12 zile de jazz in Bucuresti, intre 12 si 25 octombrie, cu un program demn de orice mare festival de prestigiu din lume: "Bucharest Jazz Festival 2005". Prezent de opt ani in viata culturala a Bucurestiului, festivalul e deja foarte cunoscut si in mediul jazzului international. Asa afirma Simona Hodos, directoarea artistica a editiei de anul acesta, sustinandu-si spusele cu un teanc de cereri venite pe mail sau pe fax, de la muzicieni consacrati din toata lumea, dornici de a fi inclusi in program. Iata, deci, ca editia aceasta se organizeaza si la cererea participantilor, nu numai a publicului. Si asta, pentru ca tuturor celor care au trecut prin "baia de jazz" de la Bucuresti li se pare ca ar fi o mare pierdere sa nu mai fie invitati. De ce? Pentru ca festivalul are prestigiu, pentru ca e impecabil organizat, cat si pentru placerea de a comunica cu alti muzicieni de gen din lumea larga, dar si cu un public avizat, caruia jazzul nu i-a lipsit din educatie, nici in vremea comunismului si nici inainte, cand, la inceputul secolului trecut, in barurile si restaurantele bucurestene concertau muzicieni americani si francezi de prima mana.
"Jazzul trebuie sa coboare
in multime, asa cum s-a si nascut"
- Simona Hodos, intre proiectele Centrului Cultural al Municipiului Bucuresti, festivalul de jazz este cel in care va implicati cel mai mult. De ce?
- Pe harta jazzului european si american, Bucurestiul e deja un loc important, cu prestigiu. Comunitatea jazzului este foarte unita si in interiorul ei exista o foarte buna "presa orala", in care evenimentul muzical de la Bucuresti este foarte bine cotat. Cei care au trecut pe la noi vor sa revina si ne fac si publicitate pe gratis, recomandandu-le si altora sa ajunga sa cante la Bucuresti. In octombrie va fi, deci, o baie de jazz in Bucuresti. Vom avea 12 zile de festival, extins de anul trecut, dincolo de Sala ArCub si Sala Radio, in cluburile din Bucuresti, unde vor fi jam-session-uri, in salile Universitatii de Muzica si ale liceelor de muzica, unde vor fi workshop-uri conduse de mari muzicieni si compozitori de jazz, lansari de disc, de carte... Daca e sa ne comparam cu festivalurile de la Montrel, Canada, sau de la Montreux, sigur ca mai avem de lucru, dar inaintam cu pasi siguri in directia lor. Programul e deja gata, de mai multe luni, asa cum sade bine oricarui festival cu prestigiu, si in el sunt nume de rezistenta ale jazzului din Franta, Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Italia, Olanda, Sua, Canada, Brazilia. Dar si din tari ale spatiului balcanic (Grecia, Macedonia, Bulgaria, Serbia etc) si din Republica Moldova, care sa nu va inchipuiti ca apar pentru "umplutura" in program, ci sunt, cu totii, muzicieni foarte valorosi si interesanti, care aduc culoare si vibratie in lumea jazzului international, prin particularitatile si esentele muzicilor popoarelor din acest spatiu (Balcanii au fost dintotdeauna un ferment si in lumea artistica, nu numai in cea politica). Si pentru ca 2006 va fi Anul Francofoniei, suntem deja in discutii cu centrele culturale ale ambasadelor acestor tari la Bucuresti. In vara, am fost invitata in Franta, la un festival de jazz care vrea sa se infrateasca cu festivalul de la Bucuresti, caruia i-au fost recunoscute si apreciate calitatea organizarii si nivelul profesional, la scena deschisa. Si recunosc ca m-am simtit foarte mandra pentru festivalul nostru. Vreau sa mai precizez ca festivalul "Bucharest Jazz" se intampla datorita Primariei Bucurestiului, care sustine financiar aproape integral evenimentul, intr-un parteneriat foarte eficient cu centrele culturale ale ambasadelor straine din Bucuresti. Agentii economici si firmele care vor sa-si asocieze numele ca sponsori, cu prestigiul si marca "Bucharest Jazz", vor avea numai de castigat, ajutand bucurestenii sa aiba acest festival. Anul acesta, daca va fi vreme buna, vom avea cateva concerte pe terasele unor cluburi, in aer liber. Anul viitor, vrem sa facem trei zile de festival de jazz in strada. Trebuie sa inlaturam ideea ca jazzul ar fi o muzica elitista. El trebuie sa se cante si in strada, in multime, asa cum s-a si nascut. Jazzul trebuie sa ajunga chiar si in natura, la poale de munte, cum s-a intamplat la Garana, un alt festival romanesc care capata renume, chiar daca e mai mic, ca varsta, ca festivalul din Bucuresti. Sunt bucuroasa ca mai exista si alte manifestari de profil, si la Sibiu, si la Brasov, si la Garana, fiecare cu identitatea sa, iar in ce priveste festivalul de la Bucuresti, vreau ca acesta sa intre pe o harta internationala, pentru ca este deja la varf intre manifestarile internationale.
- Ce a insemnat pentru dvs., cunoscuta si apreciata drept un foarte bun critic de teatru din generatia tanara, sa va implicati in proiectele culturale ale unui oras asa de mare si de agitat cum este Bucurestiul?
- A fost o provocare pe care am acceptat-o cu curiozitate, dar si cu incredere. Am inceput ca jurnalist si am facut critica de teatru in presa scrisa, din dragoste si din dorinta de a lasa marturii pentru marile si importantele evenimente din spatiul teatral romanesc, iar din 2000, am ajuns printr-o intamplare fericita sa ma ocup de acest festival de jazz. Poate nu intamplator, pentru ca-mi amintesc cu cat drag, cu cata placere ascultam la radio, inca din copilaria mea (petrecuta, iarasi nu intamplator, in Drobeta Turnu Severin, un loc "placa-turnanta" intre Vest si Balcani), emisiunile de jazz ale lui Florian Lungu. Un nume care se confunda cu jazzul romanesc de aproape o jumatate de secol, al carui tata, iarasi destin sau intamplare, marele compozitor si dirijor Nicolae Lungu, i-a fost tatalui meu, la facultatea de teologie, profesor de muzica psaltica. Asa se face ca jazzul a ramas in memoria mea afectiva si ma bucur sa fiu astazi in mijlocul unor evenimente importante legate de acest gen si de dezvoltarea lui in spatiul romanesc.