Nu discut aici modul in care autoritatile ce au guvernat tara pana acum au lucrat pentru prevenirea (sau limitarea) efectelor unor asemenea "accidente naturale". Daca institutiile competente ar cerceta serios modul in care s-au consumat fondurile publice destinate imbunatatirilor funciare si protectiei mediului, ar constata - probabil - serioase "neglijente". Adica deturnari, licitatii trucate, lucrari de mantuiala etc. Mediile independente au nominalizat, la un moment dat, demnitarii Psd care raspundeau de actiunile preventive in fata catastrofelor naturale si afacerile lor. Cum se obisnuieste in Romania, dezvaluirile nu au avut nici un fel de consecinte. Reactia noii administratii, ce si-a propus sa functioneze transparent si responsabil, s-a vadit insa incoerenta, haotica, discordanta. Ceea ce ne obliga sa ne punem o serie de intrebari in legatura cu modul ei de organizare, de recrutare a personalului, de management si, in ultima instanta, de dependenta de puterea politica.
S-a observat inca de la instalarea guvernarii actuale ca aceasta dispune de o majoritate fragila, fluctuanta. In Parlament, Alianta Da a trebuit sa apeleze la sprijinul unor formatiuni ce au facut parte din administratia trecuta (Pc si Udmr), asigurandu-se astfel o stranie continuitate a naravurilor acesteia. Nu poti sa schimbi ceva radical pastrandu-i, concomitent, unele componente esentiale. Fenomenul a fost - si este - cu atat mai vizibil la nivel local unde, cu ajutorul acestor formatiuni politice, o serie de Consilii Judetene sunt conduse de reprezentantii fostului partid guvernamental, Psd-ul. "Baronii locali" asigura si aici continuitatea, facand inutile eforturile puterii centrale de a transforma situatia. "Baronii" au impus un sistem de complicitati - exersat deja sub propria guvernare Psd-ista - la care, pe tacute, au aderat si destule elemente ale gruparilor politice aliate in noua configuratie a puterii. Nu intamplator, reuniunea conducerilor judetene, la Mamaia, in miezul verii, a aratat ca lideri locali ai Da sunt gata sa renunte la programul politic al aliantei in favoarea pastrarii - printr-o solidarizare de functii cu reprezentantii Psd-ului - a unei prost intelese autonomii, a unei ciudate "descentralizari". Lideri locali ai Da si-au afirmat, altfel spus, o inclinatie spre "placerile baronizarii", ce parea - pana acum - specifica doar Psd-ului si clientelei sale. Cand nu elimini cu totul un "sistem ticalosit", riscul contaminarii cu metehnele lui este foarte mare. Cum s-a si vazut in guvernarea dintre 1997 si 2000.
Alianta Da, aflata la putere, avea sansa transarii chestiunii prin alegeri anticipate. Electoratul ar fi sustinut schimbarea radicala a administratiei (centrale si locale) tocmai pentru ca a realizat incapacitatea ei actuala de a reactiona solidar la diversele provocari. Chiar si drama inundatiilor ar fi fost, intr-o motivare clara a chemarii populatiei la urne, un argument semnificativ. Traian Basescu a intuit corect ca aceasta era singura solutie valabila. Ezitarile premierului Calin Popescu-Tariceanu si incapacitatea puterii de a contracara la obiect asaltul emotional practicat de mediile dependente de fostele "donatii" (publicitate dirijata, acces preferential la informatii) Psd-iste au amanat-o sau chiar au anulat-o. Dupa un an sau doi de guvernare apare, intotdeauna, inevitabila uzura, accentuata, in Romania, de complicitatile inevitabile pe care le genereaza coabitarea cu "sistemul ticalosit". In 2006 sau 2007, rezultatul anticipatelor ar fi imprevizibil. Alianta Da s-a inscris deja intr-un trend descrescator in preferintele electoratului si este de presupus ca dificultatile economice, reflectate in cresterea dura a Tva-ului si sesizabile dur in anotimpurile reci, nu o vor stopa. Psd-ul si asociatii lui potentiali vor exploata orice "scadere" pe acest plan, cu atat mai mult cu cat o mutare a accentului propagandistic pe probleme sociale le permite sa-si ascunda gunoiul sub pres.
Solutia schimbarii presedintilor Camerelor Parlamentului, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, ca si cea a modificarii Legii 215 a administratiei locale nu genereaza automat eliminarea "sistemului" si realizarea unei stabilitati politice absolut necesare in perspectiva aderarii la Ue. Guvernarea risca sa se transforme oricand in una minoritara, iar frictiunile mocnite dintre Pd si Pnl avantajeaza, orice s-ar zice, grupurile de interese (ce nu sunt neaparat structurate partinic). Poticnelile puterii in functiune, mai ales in domeniul Justitiei - unde, daca reforma ar fi dusa pana la capat, ar trebui sa apara si cazurile "marilor rechini" - vor face ca aceste frictiuni sa se adanceasca, tapul ispasitor fiind - desigur - Pnl-ul, care are sefia executivului. Pe liberali ii asteapta soarta Pntcd-ului, confirmandu-se teza ca, din pacate, vremea "partidelor istorice" a apus. Stabilitatea politica este, in contextul dat, greu de realizat, iar lipsa ei antreneaza dificultati atat in raport cu Ue, cat si cu electoratul roman. Pana la alegerile "la termen", Psd-ul si-ar putea clarifica situatia interna, ceea ce l-ar putea face apt - sub conducerea gruparii Geoana sau Nastase - de o noua cucerire a puterii.
Dreapta politica romaneasca ar trebui sa incerce o regrupare a tuturor componentelor ei intr-un partid popular, fie el si prezidential, pentru ca dispersarea, lupta orgoliilor, promovarea clientelara ar face-o vulnerabila in fata sistemului si ar duce-o, la viitoarele alegeri, la o usturatoare infrangere.