Cum ar putea sa nu fie profitabila o firma ca Romtelecom, de exemplu, cand pe tot mapamondul telecomunicatiile sunt printre cele mai dinamice afaceri? Cum ar putea sa nu fie profitabila distributia de gaze sau de curent electric, cand acestea sunt afaceri de varf, sigure si banoase? Cum ar fi putut sa nu fie profitabil un colos ca Petromul, cu imensa sa retea de benzinarii, cu rafinariile si exploatarile sale? "Statul nu e un bun administrator", s-a spus. Atunci cum se explica bizareria ca majoritatea cumparatorilor celor mai bune afaceri din Romania sunt firme straine... de stat... Gas de France, Ote, Omv sau Renault sunt proprietati detinute fie de catre statele respective, fie statul e actionar important. Adica, statul "lor" e un mai bun administrator decat statul "nostru"? Faptul ca cele mai tari afaceri din Romania trec din posesia unui stat in posesia altui stat nu mai pare sa deranjeze pe nimeni, nici macar Ue. Numai ca intr-o zi, dupa scumpiri succesive ale benzinei la pompa, decise de noul actionar majoritar al Petrom, Omv, presedintele Basescu baga de seama ca in Romania, noii proprietari vand benzina mai scump decat la ei acasa, in Austria, desi Romania produce suficient petrol cat sa-si acopere consumurile interne. Afacerea e enorma. Ti cat se poate de... transparenta. In sfarsit, am inteles de ce ar vrea niste firme, fie ele chiar si detinute de stat, sa se implice in "privatizarea unor mamuti industriali nerentabili". Adevarul este ca nici unul dintre marii investitori nu s-a pacalit, chiar daca uneori a cumparat o fabrica, a taiat-o in bucati si a vandut-o ca fier vechi. Singurul perdant este statul roman, adica noi. Castigatorii sunt ei, investitorii. Ti cei care au inlesnit afacerile, responsabili ai unui guvern sau ai altuia. Cei care in timp ce lasau Romania in pielea goala strigau, gata sa le explodeze plamanii, "sa nu ne vindem tara"...
Tariceanu isi ia cuvantul inapoi
O stire de ultima ora aduce iarna mai repede cu cateva luni: guvernul nu mai are bani pentru sinistrati... In timpul inundatiilor, l-am vazut cu ochii mei pe prim-ministrul Tariceanu in Banat, coborand din elicopter in cizme de cauciuc, si l-am auzit cu urechile mele promitandu-le nefericitilor din Otelec si Ionel ca guvernul nu-i va lasa de izbeliste. Ca isi vor avea casele ridicate pana la venirea zapezilor. L-am vazut apoi la televizor, facand aceleasi promisiuni, si in alte zone ale tarii, mereu cu camerele de filmat dupa el. Acum, tocmai cand au venit ploaia si frigul, Tariceanu isi ia cuvantul inapoi. Nu mai sunt bani. Responsabilitatea terminarii caselor cade in sarcina primariilor si a prefecturilor. Ca si cum primarii si prefectii ar fi facut toate acele promisiuni frumoase, la ore de maxima audienta. Pentru moment, familiile acelor nefericiti ramasi fara case stau in corturi de campanie. Pe locurile caselor lor e doar noroi.
La vanatoare de padurari
Si o veste buna. Atat de buna, incat ma tem sa nu fie doar un zvon. Dupa inundatiile catastrofale din acest an, a fost recunoscut, pentru prima data in mod public si oficial, ca una din cauzele principale ale catastrofei au fost defrisarile scapate de sub control si jaful generalizat din paduri. Ei bine, vestea cea buna este aceea ca Ministerul Agriculturii si Rezervatia Nationala a Padurilor au hotarat sa puna piciorul in prag si sa termine cu mafiotii. Padurarii nu mai au curajul sa taie nimic ilegal. Controale peste controale au picat din senin si peste gaterele nenumarate din toata tara. Daca la originea acestor actiuni se afla ministrul Flutur, felicitari. Pacat ca a trebuit sa se intample ceva atat de grav cum sunt inundatiile, ca sa se miste ceva. Ti pentru ca tot vorbim despre inundatii si despre taierile de copaci, la ora la care scriu aceste randuri, zeci de strazi din Bucuresti sunt inundate de ploaia torentiala. In ultimii 15 ani, din capitala Romaniei au disparut un milion de copaci. Pe cand o veste buna si din Bucuresti?