Pe o harta intitulata "Vocile Lumii", prestigioasa publicatie National Geographic isi informa cititorii, in urma cu cativa ani, ca singura limba vorbita in Transilvania, pana la portile Brasovului, este maghiara. Pe o alta harta, publicata in urma cu sase ani de editia romaneasca a revistei Arborele Lumii, pe conturul actual al Romaniei sta scris pur si simplu "Hungary". In ziarul american The Plain Dealer din Cleveland, "nefericitul" episcop Laszlo Tokes deplangea, in urma cu vreo zece ani, soarta maghiarilor din Romania, afirmand ca acestia sunt tot atat de lipsiti de drepturi precum erau negrii din America, inainte de eliberarea din sclavie. De nenumarate ori, ziarul de stanga The New York Times a publicat diverse alte enormitati despre tara noastra, cum ar fi: in Romania, rromii reprezinta 8% din intreaga populatie; minoritatea maghiara depaseste 3 milioane de persoane; in general, minoritatile nationale din Romania reprezinta circa 40% din populatie; in nordul Transilvaniei, armata romana a ars de vii 19.000 de evrei si a impuscat alti 16.000, in anii 40; Tratatul de la Trianon a fost o eroare si o tragedie pentru Ungaria Mare etc. Desigur, fata de toate acestea, reprezentantii statului roman la Washington nu au avut niciodata vreo reactie. Sub paravanul "uzantelor diplomatice", consilierii, consulii, ambasadorii si atasatii culturali si de presa fac ureche surda si-si vad linistiti de interesele personale. Nu acelasi lucru se intampla si cu romanii americani, pe care defaimarea si falsificarea istoriei Romaniei ii indigneaza si-i doare. Printre ei exista oameni cu sentimente patriotice adevarate, care reactioneaza ca niste veritabili ambasadori atunci cand imaginea tarii e vatamata nedrept. Ei sunt singurul lobby voluntar si dezinteresat de care dispune tara. Unul dintre ei, Anton Lixandroiu, din Cortlandt Manor, statul New York, s-a aflat zilele trecute in Romania, pentru a-si face publica depunerea dosarului Lixandroiu vs Ungaria, la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Rezident in Sua de peste 30 de ani, d-l Lixandroiu face parte dintre acei entuziasti pentru care, nici chiar in perioadele cele mai negre ale ceausismului, calitatea de roman n-a insemnat o rusine si o piedica in afirmarea profesionala. Dimpotriva. Iubirea lui patimasa pentru Romania l-a tinut tot timpul in stare de veghe, l-a determinat sa monitorizeze presa si televiziunile americane, sa intre in Partidul Republican si sa poarte o indelungata corespondenta cu diversi congresmeni si cu redactiile unor importante ziare. Acceptarea de catre Curtea de la Strasbourg a procesului sau impotriva statului ungar este cel mai important succes repurtat in ultima suta de ani de un roman, privind repararea morala a unor atrocitati si crime care nu se prescriu niciodata, dar care pot fi iertate doar daca autorul lor isi exprima public regretul si le recunoaste. Ceea ce doreste Anton Lixandroiu de la Republica Ungaria.
"America e doar sotia mea,
pe cand Romania e mama.
De mama nu poti divorta niciodata"
- Sunteti un om implinit. Ati avut o slujba buna, aveti o pensie frumoasa, sunteti cetatean american, aveti familie, casa, masini, bani in banca, aratati la 65 de ani ca la 45. De ce ati ales sa va bateti capul cu denigratorii si ignorantii de profesie, in loc sa va traiti, pe mai departe, fericitul vis american?
- Pentru ca eu nu suport ca cineva sa se lege pe nedrept de tara mea! Dar mai ales nu suport sa vad ca reprezentantii statului roman, trimisi sa reprezinte tara la Washington, stau cu mainile in san si nu au nici o atitudine. Mi-am zis: cineva trebuie sa actioneze, suntem romani si nu mai suport sa fim dusi la oala cu gunoi in halul asta. Atunci am inceput campania, adica nu am iertat nimic unde am vazut ca este ceva antiromanesc; m-am pus pe scris si pe argumentat, cerand celor care publicau articole despre romani sa retracteze minciunile si afirmatiile aberante. Practic, am ajuns la concluzia ca exista un complot contra Romaniei, si nu poate nimeni sa-mi scoata aceasta convingere din cap. In privinta "visului american", trebuie sa stiti ca anul trecut am trecut printr-o depresie groaznica. Mi-am instalat antena de satelit, sa prind posturi romanesti de televiziune. La etaj, i-am lasat sotiei televizorul cu posturi americane, iar eu mi-am pus un alt televizor, intr-o "camera a plangerii", pentru canalele romanesti. De cate ori se deschidea mira unui canal de acasa, izbucneam in plans. Zaream in vitrinele unor magazine ziare romanesti; ma pomeneam cu lacrimi pe obraz. Daca puneam muzica romaneasca in timp ce eram la volan, eram nevoit sa trag pe dreapta, pana ma opream din plans. Am decis sa merg la un psihiatru, si el roman. Dupa ce ma asculta cu atentie, il vad ca se intoarce cu fata la perete si se pune pe plans. Pai ce dracu faci, doctore, zic, am venit sa ma vindeci, si tu ma imbolnavesti si mai tare? Asta e situatia cu visul american. Eu traiesc acolo, dar sufletul si-a pastrat invelisul romanesc. America e doar sotia mea, pe cand Romania e mama. De mama nu poti divorta niciodata.
"Desi i-am trimis 790 de scrisori de protest,
ziarul The New York Times nu mi-a raspuns niciodata"
- Va propun sa sintetizati activitatea dvs. epistolara purtata cu institutiile americane de presa, implicate in falsificarea realitatilor si istoriei Romaniei. Care sunt ziarele si televiziunile cu care v-ati razboit cel mai des?
- Pe locul intai, de la distanta, se situeaza The New York Times. Acestui ziar i-am trimis nu mai putin de 790 de scrisori de protest, la care nu a raspuns deloc! Mai departe, am cerut sprijinul a sase senatori care, la randul lor, au scris redactiei, sugerandu-i sa-si respecte cititorii. Nici ei n-au primit nici un raspuns. Ma gandesc sa dau in judecata acest ziar si sa-i cer 200 de milioane de dolari - daune pentru defaimarea statului roman, suma pe care o voi dona pentru construirea de azile si spitale in tara. Urmeaza ziarele International Herald Tribune, Chicago Tribune, The New York Review of Books, Financial Times, precum si televiziunile Cnn si Channel Seven. Aici a lucrat otravita de Barbara Walters, in ale carei emisiuni insista pe faptul ca Romania isi vinde in masa copiii sau ii lasa sa doarma prin canale si in gurile de metrou. Am cerut redactiilor respective s-o scoata la pensie, ca nu stie ce vorbeste. De ce nu vede cati drogati si copii abandonati zac prin canale in Brooklyn si Bronx (New York) sau in Chile, Peru sau Venezuela? Nu cumva e platita de cineva sa vada numai boschetarii din Bucuresti?
- Care sunt falsurile si denigrarile care v-au iritat cel mai mult?
- Enumar cateva: in Romania traiesc 3 milioane de maghiari si 3 milioane de tigani, iar ansamblul minoritatilor nationale depaseste 40% din populatie. Cu alte cuvinte, numai 60% din populatia Romaniei sunt romani! Armata Romana a impuscat si aruncat de vii in foc zeci de mii de evrei din nordul Transilvaniei, in timp ce guvernul roman condus de Antonescu a trimis la Auschwitz 200.000 de evrei din Transilvania. Declaratia generalului american Wesley Clark, potrivit careia "Tratatul de la Trianon a fost o mare greseala si ar trebui revizuit". Harta publicata de National Geographic, in care se arata ca in Transilvania se vorbeste o singura limba: maghiara. Harta revistei Arborele Lumii, care ne infatiseaza "Ungaria Mare", intinsa de la Tisa pana la Dunare, la Marea Neagra si la Nistru. Aberatiile ramolitului G. Prouty, colonel din al doilea razboi mondial, care a vazut, cica, prizonierii americani venind din Romania, fiecare cu piciorul taiat din genunchi de catre barbarii de romani, dupa un obicei ce vine de la Dracula. In realitate, se stie ca pilotii americani doborati de germani la Ploiesti au fost tinuti la Timisul de Sus ca niste boieri, traind mai bine decat ofiterii din armata romana. In fine, am fost scandalizat de declaratia consulului american la Bucuresti, Michael Mates, potrivit careia Biserica Ortodoxa Romana persecuta alte biserici, in special Biserica Maghiara. Multi nervi mi-a facut si articolul ziaristului Thomas I. Noon, intitulat "Romania isi persecuta minoritatea maghiara". Probabil l-a scris in stare de ebrietate, asa cum par a fi multe articole antiromanesti publicate in America. De altfel, nici episcopul Tokes nu e prea departe de acesti denigratori, cand afirma, la Cleveland, ca maghiarii sunt un fel de sclavi negri ai Romaniei.
- Am aflat ca, de cand Romania a devenit membra Nato, acest gen de articole par sa se fi rarit in presa de peste Ocean. Este adevarat?
- Este adevarat. The New York Times n-a mai scris nimic in ultimul an despre Romania. Nici rau, nici bun. Dar asta nu inseamna ca jurnalistii respectivi nu trebuie sa raspunda pentru ceea ce au facut. Ti-i voi chema in justitie. Pentru ca nu pot sta indiferent cand se duce o vendeta contra tarii mele.
"Dreptatea nu moare
niciodata"
- Profesorul George Duma din California a incercat sa aduca in fata Curtii de la Strasbourg atrocitatile comise in Transilvania, in anii ocupatiei horthiste (1940-1944). El n-a reusit, dar dosarul dvs. a fost acceptat. Va aflati in stare de judecata cu statul ungar. Cum ati luat aceasta decizie curajoasa?
- Profesorul Duma a facut o greseala: a cerut compensatii financiare. Or, Curtea nu judeca astfel de cazuri, ea judeca incalcari grave ale drepturilor omului. Eu am plecat de la adevarul ca Ungaria este un stat democratic si civilizat, iar in consecinta nu poate ignora fapte din trecutul sau. De aceea, nu cer bani, vreau doar ca Statul Ungar sa recunoasca public atrocitatile si crimele comise in Transilvania in timpul ocupatiei horthiste (1940-1944). Vreau sa nu uite ca horthismul a desfigurat imaginea sa de stat modern. Germanii si-au cerut iertare evreilor, polonezilor si tiganilor. Austria, la fel. Japonezii au facut acelasi lucru in fata coreenilor si chinezilor. Romania, prin vocea presedintilor ei democrati, a condamnat crimele antievreiesti din timpul razboiului. Sunt un roman liber si-mi cunosc istoria neamului. Cum sa las sa treaca in uitare crime oribile, precum cele de la Ip si Treznea, demolarea a sute de biserici ortodoxe si de sinagogi, alungarea a sute de preoti si intelectuali, expulzarea a 500.000 de romani din Transilvania de Nord? In septembrie-decembrie 1940, armata ungara a lui Horthy, in colaborare cu extremistii maghiari locali, a ucis 6.000 de romani. In martie-august 1944, a masacrat peste 80% din populatia romana de origine evreiasca, deportand la Auschwitz si Maidanek 160.000 de evrei, in cadrul unui plan de purificare etnica. Se va spune ca Hitler a dat ordinul, dar pe mine nu ma intereseaza acest lucru, eu stiu ca ucigasii purtau uniforma statului ungar. Iar dupa cum au recunoscut insisi nazistii, "eficienta" si "rapiditatea" ungureasca in a trimite oamenii la camerele de gazare au fost superioare celor germane. Asa cum am scris in Expunerea Faptelor din dosarul depus la Strasbourg, ar fi o mare injustitie ca aceste crime sa fie tinute in secret si pe mai departe. Ele trebuie prezentate comunitatii internationale, completandu-se, astfel, abominabilul tablou al Holocaustului. Iar daca Ungaria prietena isi va prezenta scuzele, cum se cuvine unui stat responsabil, cred ca prietenia romano-maghiara se va intari si mai mult.
- Cine v-a sprijinit in demersul dvs. fara precedent?
- Congresmeni ai Partidului Republican si chiar Casa Alba. In nici un caz Ambasada Romaniei din Washington. La o saptamana dupa ce am trimis dosarul ambasadorului Ducaru spre luare la cunostinta, l-am primit inapoi, intr-un plic, cu antetul ambasadei, fara nici o mentiune. S-au temut, pur si simplu, sa-l deschida, de parca ar fi continut spori de antrax. Ti m-au tratat cu dispret, de parca n-ar fi romani. Din pacate, asa sunt multi dintre cei care ne reprezinta peste hotare - romani doar pe hartie.
- Dupa notificarea partii ungare, procesul isi va urma cursul. Exista si posibilitatea de a nu vi se da satisfactie. Ce veti face?
- Indiferent ce va fi, precedentul a fost creat. Multi oameni vor afla ca si Ungaria a luat parte activa la Holocaust. Se va vorbi din nou de crimele ce fusesera impinse, discret, intr-un sertar al uitarii. Deocamdata insa, eu merg pe varianta pozitiva: cred ca voi castiga acest proces. Pe urmele mele vor veni probabil sute si mii de urmasi ai celor deportati sau ucisi, deschizand propriile procese si solicitand cuvenite compensatii financiare. Dreptatea nu moare niciodata.
Fotografii: "Graiul Salajului"
Lui Anton Lixandroiu ii puteti scrie la P.O. Box 9051, Long Island City, Ny, 11103, Usa, sau la e-mail: dacicus1919@yahoo.com