Gutuile
Primele marturii despre cultivarea acestor fructe galbene, cu un gust neobisnuit, dulce-astringent, si cu un parfum amarui inconfundabil, dateaza de acum 4000 de ani. Atunci s-au cultivat - se pare - pentru prima oara, in insoritele insule ale arhipelagului grecesc. Din Grecia antica gutuile s-au raspandit apoi in intreaga Europa si in Asia, ajungand sa fie considerate adevarate ingrediente magice. Romanii le numeau "mere de aur" si le foloseau pentru a se feri de deochi ("ochiul rau") si de farmece. Indragostitii celebrau ritualuri erotice, mancand un fruct de gutui, pentru a-si ramane fideli pentru eternitate. Copiii debili sau bolnaviciosi erau imbaiati in decoct de gutui pentru a deveni puternici si invulnerabili la boli. Grecii considerau gutuile fructele iubirii si ale fericirii si le aduceau drept ofranda Afroditei, zeita frumusetii si a dragostei. In timpurile noastre, cercetarile au pus in evidenta proprietati - daca nu magice, cel putin extraordinare, ale acestor fructe in alt domeniu: cel al medicinei. Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul, incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de eficient teribilul cancer. Va oferim in continuare un mic ghid de folosire a acestor fructe, inca foarte putin cunoscute si apreciate ca valoare terapeutica:
Insuficienta pancreatica, pancreatita - sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea acestor afectiuni, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumatate de pahar de suc de mere, in cure de minimum trei saptamani. Sucul de gutui are efecte stimulente ale activitatii pancreasului si antiinflamatoare, fiind un excelent adjuvant al medicatiei clasice in aceste boli.
Hepatita, insuficienta hepatica - se face o cura cat mai lunga (ideal ar fi de o luna si jumatate) de nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru - un litru si jumatate pe zi. Substantele continute de aceste fructe stimuleaza activitatea hepatica, maresc gradat pofta de mancare, au efecte imunostimulente. Cercetari recente efectuate in Japonia au pus in evidenta existenta in coaja gutuilor a unor substante antivirale, care se pare ca inhiba dezvoltarea microorganismelor ce declanseaza hepatita de tip A, B si C.
Boala canceroasa - consumul ca atare de gutui, precum si al nectarului (care trebuie sa includa si coaja) obtinut din aceste fructe are efecte exceptionale in tratarea acestei teribile maladii. In anul 2004, cercetatorul nipon Kanematsu Sugiura a demonstrat stiintific faptul ca anumite substante continute de gutui (in special vitamina B17) ajuta la distrugerea celulelor maligne, fara a le afecta pe cele normale.
Enterita, enterocolita - un litru - un litru si jumatate de decoct de gutui baut zilnic elimina sau amelioreaza simtitor aceste afectiuni. Gutuile rase si amestecate cu miere, cate jumatate de kilogram pe zi, combat foarte eficient colita de fermentatie. In Anglia, decoctul de gutui este folosit chiar contra hemoragiilor intestinale.
Colon iritabil, ptozarea intestinelor - sucul de gutui, din care se consuma cate o jumatate de litru pe zi (eventual in combinatie cu sucul de mere), are efecte tonice remarcabile la nivelul intestinelor. De asemenea, rase si consumate cu miere, gutuile au efecte antiinflamatoare, fiind un remediu surprinzator de eficient pentru persoanele care au colonul iritabil.
Senzatia de greata si greutate in stomac dimineata - se consuma dimineata, pe stomacul gol, un sfert sau o jumatate de gutuie, neindulcita. Are un gust destul de neplacut, insa este neintrecut ca remediu antivomitiv si ca stimulent al digestiei.
Hemoroizi - se consuma dimineata si seara cate o gutuie cu tot cu coaja, rasa si amestecata cu miere. Are efecte usor laxative, astringente (opreste sangerarile) si antiinflamatoare. Extern, se foloseste o solutie obtinuta din semintele acestui fruct: samburii a doua gutui se strivesc si se pun la macerat intr-un sfert de pahar de apa, de seara si pana dimineata, cand solutia se filtreaza. Cu preparatul obtinut se fac comprese care se pun pe zona afectata. Daca este posibil, se pot face si clisme, cu o para de cauciuc.
Perele
Sunt printre primele fructe cultivate pe pamant. Mai intai, perii au crescut spontan la poalele muntilor Himalaya, in urma cu 6000 de ani. Apoi au fost cultivati si a inceput raspandirea lor gradata in Asia si pe continentul european, avand un loc privilegiat in gradinile regale din intreaga lume. Se spunea despre pere ca aduc in sufletul fiintei umane blandetea si iertarea, fiind recomandate in alimentatia persoanelor cu porniri colerice, care se enerveaza foarte usor. Plinius considera ca perele sunt fructele sperantei, care readuc optimismul si favorizeaza pornirile generoase.
Despre valoarea terapeutica a acestor fructe nu s-a stiut multa vreme mai nimic. Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale si urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum si in intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.
Colita de putrefactie - este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament. Inaintea fiecareia dintre cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua, fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).
Anemia (inclusiv cea care apare la copii) - se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza, adica procesul de formare a globulelor rosii.
Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare - se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar, amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.
Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardio-vasculare in general - studii recente au aratat ca un consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardio-vasculare. Perele si piersicile sunt cele mai bogate in aceste substante naturale, mai ales cand nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele cu predispozitie spre aceasta categorie de afectiuni, sau la care bolile cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui sa consume in timpul toamnei mari cantitati din aceste fructe, in special pere, netratate chimic.
Litiaza renala (mai ales cu urati) - se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.
Retete de frumusete cu gutui
Ridurile - sunt foarte eficient combatute de cojile unei gutui fierte intr-o jumatate de cana de lapte. Solutia obtinuta se pune calduta, sub forma de compresa, pe obraji, unde se tine 20-30 de minute. Tratamentul se repeta zilnic, vreme de 3-4 saptamani.
Tenul gras - se fac lotionari ale obrajilor, nasului, barbiei si ale fruntii cu suc proaspat de gutui. Dupa aplicarea preparatului, se ramane asa vreme de 30 de minute, dupa care pielea se spala cu apa calduta.
Prepararea fructelor in scop terapeutic
Fructele uscate - se obtin prin taierea in felii, cu o grosime de 1 cm, a fructului bine spalat in prealabil si nedecojit. Feliile se pun pe o ata care se plaseaza in preajma unei surse puternice de caldura (soba de teracota, calorifer). Dupa 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun in cuptor, care se da la foc mic si se lasa cu usita intredeschisa, asa incat fructele sa se usuce rapid, dar fara sa se arda. Cand feliile de pere sau de gutui sunt tari si aspre la pipait, pierzandu-si in mare masura elasticitatea, procesul de uscare s-a incheiat, iar produsul obtinut se depoziteaza in pungi de plastic bine inchise.
Decoctul de fructe uscate - aproximativ 40 de grame de fruct uscat se fierb vreme de 10 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Preparatul astfel obtinut se consuma de regula indulcit cu miere, fiind un excelent astringent si antiinfectios digestiv. Acelasi decoct poate fi obtinut din jumatate de kilogram de gutui sau de pere proaspete, date in prealabil prin razatoare. Decoctul de gutui este cel mai cunoscut si folosit. Denumirea sa in limbaj de specialitate este de "Decoctum Cydoniae", fiind un preparat oficial inregistrat in farmacopeea britanica, belgiana, franceza, si recomandat a se consuma in cantitati mari contra: dizenteriei, diareei, gonoreei, starilor de iritare ale mucoaselor, durerilor de gat.
Fructele proaspete - se consuma bine spalate si, important, fara a li se indeparta coaja (care este foarte bogata in vitamine si minerale). Intrucat gustul gutuilor nu este intotdeauna agreat, ele se consuma rase si amestecate cu miere (eventual amestecate si cu mere si cu coaja de lamaie rasa).
Sucul - se obtine din fructele proaspete, cu storcatorul electric centrifugal. Se consuma la cateva minute dupa preparare, cand potentialul sau terapeutic este maxim. La frigider se poate pastra intr-o sticla foarte bine inchisa, vreme de cel mult 6 ore.
Nectarul - se obtine in blender (mixer electric), in care se pun un litru de apa, 3-4 pere de marime medie sau 2 gutui nedecojite si 2 linguri de miere. Toate ingredientele se mixeaza vreme de 5 minute, dupa care se pune preparatul obtinut intr-o sticla cu dop, care se pastreaza la frigider. Se consuma nectarul pe parcursul unei zile.