Sunt o fidela cititoare a revistei "Formula As", din care cel mai tare ma intereseaza leacurile de sanatate, sfaturile de frumusete si paginile spirituale. Cand am vazut ca ati deschis si o rubrica cu probleme sentimentale m-am bucurat. Mai ales cand esti la varsta adolescentei, ca mine, te confrunti cu probleme pe care n-ai cu cine sa le discuti, mai ales cand ele sunt legate de relatia cu parintii, asa cum e cazul meu. Pe scurt, problema mea este urmatoarea: am 26 de ani si sunt foarte indragostita de un barbat mai mare ca mine cu 30 de ani. Ne-am cunoscut la o nunta acum un an si de-atunci suntem in relatii apropiate. Il iubesc, ma iubeste si intentionam sa ne casatorim. Eu lucrez ca educatoare, el lucreaza la uzina de masini "Dacia" din Pitesti. Castiga bine, are un apartament mobilat, e un om serios. N-are copii. A fost casatorit, dar sotia lui a murit. Nenorocirea o reprezinta parintii mei, care nu vor s-auda de el, zicand ca e prea batran pentru mine. Mai ales tata, care are tot 56 de ani, spune ca mai bine moare in batatura decat sa ma vada mireasa langa un mire de aceeasi varsta cu el. I-e frica de gura lumii din sat si de ce-o sa zica fratii si surorile mele mai mari. Mi-au spus ca daca ma pun impotriva si ma marit dupa capul meu, sa nu le mai calc batatura. Vor considera ca am murit. De altfel, au si gasit ei o varianta mai buna, un vecin de vreo 30 de ani, care nu si-a gasit pana acum nevasta. Ce sa fac? Imi iubesc parintii si ii respect, ba le inteleg si temerile pe care le au, dar sunt sigura, totodata, ca prietenul meu este, cum se spune, "omul vietii". Ne intelegem perfect. Nu trece printre noi nici o umbra. Este un om minunat, generos, nu-l intereseaza ca n-am dupa ce bea apa, cu leafa mea mizerabila de un milion si ceva. Vrea mult sa ma ia de nevasta si sa facem, cat mai e timp, un copil. Am o singura matusa de suflet, careia i-am spus supararea in care ma zbat, si ea m-a indemnat sa-mi ascult inima. Mi-a spus ca nu conteaza varsta, daca exista dragoste si respect in familie. Ce drum ma sfatuiti sa apuc? Drumul inimii sau drumul respectului de parinti? Daca fac pasul casatoriei, o sa ma ierte candva?
Teodora - Pitesti
Draga Teodora,
Dilema ta nu poate fi rezolvata printr-o taietura de sabie. Oricum alegi, cineva sufera. Mai lasa timpul sa treaca. Va lucra in favoarea ta. Pe de o parte, iti vei verifica mai profund sentimentele, pe de alta, binele tau ii va indupleca incet-incet pe parinti. Cea mai mare dorinta a lor e sa fii fericita si vor ceda, daca lucrul acesta se va intampla. De altfel, nu parintii reprezinta marea problema a vietii tale si nici barbatul pe care-l iubesti. Problema este a ta. Stiu ca e greu sa te proiectezi in afara si inainte in timp, dar diferenta de varsta este o dificultate reala, la care ar trebui sa mai reflectezi. Acum, cand tu ai 26 de ani si prietenul tau 56, varstele sunt inca armonioase. Fizic, amandoi sunteti tineri, iar psihic, un barbat mai matur decat tine si cu mai multa experienta de viata va sti sa iti pretuiasca feminitatea, oferindu-ti totodata protectie. Mai ales daca esti o persoana timida si nu foarte dinamica social (femeile active nu suporta tutela), genul acesta de sot curtenitor si patern va fi un partener ideal. Chiar si sexual, barbatii mai in varsta sunt generosi cu femeile, dezbarati de egoismul si lacomia grabita a celor tineri. In concluzie: daca in visele tale despre viitor casnicia este o poveste de dragoste calma si potolita, trage linie neagra peste diferenta de varsta dintre tine si prietenul tau. Daca, dimpotriva, esti o femeie dinamica si cu temperament pronuntat, cu sentimente pasionale si explozive, reflecteaza cu minte rece inainte de a lua o decizie. Acum, tabieturile batranetii sunt inca departe, dar va veni o varsta cand cei 30 de ani aflati intre voi, in loc sa intinda punti, vor ridica bariere: decrepitudine fizica, boli, lipsa de interes pentru realitate, fisuri de incredere care vor naste gelozie si banuieli si, mai ales, o apatie erotica ce te-ar putea chinui.
Bineinteles ca generalizarile mele sunt lipsite de nuante. Necunoscandu-te nici pe tine, nici pe prietenul tau, mi-e greu sa fac predictii pentru viitor. S-ar putea ca nimic din ceea ce spun sa nu se adevereasca. In ce-i priveste pe dragii parinti, care te iubesc si pe care-i intereseaza viitorul tau, nu face greseala sa intri cu ei in razboi. Daca se opun casatoriei tale cu atata indarjire, inseamna ca exista ceva mai profund care-i nelinisteste, ceva mai periculos decat cei 30 de ani care va despart. Ei au o experienta de casnicie comuna pe care tu nu o ai. Mamele, mai ales, au o intuitie extraordinara, cand e vorba de casatoria copiilor lor. Straduieste-te sa vorbesti cu ea pe tema aceasta, dar bland, sincer, fara iritarea ca nu te intelege. Dovedeste mai multa rabdare si incearca sa asculti. Intre argumentele ei se distinge cu siguranta pericolul si-l vei putea cantari ca atare. Daca este real, introdu-l in ecuatia ta de viitor. Daca este doar o simpla prejude-cata, spulber-o cu gingasie si fermitate, aparandu-ti iubirea. Inchei cu o banalitate, dar cat de adevarata: nimeni nu-ti doreste mai mult fericirea, decat mama si tatal tau. Pe cat sunt de incapatanati in a ti se opune, pe atat de usor vor ceda in fata dorintei tale, atunci cand temerile lor vor fi spulberate. Fii propriul tau avocat, dar joaca-ti rolul cu maiestrie.
Sanziana Pop