Mai intai au trecut patru armasari in galop, cu coamele sclipind in ultimii stropi ai apusului de toamna. Apoi a aparut Honey si am amutit. Dadea nervoasa din picioarele din spate, zvacnea ca un arc pe cele din fata si mi s-a parut in acel moment cel mai frumos cal pe care-l vazusem vreodata. Dupa ce si-a facut de cap pe pasune, s-a oprit brusc, si-a frecat coama argintie de cea a unui prieten de joaca si s-a intors spre ingrijitor, asteptandu-l ca un catel sa o ia de capastru si sa o aduca acasa. Tot pe pajistea cu lucerna, Zorro, Jar si Rocky au ciulit urechile imediat ce m-au vazut, au lasat balta orice activitate rumegatoare si dupa ce m-au studiat o vreme de la distanta, au inceput, timizi si foarte atenti, sa se apropie. Zvelti, prietenosi, curiosi nevoie mare, asa sunt mai toti murgii. Pana nu si-au bagat boturile in rucsacul meu, sa vada ei ce-i pe acolo, nu s-au declarat multumiti. Ceva mai jos, o iapa neagra se-nvartea in cercul larg al lantului, mandra ca un toreador, se mai oprea, racaia cu copitele pamantul si fornaia. Seara s-a lasat peste colina verde si caii au luat, pentru innoptat, drumul grajdurilor.
Zi de zi, acelasi ritual. Dis de dimineata, cum da lumina, caii incep sa fie nelinistiti, pufnesc pe nari, dau din copite, sunt agitati ca niste copii dornici sa iasa la joaca. Cativa dintre ei raman in manejul descoperit, unde vor lucra cu turistii si cursantii, iar ceilalti sunt luati de capastru de Nicu si dusi pe o colina unduitoare de pe care se vede Sebesul.
Nicu este un flacau inalt, cu ochi verzi si miscari largi. Iubeste caii si ii cunoaste pe fiecare in parte, dupa fire si dupa nazdravanii, mai ales ca pe multi dintre ei i-a ajutat sa se nasca. "Trebuie sa-i cunosti si sa-i faci sa aiba incredere in tine, asta-i cel mai important. Calul e ca omul, aude, vede, gandeste, atata doar ca nu vorbeste, asta-i singura diferenta. Pentru ei e un cosmar iarna, sa stea inchisi ca niste prizonieri in celula. Sunt obisnuiti sa se joace, sa zburde in fiecare zi. La cei mari nu le mai sta mintea la joaca, dar aia tineri, sa vezi ce lupte prind aici pe camp, iti e mai mare dragu sa te uiti la ei."
Calaria ca mod de viata
Complexul turistic de la Rahau, format din Scoala de Calarie si Casa cu Mesteceni, o pensiune invecinata, de cinci margarete, este realizarea unui roman intors definitiv in tara, pentru a-si regasi linistea, dupa 24 de ani petrecuti in Anglia. "Am plecat la 24 de ani, eram tanar, aveam succes, faceam bani, trageam ca un cal de curse. Cu timpul ajunsesem sa nu mai stiu ce anotimp este, daca am mancat sau nu la pranz, totul era pe fuga. Venind aici, mi-am simplificat viata mult, mi-am gasit un ritm mult mai sanatos. Pot sa savurez acum fiecare anotimp si, in plus, afacerile merg bine, iar viata de familie este implinita."
Domnul Constantin Chesculescu nu s-a intors de la Londra doar cu atitudinea unui autentic gentleman, ci si cu dragostea pentru cai, pe care o purta cu el inca din copilaria petrecuta intr-un sat prahovean. Experienta britanica l-a decis sa infiinteze o scoala. A adus mai intai cativa cai de tractiune din satul natal, iar acum, scoala sa detine cai hutuli, lipitani, o iapa Haflinger (Honey) si cinci cai arabi, intre care Printesa este tovarasa nedespartita de drum, pe numeroasele trasee din zona. Se pot face excursii calare la podgoriile de la Garbova, spre muntii Sibiului, in zona oierilor, la Jina si la Poiana, dar si pe valea Sebesului in sus, la Lacurile Boz si la Oasa, la Curmaturi. Dar inainte de a porni la drum, se lucreaza obligatoriu cu calul in manej. Incepatorii beneficiaza de indrumarea unui instructor scolit in Anglia, la Scoala infratita cu cea din Rahau, "The Sue Adams Riding School"...
"In Anglia, parintii isi inscriu copiii cu doi ani inainte pe listele de asteptare pentru cursurile unei scoli de calarie. Si la noi vin in mare parte copii sa invete, parintii prefera sa se uite. Intre copil si animal se creeaza o legatura mult mai puternica, asa cum am trait-o si eu la varsta respectiva. In acest moment, pentru mine si pentru cei ce urcam in sa zilnic sau macar de cateva ori pe saptamana, calaria este mai mult decat un mijloc de agrement sau o modalitate de a ramane sanatos fizic si psihic, este un mod de viata. Un exercitiu de educare a rabdarii. Trebuie sa cunosti calul, sa-i intelegi teama, frica, este un animal reticent, cu un puternic instinct de supravietuire, nu trebuie sa-l iei prin surprindere, pentru ca nu-i poti controla reactiile. In fond, a fost atata timp un animal salbatic care avea ca singura scapare fuga. Si acum, la cateva ore de la nastere, manzul se ridica in picioare, iar a doua zi alearga. Sa urci pe cal inseamna sa intri in ritmul naturii, sa-i respecti instinctele puternice, dar totodata sa-l faci sa te asculte, sa stie ca tu esti stapanul."
Un oaspete frecvent al Casei cu Mesteceni este chiar d-na Sue Adams, fondatoarea scolii de calarie englezesti, inrudita cu cea din Rahau. Vesela, carliontata si energica, englezoaica strabate intr-un program umanitar intreg Globul, inclusiv tarile lumii a treia, pentru a invata oamenii cum sa ingrijeasca si sa interactioneze fizic si mental cu caii.
"Am iubit dintotdeauna caii si pot spune ca am o "intelegere", o relatie cu totul speciala cu ei. Calatoresc in jurul lumii pentru a arata oamenilor ca, dincolo de activitatea recreativa, exista una terapeutica, aceste animale pot vindeca, atat fizic, cat si emotional. Seamana cu inotul alaturi de delfini. Zona creierului uman responsabila cu emotiile, senzatiile, simturile, asa-numitul creier limbic, intra in comunicare directa cu calul, cei doi se afla pe aceeasi frecventa si gandesc la fel. Asta inseamna ca daca petreci mai mult timp alaturi de cal, te redresezi emotional, te echilibrezi, te calmezi. Cu calul trebuie sa interactionezi cu mintea, nu doar cu corpul. In Rusia se studiaza mult aceasta interactiune, in Ucraina posibilitatea de a ajuta persoane atat cu disfunctii fizice, cat si mentale, este considerata un miracol. In Anglia, exista un program special pentru oamenii de afaceri, pentru a-i incuraja, prin lucrul cu caii, sa fie mai onesti, sa aleaga in profesie o cale mai sincera si cinstita. Pe cal nu-l poti manipula. Ma rog, am auzit ca exista in lume vreo doi-trei cai corupti, dar eu nu i-am intalnit... Chiar si in Romania, la Cluj, exista o clinica mica, unde se fac astfel de tratamente prin interactiunea cu caii."
Nu am putut incheia discutia cu d-na Adams, fara sa o intreb ce-i place atat de mult la acest loc, de ce se intoarce atat de des in Ardeal, la Sebes-Alba. Mi-a aratat o fotografie cu tinutul sau natal, in apropiere de Tara Galilor, si am inteles, in insiruirea de dealuri molcome, unul dintre motive. "Ma simt aici ca acasa, seamana foarte mult cele doua tinuturi. Iubesc natura, florile, viata salbatica, simplitatea vietii la tara, satele neschimbate de sute de ani, oamenii ce traiesc la fel ca si generatiile trecute. Parca ar fi o intoarcere in timp. Iubesc libertatea galopului pe dealuri, fara nici o opreliste. Cred ca ecoturismul are aici un mare viitor. Aveti multe de oferit, si ce-i mai frumos decat sa vezi toate acestea de pe spinarea unui cal?"
Cinci margarete
Bine organizata si cu o mare varietate de activitati turistice, Antrec Alba se poate mandri cu Casa cu Mesteceni, singura pensiune de cinci margarete din zona. Apartamentele, cu living si bucatarie la parter si doua dormitoare sus, isi merita pe deplin clasificarea in categoria lux, iar bunul gust domneste peste tot, fara ostentatie si abateri. Stilul britanic se regaseste in gradina cu flori de tot soiul, ingrijite personal de gazda, d-l Chesculescu, iar calatoriile intreprinse de acesta in Andalusia au ca rezultat designul piscinei si al clubului mediteranean. "Prima iarna am petrecut-o aici impreuna cu sotia mea, in actuala cabina a portarului. Ii spuneam cum va arata ceea ce atunci era doar un santier, cu piscina, teren de tenis, mesteceni, multe flori." Proiectele sale s-au implinit in amanunt si la fel se va intampla poate si cu planurile sale de extindere. "Doresc ca acest loc sa atraga o comunitate a calaretilor din Romania si din strainatate, pentru ca avem nevoie sa ne intalnim, sa ne impartasim pasiunea pentru cai."
Deocamdata, Casa cu Mesteceni si Scoala de Calarie, situate intr-o zona deloc spectaculoasa - in plina campie, intre soseaua Sebes - Sibiu si satul Rahau -, reprezinta o oaza de verdeata, liniste si confort. Nu doar cei ce vor sa ia lectii de calarie sau sa plece in galop isi gasesc locul aici. Un alt atu al pensiunii il reprezinta gama larga de posibilitati de agrement oferita: plimbari cu trasura prin sat, piscina, teren de tenis de zgura dotat cu nocturna, biciclete, sala de fitness, jacuzzi si sauna. In plus, se joaca golf la Pianul de Jos, se pescuieste la Lacul Boz, se poate vizita Castelul medieval de peste deal, la Calnic, si intreaga zona imbie la drumetii mai lungi sau mai scurte.
Locatie: La 6 km de Sebes, pe drumul E 81, in directia Sibiului. Preturi: Intre 190 si 270 de lei noi camera; 22 de lei ora de lectie individuala de calarie; 25 de lei ora de lectie de tenis; 30 de lei pranzul sau cina. Telefoane: 0258/73.57.76, 0744/78.31.50, e-mail: casamro@yahoo.com, www.antrec.ro. Antrec: 0258/83.30.64, 0722/68.33.40.
(Fotografiile autorului)