"Intai au disparut grajdurile si vacile, acum stau la rand taranii"
Destinul taranimii, in perspectiva integrarii europene, nu poate fi suficient inteles fara un semnal din sudul Dunarii, de la vecinii nostri bulgari. Cititorii sunt probabil curiosi sa afle cum vad cultivatorii de trandafiri un subiect prea putin... roz al actualitatii europene. De aceea, am apelat la d-l Bogdan Atanasov, profesor de ecologie la Universitatea din Sofia si presedintele organizatiei ecologiste "EcoSouthWest".
"Cei mai multi dintre taranii bulgari nu folosesc unitatea de masura numita hectar! Ei folosesc decarul"
- Romania si Bulgaria sunt ultimele tari din est care au o agricultura taraneasca. Cat la suta din populatia bulgara munceste in agricultura si ce s-a intamplat dupa 1989?
- In primul rand, populatia Bulgariei nu mai este de 9 milioane, ci de 7,5 milioane, diferenta aflandu-se la munca in Occident. Din cele sapte milioane si jumatate, peste 30% traiesc si muncesc la tara. In mare, scenariul este similar cu cel din Romania. In primul rand, am facut greseala imensa de a desfiinta cooperativele agricole comuniste, retrocedand parcelele fostilor proprietari, in loc sa schimbam doar proprietatea, dar sa mentinem infrastructura creata de fostul regim. Oamenii nu castigau mult, dar munceau, erau pe tarla de dimineata pana seara, aveau un rost, inclusiv batranii. Din ratiuni politice, fosta opozitie a facut presiuni pentru retrocedarea proprietatilor, vazand in privatizare si in piata libera o icoana, un Dumnezeu al bunastarii. Dar au uitat un lucru simplu: sangele economiei sunt banii, si nu poti crea un organism fara sange, caci va muri. Pe scurt, la o teorie saraca, o punere in practica saraca.
- Ce s-a intamplat cu pamantul, nu sunt fericiti taranii ca si-au primit hectarele inapoi?
- O, Doamne! Dar cei mai multi dintre taranii bulgari nici macar nu folosesc unitatea de masura numita hectar! Ei folosesc decarul (1000 m.p.- n.red.). "Cati decari ai?", este in-trebarea cel mai des intalnita in satele bulgaresti. Cine are zece decari, adica un hectar, este considerat instarit. Va imaginati ce s-a intamplat la retrocedare? A primit fiecare patru-cinci decari in patru-cinci colturi ale satului, exact unde le-au avut bunicii sau parintii. Pana aici, totul e in regula. Deosebirea este ca batranii, in clipa colectivizarii, aveau boi, vaci, pluguri, grape si carute, pe cand acum nimeni nu are nimic. Ar fi fost bine sa se plateasca o despagubire si pentru uneltele, atelajele si animalele confiscate de statul comunist, ca taranii sa aiba cu ce sa-si refaca gospodariile. Daca, totusi, unii au primit cate o vaca si doua-trei capre, s-au trezit peste iarna ca n-au nutret. Asa ca au fost nevoiti sa le sacrifice. Asa s-a intamplat ca, in iarna lui 90, unele sate au avut prea multa carne, iar dupa aceea, n-au mai avut deloc, ca in povestile cu Ivancio (Pacala al bulgarilor - n. red.). A urmat distrugerea fermelor de vaci ale gospodariilor colective: fiecare a luat acasa cate o vaca si eventual parti din instalatiile de muls, incomplete si, deci, inutile. Au disparut grajdurile, fabricile de lapte, vacile, iar acum stau la rand... taranii.
"De cate ori se aude clopotul bisericii, stii ca a mai ramas o casa goala in satele Bulgariei"
- Care este atmosfera in satele bulgaresti, cum privesc taranii apropierea de Europa?
- Au inceput sa apara sate fantoma, in care aproape ca nu mai locuieste nimeni, decat cativa batrani, cel mai tanar avand 65-70 de ani. De cate ori se aude clopotul bisericii, stii ca a mai ramas o casa goala in satele Bulgariei. Parasiti de copiii plecati in orase, lipsiti de sprijin din partea statului, fara bani si putere, taranii risca sa devina o amintire. Ei n-au habar de integrarea europeana si nu stiu ce-i asteapta. Micii fermieri, care au oarecare ambitie si sunt inca in putere, dupa ce au intrat in posesia a 2-3 hectare, au ajuns intr-o pozitie dramatica. Dezorientati, fara aparare in fata speculantilor, ajung sa-si vanda pamanturile pe nimic.
- Cum au reactionat guvernantii in fata acestui fenomen?
- Guvernantii fac prea putin. Vorbesc si iar vorbesc, se intrec in dezbateri sterile, iar in timpul asta, taranii saracesc si mai mult. Civilizatia rustica, traditiile si cultura taraneasca sunt pierdute. Nu mai vezi un costum popular decat la o vreo nunta, de doua ori pe an, sau la vreun festival folcloric. Totusi, la sugestia si cu sprijinul fundatiei ecologiste "Sunny Day" (presedinte Irina Iordanova), guvernul a elaborat unele programe de finantare si salvare a zonelor rurale, inainte ca autoritatea Ue sa se intinda asupra lor. Este un pas mic, dar o speranta exista.
- Cum se manifesta amenintarea politicii agrare comune (Pac) pentru taranul bulgar?
- Pac a lasat o cale extrem de ingusta de manevra taranilor bulgari. Pe fondul dezinteresului guvernantilor care au negociat capitolul Agricultura, Ue ne impune directii nefiresti, considerand ca trebuie sa avem ferme "rentabile" de 10.000 ha. Dar nimeni in Bulgaria nu are o suprafata atat de mare! Prin Pac, Ue vrea sa aduca in Bulgaria imperiul unui singur soi de grau, al unuia de porumb, al catorva soiuri de rosii si castraveti etc. Or, eu cred in diversitate, asa cum o avem in natura, cum ne-a dat-o Dumnezeu. Bulgaria are o mare diversitate de soiuri si ar fi tragic sa le inlocuim cu unele straine, "sterile" si modificate genetic. Ue ne propune o competitie in cantitate, in timp ce noi am dori una in calitate. Ne propune sa reducem taranimea la nivel occidental. E un nonsens. Daca am fi avut doar 5% din populatie ocupata in agricultura, cat au tarile Ue, am fi astazi muritori de foame.
"Hai sa gustam vinurile si sa incercam retetele culinare, sa ne spunem povesti amuzante si sa ne bucuram de prietenie"
- Ne pregatim sa intram impreuna in Ue, dar intre romani si bulgari exista o mare lipsa de comunicare. N-ar fi bine sa ne coalizam, pentru a incerca sa schimbam politicile care ne ameninta?
- Mi se pare scandalos ca avem atatea de oferit unii altora, in cultura, in turism, in afaceri, in pregatirea pentru integrare, dar stam mereu cu ochii atintiti in zare, la Franta, Germania sau Anglia. Dupa mine, in loc sa fi avut ochii fixati asupra Occidentului, ar fi trebuit sa comunicam de multa vreme, la toate nivelele: scoli si universitati, presa, sporturi de amatori, agricultura, afaceri, autoritati locale (mai ales cele de pe granita sau aflate la maximum 200 km). Trebuie sa-i spunem "inteleptului batran cu parul alb", care se gaseste in fiecare comunitate si care repeta povestile sovine ale trecutului, raspandind imaginile stereotipe ale "vecinului prost sau siret", ca traim in secolul al Xxi-lea. Sunt sigur ca nu e nevoie sa asteptam sa ne imbogatim, ca sa ne bucuram de placerile prieteniei si ale bunei vecinatati. Viata e prea scurta. Hai sa gustam vinurile si sa incercam retetele culinare, romanii pe ale bulgarilor si bulgarii pe ale romanilor, sa ne spunem unii altora povesti amuzante si sa ne bucuram de prietenie. Mai mult ca sigur, inca ne mai putem bucura de viata in timpul ce ne-a ramas pana cand miliardele Ue se vor revarsa in poala guvernelor noastre (daca acest lucru se va intampla vreodata...).
"Bruxelles-ul ar face bine sa-si adapteze politica la cerintele si traditiile noastre"
Iankov Gheorghiev Baturov este cioban in Muntii Rodopi, din sudul Bulgariei. Acolo unde are el stana creste o iarba "vrajita", care da branzei si carnii un gust unic pe lume. Din haul muntilor izvorasc energii telurice care dau omului pofta de viata si-l tin pana la 100 de ani pe pamant. Este zona candva rezervata sultanului de la Stanbul, care-si aducea saraiul in creierii muntilor in fiecare vara. Pastorind cele 300 de oi karacacean, cu laptele dulce si inmiresmat, Iankov are impresia ca va trai vesnic. Pentru el, Uniunea Europeana este un strain de la oras care nu va reusi niciodata sa-i impuna regulile traiului in munte.
"Rasa oilor mele vine din secolul al Xvi-lea si este pe cale de disparitie. Sunt suple, adaptate catararii pe munte, inteligente, cu lana de 40 cm. M-au obligat sa le pun cercei in urechi, dar mai mult nu le dau voie sa intervina. Sunt un democrat care gandeste liber si nu inteleg sa-mi dicteze cineva din alta tara ce fel de oi sa cresc. Si asa cresc ultimele exemplare, dupa ce italienii au cumparat si au taiat aproape toate exemplarele de karacacean din sudul Bulgariei. Eu insumi vreau sa cumpar mai multe, dar nu mai sunt. Guvernul de la Sofia nu s-a implicat deloc in salvarea acestei rase nationale de mare valoare, asteptand parca sa vina turmele din Pirinei sau Alpi peste noi. Cand e vorba de promisiuni, de birocratie, avem atata, incat va putem exporta si voua, la nord de Dunare. Daca traiesc in munti, nu inseamna ca nu stiu ce se intampla pe lume; am auzit ca si Bruxelles-ul are un tip de birocratie, inca si mai crunta decat a noastra. Decat sa vina peste noi cu directive inaplicabile, Bruxelles-ul ar face bine sa-si schimbe politica, s-o adapteze la cerintele si traditiile noastre. Din pacate, guvernele roman si bulgar n-au stiut sau n-au avut forta sa sustina aceasta cauza in timpul negocierilor, asa ca incercam noi, "verzii" din munte, din Rodopi sau din Bucegi, sa punem degetul pe rana. Sunt multumit ca se gasesc la Bruxelles si oameni care ne tin partea, cum sunt parlamentarii francezi, ca prea multe reprosuri oficiale mi-a fost dat sa aud in ultimii ani pe adresa tarilor noastre."
Profesorului Bogdan Atanasov ii puteti scrie la e-mail: bbatanasov@yahoo.com