Desi neurostiintele au facut progrese mari in ultimii 50 de ani, creierul uman isi pastreaza inca destule taine. Asemanat cu un computer cu programe sofisticate ce coordoneaza intregul organism, el nu poate fi redus la scheme fizice si chimice de functionare, fiindca in joc intra si o multime de variabile, diferite de la un individ la altul. Savantii domeniului au in vedere omul in general, studiaza boli ale creierului si cauta remedii, fara ca identitatea fiecarui pacient sa le influenteze demersul stiintific. Folosesc numitorul comun al "cazurilor", stabilesc baza fiziologica a activitatilor mentale, deficitul ce provoaca o anumita consecinta, iar rezultatele cercetarilor si schimburile de experienta raman in cercul lor de specialisti. Cand sunt comunicate opiniei publice progresele facute in intelegerea si posibilitatea de ameliorare a unor maladii cerebrale foarte raspandite azi, precum Parkinson sau Alzheimer, chiar daca sunt simplificate la maximum, explicatiile sunt dificil de inteles pentru neinitiati.
Oliver Sacks e profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine, are o mare experienta in relatia cu bolnavii de afectiuni cerebrale si o conceptie proprie despre profesia lui. El crede ca studiul bolii si al identitatii pacientului nu pot fi separate, ca exista o stransa relatie a proceselor fiziologice cu biografia individuala. E convins ca bolnavul trebuie abordat dintr-o perspectiva in acelasi timp medicala si umana, fiindca nici una din acestea, singura, nu poate ajunge la diagnosticul exact si la solutii pentru recastigarea unei existente relativ normale. Pacientii nu sunt pentru el doar cazuri medicale, masinarii de reparat conform unor scheme verificate. Avand o mare capacitate de empatie, adica de a se pune in pielea suferindului pentru a intelege ce se petrece in mintea si sufletul lui, Sacks e interesat nu doar de tratamentul simptomelor, ci si de modul cum aceste simptome i-au modificat viata si psihologia. Un fel de stiinta a constiintei, asta face el, iubit de bolnavii cu tulburari neurologice si criticat de unii colegi, care-i considera cartile discutabile sub raportul obiectivitatii stiintifice. Poate ca sunt si invidiosi, fiindca Oliver Sacks e un autor de notorietate mondiala, tradus in zeci de limbi si cu milioane de exemplare vandute in cele patru zari, desi nu scrie nici romane politiste, nici povesti picante de amor. Scrie despre cazurile mai interesante pe care le-a tratat ca medic neurolog. Numele i-a devenit cunoscut in 1973 (avea pe atunci 40 de ani si era un englez oarecare stabilit la New York), cu volumul Desteptari - povestea reala a unei boli ce isi arunca victimele in inchisoarea unui timp incremenit si a unui medicament care, catapultandu-i afara, ii face sa gaseasca lumea reala insuportabila. Ttergand granita dintre literatura si stiinta, el ii prezenta pe fiecare din acesti bolnavi, le povestea viata si le evoca personalitatea, isi relata relatiile cu ei si eforturile de a-i intelege si ajuta. Conciliind solidele cunostinte medicale de neurolog cu experientele sufletesti si sensibilitatea artistica, Olivier Sacks a cucerit lumea, a impresionat in asemenea masura incat dupa Desteptari s-a facut si un film - candidat la Oscar - cu Robert de Niro si Robin Williams, apoi a fost dramatizat, piesa de teatru avand si ea succes. Au urmat alte volume, tot despre cazuri neurologice, intre care Un picior pe care te poti sprijini, Ochi pentru a auzi, Un antropolog pe Marte s.a. Dar cartea sa emblematica ramane cea pe care vi-o recomand azi (si succesul ei a avut urmari: a inspirat un libret de opera si un spectacol de teatru conceput de Peter Brook). Ce contine ea? 24 de povestiri adevarate, despre tot atatia oameni cu afectiuni ale creierului ce-i fac sa se comporte ciudat. Dr. Sacks, om de stiinta si bun povestitor, ne demonstreaza, cu fiecare caz in parte, complexitatea fiintei umane pe care, reducand-o la mecanismele cerebrale, fara sa tii cont de simtire, vointa, sensibilitate, cod moral, risti sa pui diagnostice gresite. Granita dintre normalitate si patologie e mai laxa decat s-ar crede. Convingator, fara sa se adreseze curiozitatii morbide a fiecaruia dintre noi atunci cand e vorba de "nebuni", sugerand numeroase teme de me-ditatie, Oliver Sacks ne deschide drum spre o lume stranie - a creierului si spiritului deopotriva.