Aria de raspandire: Artarul se intalneste frecvent pe tot continentul european. Este deseori plantat in parcuri, pentru umbra generoasa a frunzisului sau.
Perioada de inflorire: martie - mai.
Aspectul: Artarul este un arbore viguros, insa rareori depaseste 20 m in inaltime. El formeaza o coroana arcuita simetric, pe un trunchi mai degraba scurt. Scoarta neteda, cenusie, se desprinde de trunchi sub forma unor solzi alungiti. Frunzele sunt lobate, avand practic aceeasi culoare si acelasi luciu pe ambele fete. Lobii sunt ascutiti si putin zimtati pe margini. In lunile de primavara, artarul poarta flori alb-galbui, dispuse in inflorescente umbeliforme. Fructele sunt prevazute cu doua aripioare imbinate, astfel incat descriu un unghi obtuz. Intre ele, in varful acestui unghi, se gaseste samanta, o mica nuca turtita. Fructele verzi pot fi vazute inca din mai, atarnand in ciorchini grei pe crengi. Mai tarziu, isi schimba culoarea in maroniu si se lasa duse de vant, rotindu-se prin aer ca niste elice. Toamna, frunzele artarului se coloreaza in nuante stralucitoare de rosu si galben.
Istoric: Artarul apare deja in scrierile istoricului roman Plinius Secundus (23-79 d.Hr.), dar il aflam mentionat si in papirusuri, ca unul din cele mai importante remedii folosite in medicina Egiptului antic. In secolul Xii, calugarita Hildegard von Bingen il caracterizeaza drept un arbore "uscat si rece". Ea il recomanda pentru combaterea febrei prelungite, fie punand frunzele in baia bolnavului, fie pregatind o licoare ce se amesteca in vin. Si alti vindecatori ai Evului Mediu au cunoscut foarte bine artarul. Toti l-au prezentat ca pe un remediu cu actiune antifebrila.
In zilele noastre, artarului i se acorda din nou atentie, mai ales datorita calitatilor sevei sale. Desi recoltarea sevei de artar are o indelungata traditie, ea a fost practic uitata pentru mult timp. Astazi, seva este foarte apreciata ca sirop, respectiv ca indulcitor. Ea se obtine la fel ca rasinile sau cauciucul, prin crestarea scoartei. E regretabil faptul ca in prezent s-a renuntat aproape cu totul la utilizarea artarului in scopuri medicale, desi pana la inceputul secolului Xix se preparau remedii atat din crengile si frunzele lui, cat si din trunchi si seva. Acum, nu se mai foloseste decat siropul, ca edulcorant in diete. Extragerea sevei se face dupa anumite reguli. Manevrele brutale, executate de oameni nepriceputi, pot duce la uscarea copacului, daca el pierde prea multa seva.
Artarul in medicina populara: Ca leac intrebuintat in medicina populara, artarul continua sa-si pastreze o anume insemnatate. Sunt pretuite in special proprietatile sale antipiretice si dezinflamatoare. Bucatile de scoarta si frunzele proaspete se strivesc bine, se aseaza pe o panza curata si se infasoara in jurul incheieturilor umflate, ori se pun pe ochii obositi. Si atunci cand ne simtim labele picioarelor grele si infierbantate, putem conta pe efectul racoritor al frunzelor de artar, introduse in sosete. Intepaturile de insecte se pot trata, de asemenea, cu scoarta si frunze proaspete. Bolnavilor cu febra le ajuta frunzele strivite, puse la talpi.
Insemnatatea in ezoterism: Artarul ocupa locul al saselea in seria simbolica a celor sapte arbori cosmici. El corespunde planetei Jupiter, zilei de joi, culorii albastre, iar dintre metale, zincului. Este copacul care linisteste orice fierbinteala si spaima. Lasand sa arda mocnit putin lemn de artar pe mangal incins, el degaja un fum placut mirositor, ce calmeaza si racoreste mania si agitatia.
Fizioterapie astrologica: Artarul se afla in relatie cu planeta Jupiter.
Efect stimulator: in disfunctiile hepatice, in special in stazele biliare, ce pot influenta negativ procesele metabolice.
Efect de atenuare: contra secretiei prea abundente de bila, pentru normalizarea functiilor ficatului si colecistului.
Remediul se practica fie prin aplicarea de cataplasme cu frunze si scoarta, fie prin consumarea siropului. La cataplasme, se pot intrebuinta atat scoarta, cat si frunzele proaspete sau uscate.
Vindecari energetice: Artarul le este indicat mai cu seama celor pe care un eveniment sau o imprejurare i-a zguduit si i-a inspaimantat, astfel incat ei nu mai reusesc sa-si recapete linistea si echilibrul. Modalitatea cea mai rapida de contracarare a acestei stari neplacute si de limpezire a sentimentelor este aceea de a se odihni si racori zilnic cateva minute la umbra unui artar. Terapia poate fi completata cu prepararea unui ceai din frunze proaspete.
Utilizarea in medicina veterinara: Frunzele de artar constituie un furaj hranitor si fortifiant, ce se poate adauga ca supliment la hrana zilnica a animalelor.
In bucatarie: Mugurii foarte fragezi de artar, inca nedesfacuti, se pot folosi ca adaos in salate. Siropul obtinut primavara serveste ca un indulcitor bine tolerat, cu efect usor laxativ. Din aceeasi seva se poate prepara si un otet.
Utilizarea in cosmetica: Infuziile ajuta la curatarea tenului, iar frunzele proaspete, strivite, au o actiune dezinflamatoare si calmanta asupra pielii iritate.
Zambrul
(Pinus cembra)
Intr-una din povestile noastre se spune ca un drumet, hoinarind dimineata prin padure, a dat de un zambru pe care trasnetul il despicase, dezgolindu-i radacina noduroasa. Omul a mangaiat-o cu luare aminte, parca incercand sa aline durerea copacului. Atunci i-a patruns in nari o aroma puternica, ce se ridica din lemnul uscat, si indata a auzit un glas care ii vorbea. Era al fapturii ce traise ascunsa in acel arbore, un pitic batran, care va deveni insotitorul si sfatuitorul drumetului.
Zambrul, un conifer din familia pinului, ne insufla perseverenta si fermitate a vointei, rezistenta, dar si intelepciunea de a ceda. El ne transmite impulsuri incurajatoare, ne invata sa acordam in orice situatie ragazul necesar devenirii si maturizarii, sa apelam la forta elementelor naturii si sa ne aratam concilianti in imprejurarile furtunoase. Ne indeamna la moderatie si putina odihna, atunci cand muncim peste masura, irosindu-ne puterea nechibzuit. Pentru ca sfaturile lui intelepte sa ajunga la noi, nu e nevoie decat de liniste, rabdare, tacere si atentie. Fiinta tainica a copacului ne hraneste psihic, ne aprinde, ne invioreaza si ne face sa respiram liber.
Aria de raspandire: Zambrul este un arbore ce creste in zonele montane, la altitudini de 1500 - 2400 m. Il intalnim in Europa (inclusiv in Carpati), in Manciuria, Siberia si Japonia.
Aspectul: In conditii propice, zambrul poate atinge inaltimi de pana la 35 m. Crengile viguroase, departate de trunchi, alcatuiesc o coroana aproximativ piramidala. La arborii mai varstnici, scoarta maroniu-roscata plesneste, acoperindu-se cu solzi marunti. Frunzele, in forma de ace, cresc in cinci manunchiuri, la varful unor ramurele scurte, au trei muchii, sunt lucioase si de un verde-albastrui. Florile sunt unisexuate, cele femele fiind dispuse in conuri de forma rotunjita, compacta, care la inceput au o culoare violet-verzuie si devin brune, pe masura ce se maturizeaza.
Istoric: Informatiile referitoare la istoria zambrului nu sunt prea bogate. Lonicerul este descris ca o varietate de pin (care ar putea fi insa si pinul comun, Pinus silvestris), ale carui ace pot fi folosite contra durerilor de dinti, afectiunilor hepatice, tusei, ca si pentru purificarea alimentelor. Aceeasi descriere o gasim si la Hieronymus Bosch, intr-o lucrare din 1565.
In general, proprietatile zambrului sunt comparabile cu cele ale molidului (Picea abies), pinului (Pinus silvestris) si zadei.
Fitoterapie astrologica: Zambrul se afla in relatie cu Marte, Jupiter si Venus.
Efect stimulator: in afectiunile hepatice si astenie generala.
Efect de atenuare: in bolile de plamani si tuse.
Vindecari energetice: De regula, actiunea zambrului este mai energica decat a bradului sau molidului. El radiaza o forta vitala neobisnuit de mare si, de asemenea, multa caldura. Zambrul nu poseda finetea bradului si a molidului, in schimb se observa la el o atitudine indarjita, aproape razboinica. El poate compensa lipsa de putere si de entuziasm, ca si pe cea de incredere in sine. Oamenii care au nevoie de ajutorul zambrului cedeaza in fata celor mai marunte obstacole, totodata suferind din pricina lipsei lor de fermitate. Sunt in general ezitanti si deseori au extremitatile reci, din cauza unei circulatii defectuoase.
In bucatarie: Crude sau prajite, semintele zambrului sunt nu numai comestibile, dar si gustoase. In unele regiuni, oamenii le aduna pentru a se delecta cu ele pe timpul iernii. Dar cand avem asemenea intentii, e bine sa cerem mai intai voie padurarului.