Vesticii se tem ca integrarea Romaniei va genera inca un val masiv de emigranti in tarile lor, afectandu-le astfel stabilitatea sociala, calitatea vietii, nivelul veniturilor. Deja admiterea celorlalte tari ale fostului bloc estic a pus probleme, tarile occidentale fiind invadate de muncitori calificati din Est, gata de orice munca, chiar mai prost retribuita decat cea a autohtonilor. Brand-ul "instalatorului polonez" a facut deja furori in mediile vestice, care considera ca o maree de "capsunari" - profilata de perspectiva admiterii - devine si mai amenintatoare. Romania, sustin analistii, a facut foarte putin, si numai "pe hartie", pentru a-si fixa in interiorul granitelor resursele umane disponibilizate, pentru a asigura cetatenilor ei un trai decent si civilizat. Principalele cauze sunt coruptia generalizata (care face sa se evapore pana si fondurile europene de dezvoltare ce au permis altor tari sa-si grabeasca ritmul de crestere) si instabilitatea legislativa, cu consecintele ei sociale si economice agravante. Nici un regim instalat la putere dupa 1989 nu a reusit sa controleze "boala nationala" a coruptiei, sa stabilizeze legislatia, sa depolitizeze administratia centrala si locala.
Care sunt "sursele" acestei stari ce, treptat, a devenit emblematica pentru Romania, plasand-o - in plan social si economic - in "coada Europei"? Politicienii romani au descoperit-o, denumind-o exact: "sistemul ticalosit" de administrare a tarii, cleptocratia ce - folosind toate parghiile politicului - s-a instalat (temeinic) pe grumazul ei. Toti liderii care s-au perindat la conducerea afacerilor publice au vorbit despre situatie, toti i-au surprins consecintele, dar - practic - nici unul nu a facut ceva pentru indreptarea lucrurilor, desi au existat destule momente in care, prin vointa politica, se putea taia raul de la radacina. Primul a fost in 1990, cand societatea civila in formare a cerut aplicarea celebrului "punct 8" al Proclamatiei de la Timisoara. "Punctul 8" solicita blocarea temporara a accesului in functiile legislative si administrative a fostilor nomenclaturisti comunisti ("activistii" si membrii "aparatului de partid"). Ion Iliescu, el insusi membru marcant al nomenclaturii rosii, nu putea sa o faca. Dimpotriva, el s-a inconjurat de tineri activisti, promovandu-i in toate esaloanele puterii, constient de "solidaritatea de clan" ce ii lega. Dupa "marea spaima" a anului 1990, "baietii" si-au "repartizat" domeniile de actiune politica, inclusiv in partidele "de opozitie", pentru a realiza ceea ce acelasi domn Ion Iliescu fixa pentru viitorul Romaniei: "democratia originala".
Un alt moment ratat a fost cel al guvernarii dominate de Cdr intre 1997 si 2000. "Deparazitarea" administratiei se putea realiza pe baza "legii Ticu-Dumitrescu", ce viza deconspirarea Securitatii, a celor ce au facut politie politica sub regimul comunist. Prin "eforturile" conjuncte ale "baietilor" din toate partidele, legea a fost amputata, rezultand un avorton, Cnsas, a carei ineficienta este astazi mai mult decat probata. Nu intamplator, la sfarsitul mandatului sau, Emil Constantinescu a recunoscut ca "l-a infrant Securitatea". Revenirea Psd-ului la putere a stabilizat "sistemul", facand ca si "momentul Ue" (comisiile Uniunii solicitand imperativ blocarea coruptiei la varf si depolitizarea Justitiei) sa se piarda. Dezvaluirea recenta a "stenogramelor Psd" ii arata pe "baietii lui Iliescu" intr-o postura ce justifica orice teorie a conspiratiei: departe de a ataca "rechinii" proveniti din propriile randuri, liderii Psd-isti erau preocupati de manipularea mediilor de impact, stoparea juridica a adversarilor, promovarea in posturi inamovibile a prietenilor etc. De altfel, "baietii" s-au debarasat si de "tatucul" lor, Ion Iliescu, atunci cand le-a aparut clar ca "prestatiile" lui nu le mai erau prea folositoare.
Intr-un interviu publicat in august in cotidianul "Ziua", cunoscutul disident sovietic Vladimir Bukovski sustinea cu probe modul in care in Rusia si fostele republici sovietice, dar si in Romania, unde totalitarismul comunist de tip stalinist a exclus chiar si o "disidenta de catifea", fosta nomenclatura a ramas la putere, transformandu-se intr-o patura de capitalisti rapace, dominatoare. A existat un "plan", a aratat el, pus la cale de politia politica (Kgb-ul, Securitatea), de transfer al proprietatii catre "baieti", care - fiind in "sistem" - nu pot actiona decat impreuna, orice "deviere" fiind amendabila prin santajul cu "dosarele" prin implicarea in ilegalitatile comise in comun. Nimeni nu a avut curiozitatea, in Romania, sa vada pana la capat "destinele" fostilor activisti din Cc al Utc, din Uasc, institutele de "specialisti" legate de ele, conducerile cluburilor sportive si de tineret etc. O dezvaluire totala ar fi probat dimensiunile inspaimantatoare ale "caracatitei" care domina totul: de la mediul de afaceri la cel scolar, de la asigurarile de sanatate la lumea sportului s.a.m.d. Cata vreme acest "sistem", ce are ca regula sustinerea reciproca a membrilor si omrta mafiota va functiona, Romania va continua sa fie "bolnavul Europei".