut noroc.
"Nu Romania va fi integrata in Ue, ci partea de Romanie cumparata de Occident"
- Credeti ca in urma acestor dramatice compromisuri vom intra mai usor in Ue in 2007?
- Discutiile astea cu aderarea, cu clauza de salvgardare, cu posibilitatea amanarii integrarii mi se par simple glumite. In masura in care partea fundamentala a economiei romanesti este deja intrata in sistemul Ue, aderarea Romaniei nu este decat o formalitate - institutionalizarea unei stari de fapt. Practic, nu Romania va fi integrata in Ue, ci partea de Romanie cumparata de Occident. Se integreaza pe ei insisi. Desigur, vorbind sub aspect economic. Am fost invitat sa le vorbesc unor investitori francezi la World Trade Center din Bucuresti. "Domnilor", le-am spus, "aveti aici toata deschiderea, veniti ca la dvs. acasa. Creditele le luati de la Societe Generale, apa o platiti la Apa Nova, gazul il luati de la Gaz de France, cimentul de la Lafarge, automobilele de la Renault, alimentele de la Carrefour si Cora etc". Intelegem, globalizarea este irepresibila, numai ca marii factori de globalizare nu aplica globalizarea si la ei acasa. Francezii sunt foarte mandri cu capitalul lor din bancile Frantei, englezii pariaza pe tot ce e englezesc, ca sa nu mai vorbesc de americani. Ce, industria americana este data la globalisti asa, dupa cum vrea cineva? In aceasta lume, impotriva careia nu poti sa lupti, totul e sa ai intelepciunea sa pastrezi si ceva din tine. Ceea ce n-au facut guvernantii romani.
- Cu alte cuvinte, avem suficiente motive sa privim inapoi cu manie, la cei 15 ani de ratacire in tranzitie. Numiti, va rog, trei capete de acuzare din sfera politica.
- 1. Comunismul romanesc, mai ortodox decat in alte parti, a lasat o societate si o economie mult mai greu de transformat. 2. Romania nu a facut parte din sfera de interese occidentale. 3. Obladuirea jafurilor si tergiversarea reformelor de catre fostul presedinte Ion Iliescu si guvernele sale. El are marele merit de a nu fi fost corupt, dar ce folos, cand i-a... parohiat pe atatia jefuitori!
- Fiti ghidul cititorilor nostri pe mai departe. Dati-ne o incurajare! Ce ne asteapta?
- Pana la urma, faptul ca Romania s-a vandut pe bucati altor state nu stiu daca e tocmai rau, sperand, cum spuneam, ca noii proprietari vor lasa ceva si pentru popor. Sunt convins ca romanii vor trai mai bine decat au trait pe vremea administratorilor romani. O spun cu toata responsabilitatea si cu toata durerea.
Domnului Ilie Serbanescu ii puteti scrie pe adresa redactiei noastre.