Intre timp, poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca pe lacul unde lebada moare de cate ori canta. Cat e el de pasionat, poetul nu stie un adevar elementar, ca scriitorii care se consuma mult, mor si lasa vorba sa li se puna la cap diferite fluiere! Cum altfel, cand creierul este un organ oarecum indispensabil capului? Fara el gandirea ar fi dogmatica, rigida, casanta. Cu gandul la acest adevar elementar, poetul a scris o poezie din increngatura molustelor: Dupa melci.
Anual, cu precizia unui fenomen astronomic, in increngatura de moluste a invatamantului romanesc sclipesc perlele. Notate de profesori, perlele de la examene alcatuiesc un colier scandalos, care colinda paginile ziarelor ca produse ale folclorului didactic. Toata lumea se hlizeste, cand de fapt ar trebui sa intre in pamant de rusine invatatori, profesori si mai marii invatamantului. Ca orice produs din adancuri, perlele scolare nu tradeaza doar slaba pregatire a copiilor, lumea in care traiesc, ci si ceva despre profesori, despre manuale, despre programe scolare.
Multe scandaluri au cutremurat lumea invatamantului si acolo au ramas. Vorba ilustrului anonim, invatamantul romanesc are un singur ficat, si acela gaurit in trei locuri de un singur glont. Parintii nu au protestat cand ministrul educatiei, pe atunci Ecaterina Andronescu, stabilea ca singurul criteriu pentru manualele alternative este ieftinatatea. Poate ca au existat si oameni multumiti ca un manual costa cat doua suluri de hartie igienica. Daca e sa citam din lucrarile de bacalaureat, cu cat ne apropiem mai mult de inceputul rascoalei, cu atat oamenii stau mai mult in crasma, ca sa faca in ciuda boierilor din minister. Putini sunt cei care au ridicat din sprancene cand s-a aflat ca unele dintre manualele selectate au fost plagiate cu nerusinare si ca patroni ai acestor furturi erau oameni din sistemul academic romanesc sau din minister. Taranii nu si-au aprins lanternele sa vada drumul spre ciocoii din minister cand au fost desfiintate sute de scoli din mediul satesc si nici cand ministerul inzestra comunitatile satesti cu masini pentru transportul copiilor, ajunse astazi, in cea mai mare parte, la fier vechi ori incremenite in garaje in lipsa banilor de motorina. Nici faptul ca examenele de licenta sau de titularizare au fost partial trucate sau ca multe posturi libere au fost pastrate pentru rudele sau iubitele directorilor nu a mirat pe nimeni. Daca ne luam dupa cunostintele de geografie ale copiilor, nu ne mira ca jalbele parintilor n-au nimerit poarta ministerului.
Varata cu de-a sila in ambalajul invatamantului european, scoala de tip sovietic miroase pana la cer, si vorba anonimului, nu ar strica o inspectie sa vada ce e putred in Danemarca. Ar trebui ca ministerul sa faca, nu-i asa?, o analiza nu numai analitica, ci si sintetica a invatamantului. Sa vada ce, cum si cat stiu profesorii. Dar cine s-o faca? Inspectorii imbatraniti in rele? Secretarii de stat numiti pe criterii politice?
Si cat de eficienta ar fi o astfel de analiza sintetica? Multe dintre perlele culese in apele tulburi ale examenelor dovedesc ca e ceva in neregula nu doar cu scolile frecventate de copiii nostri, ci si cu familiile lor, cu cei sapte ani de-acasa, cu viata lor de zi cu zi. O viata in care copiii invata limba romana ca pe-o limba moarta, literatura ca pe-o colectie de telenovele, istoria ca pe un serial din Star Trek si geografia ca pe-o harta a unui joc de calculator.
Ceva cu siguranta trebuie schimbat. Mentalitatea, viata copiilor, filosofia ministeriala... Altfel, invatamantul romanesc va sfarsi ca Stefan cel Mare, un soare stralucitor care apune din cauza ranii de la picior.