Reportajul "Manastirea cu tricolor" publicat in "Formula As" a avut un impact cu totul neasteptat. Multi dintre cititorii revistei, prezenti la hramul bisericii de la Valea Mare, ne-au adresat scrisori de "recomandare" pentru staretul Gheorghe Avram, un preot foarte pretuit si iubit, pe care crestini din toate zonele tarii il cauta cu nesat. Cand credinciosii pleaca pe urmele unor duhovnici e semn ca "se amesteca" Dumnezeu.
"S-a rugat pentru mine
si m-am vindecat"
"Am citit cu bucurie ce sta scris la dvs. in revista despre hramul de la Manastirea din Valea Mare. Totusi, mi se pare ca despre parintele Gheorghe s-a spus prea putin si eu cred ca lumea ar trebui sa-i cunoasca destoinicia si evlavia. Este un preot cu totul deosebit. Pentru mine a fost o minune intalnirea cu el. Locuiesc in Valea Mare, si imediat ce am auzit ca s-a pus temelie pentru o manastire, am vrut sa ajung degraba aici. Era intr-o sambata si am venit cu un cos cu pomeni. Parintele isi injghebase o casuta de barne si acolo slujea. Eram rau bolnava pe atunci, doctorii nu dadeau nici de cap, nici de leac suferintei mele. Simteam ca doar Dumnezeu ma mai poate ajuta. Ma atragea locul, cu puterea lui, dar ma atragea si harul parintelui Gheorghe, localnic de-al nostru, venit de la manastirea lui de pe Dunare, de la Dervent, unde am auzit ca facuse minuni. A venit impreuna cu trei calugari, ca sa puna piatra de temelie aici, incepand lucrarea cu mainile goale. Bolovanii de rau pentru zidirea temeliei veneau cu carutele numai pana-n vale, unde era drum. Mai departe, pe poteca, pana sus, la manastire, ii cara parintele in spate, unul cate unul, prin glod si noroi. Parca si-acum il vad! Am inceput sa vin tot mai des, la slujbe si la rugaciunile pentru sanatate pe care le facea, in bisericuta de lemn. Parintele n-are inca patruzeci de ani, dar are atata dragoste de Dumnezeu, si atata intelegere pentru necazurile noastre, atatea vorbe bune pentru fiecare din noi, incat nu se poate sa nu-l indragesti. Dansul m-a dus pe la toti doctorii, si la spital a vorbit ca sa ma opereze. Nu cunostea pe nimeni, dar pentru mine a batut la toate usile. Poate ii era mila de mine, ca eu tot ziceam ca o sa mor, dar el a avut credinta mare si s-a rugat pentru sanatatea mea si m-am facut bine. Ma simt foarte bine de-atunci, foarte linistita, boala m-a lasat. Si vin aici cu drag, la fiecare slujba, si daca n-as veni, cred ca m-ar durea sufletul si n-as avea liniste. Iar aici, mai mult sudoarea sfintiei sale este. Au ajutat si oamenii, nu-i vorba, si cei de-aici, si altii, cu bani mai multi, de prin orasele mari din Ardeal sau de la Bucuresti si Constanta. Dar rugaciunile fierbinti ale parintelui au intarit lucrul la manastire. Parintele a lucrat la orice munci, cat de grele, si nu e din cei care bat la usi pentru ajutor. Nici macar nu pune discul (tava de colecta) la usa sa spuna: "Oameni buni, imi trebuie cutare sau cutare materiale!"... Nu, nu cere, eu nu l-am auzit niciodata, si viu aici de-atatia ani. Si totusi, ajutoarele vin din toate partile. A adus atatia credinciosi la biserica, atatia oameni la credinta, e plina manastirea duminica si la sarbatori, iar la zilele de hram, toata valea se umple de oameni si de masini venite din toate partile tarii. De hram, asa cum ati scris si-n revista, au venit autocare cu credinciosi din Calarasi, din Ialomita, Constanta si-apoi din Bistrita, Cluj (pe unii i-am gazduit noi, satenii din Valea Mare), oameni care l-au cunoscut pe parintele pastorind la Manastirea Dervent,. Tare il mai iubesc toti pe parintele. Ii atrage si glasul lui, si felul cum spune rugaciunea, din suflet, si felul cum ii imbratiseaza pe toti, de parca ar fi frati pe care nu i-a mai vazut de multa vreme. Eu asta cred, ca Dumnezeu l-a facut pe parintele cu blandete, ca sa ne arate drumul cel bun."
Dorina Tudoran - Valea Mare
"Vin mereu la manastire,
simt ca ma descatusez de orice necaz
cand sunt aici si parca n-as mai pleca"
"Va scriu si eu o intamplare legata de staretul Gheorghe Avram de la Manastirea din Valea Mare, pentru ca ii datorez viata si as vrea sa se stie cat de tare e dansul apropiat de cele ceresti. Am fost foarte bolnava si credeam ca o sa ma duc. Si de aceea am vrut ca inainte de sarbatorile de iarna de acum sase ani, sa merg sa-mi iau ramas bun de la fratii mei si de la casa parinteasca din Curtea de Arges. Apoi, o cumatra a mea a zis sa mergem sa trecem cumpana dintre anii 1999 spre 2000 (cand se zvonea ca o sa vina sfarsitul lumii), la o manastire. Am plecat de-acasa cu sufletul greu, mai ales ca se faceau 20 de ani de cand, pe 31 decembrie 1979, barbatul meu, ardelean din Cluj, dintr-o veche familie romaneasca, se prapadise. Iar eu, in afara problemelor de sanatate - eram suspecta de cancer -, mai aveam si alte necazuri: riscam sa raman fara serviciu, la 53 de ani cati aveam atunci, asa ca aveam toate motivele sa ma gandesc ingrozita la cum va fi viitorul pentru mine. Asa am pornit catre Valea Mare. Am fost gazduite intr-o casuta de barne, unde ardea un foc in vatra si unde parintele-staret a tinut slujba de la miezul noptii. Apoi, am scos merindele din geanta si am mancat la lumanare, pentru ca nu era lumina electrica. Nu era nimic, decat bojdeuca parintelui. Venise si mama sfintiei sale, anume ca sa petreaca noaptea aceea cu noi. Parintele-staret m-a vazut ca tot plangeam si m-a intrebat ce mi s-a intamplat. Eu i-am raspuns ca am cancer si c-o sa mor. Dansul m-a imbarbatat si mi-a spus ca n-am nici un cancer si sa stau linistita, ca toate problemele se vor rezolva. Si in noaptea aceea scurta, am adormit si am avut un vis, in care cineva imi arata o casa mare, frumoasa, si-mi spunea ca o sa fie a mea, ca o sa ma fac bine si o sa-mi pastrez si serviciul. Asa a si fost. Mai apoi, parintele venind la Bucuresti si cunoscandu-mi familia, a tinut ca fiica mea cea mai mare sa vina si sa se cunune religios la el. A fost prima cununie oficiata aici, chiar de hram, de Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. In bisericuta de lemn, peste 20 de preoti au cununat-o, iar eu plangeam de bucurie. Si mai mare mi-a fost fericirea cand ea, desi nu putea sa faca copii, a ramas insarcinata si acum are un baiat de patru ani si jumatate, frumos si sanatos. Ca sa vedeti dumneavoastra cum lucreaza bunul Dumnezeu. De atunci, vin mereu la manastire, simt ca ma descatusez de orice necaz cand sunt aici si parca n-as mai pleca. Mi-am facut din asta o datorie de suflet. Parintele are asa un har, numai cand pune mana si te mangaie pe frunte, parca simti cum te inalti la cer."
Domnica Pandrea - Bucuresti
"Am avut bucuria sa-l cunosc pe parintele
Gheorghe, printr-o paine"
"Am avut bucuria sa-l cunosc pe parintele Gheorghe Avram pe cand era staret la Dervent, printr-o paine! Am cumparat mai multa, ca sa o daruim pe la manastirile din Dobrogea, pe care le vizitam atunci. Era acum vreo opt ani. Si cand am ajuns la Dervent, sotul meu a plecat cu painea la trapeza si nu s-a mai intors. Cand m-am dus sa-l caut, ca sa plecam, parintele mi-a iesit in intampinare: "Cand cineva intra pe poarta manastirii, deja intra in ascultare", mi-a spus. "Si cand sunt sub ascultare, sa pofteasca inauntru aici, cu totii!". "Mai, fratilor", ne-a zis apoi cu lacrimi in ochi, "si eu sunt ardelean!". Si, bucuros tare, ne-a miruit, ne-a dat cate un pahar cu vin si nu ne-a mai lasat sa plecam, pana ce n-am stat la povesti. Ne-a promis ca daca va merge acasa, in Covasna, va trece si pe la noi. Un an a trecut, sau poate mai mult de un an, cand ne-a cautat la Bistrita si ne-a spus ca a pus temelia unei manastiri in Covasna, in Valea Mare. Si ca ne asteapta acolo, sa venim la hram. N-am asteptat invitatii multe, ca ne-a fost drag parintele, de cand l-am cunoscut la Dervent. Si am venit. Si de atunci sunt sapte anisori in care mergem de fiecare data la hram, si mai aducem si alti bistriteni, mai vorbim si cu cei care pot sa ajute cu ceva manastirea, cat de putin. Nu pot sa-mi imaginez ca nu voi fi vreodata de hram, la Valea Mare! In fiecare an, chiar cu o luna inainte, incep sa-i mobilizez pe toti prietenii mei, ca sa fim alaturi de parintele Gheorghe, dar in primul rand alaturi de Sfantul Ioan Botezatorul, patronul si ocrotitorul manastirii inaltate acolo, dar si al familiei mele. Ca noi ne chemam in ajutor pe sfinti si am simtit intotdeauna ajutorul lor."
Rodica Somlea - Bistrita
"Nu pentru minuni, ci pentru intarirea credintei
a fost facuta manastirea de-aici"
"Vin des la Valea Mare si stiu ca aici se intampla multe minuni, cu oameni bolnavi care se insanatosesc, cu oameni certati pe diferite pricini de avere sau de familie, care se impaca, cu oameni care l-au pierdut pe Dumnezeu si care-l regasesc in chip minunat, dar mai stiu ca parintelui Gheorghe nu-i place sa se vorbeasca despre asta. Caci nu pentru ca oamenii sa caute minuni, ci ca sa-si caute si sa-si intareasca credinta a facut el manastire aici. Dar si pentru ca in aceasta parte a tarii, in care predomina populatia etnica maghiara si in care romanii ortodocsi au fost oprimati secole de-a randul, n-a fost manastire ortodoxa. Desi am vazut ca vin aici, la slujbe, si multi unguri. Le place cum slujeste parintele, cum canta si se roaga, asa, cu tot sufletul. Parintele Gheorghe are asa un har cand vorbeste, ca te cucereste si te convinge imediat, fara sa faca eforturi pentru asta, sau sa insiste. Duhovnicul isi atrage oamenii, si de aceea charisma si blandetea sa sunt cele care ii fac pe oameni sa-i urmeze exemplul. Am venit la hram si am adus cu mine si un grup de prieteni, pe care i-am convins ca e bine sa dea banutul pe care-l au de prisos, pentru ridicarea manastirii. Ii dau de exemplu pe oamenii din satele dimprejur, care au muncit mult si fara plata la manastire, inca de cand s-a pus temelia sa. Am vazut si mult tineret aici, iar asta e foarte bine."
Pavel Ignat - Buzau
Adresa Manastirii Valea Mare: sat Valea Mare, jud. Covasna, tel. 0744/31.20.99