"Incredibil, dar adevarat!" - zice o vorba din popor care, iata, se potriveste si in cazul nostru. Cine ar zice ca prea-frumoasa noastra actrita Carmen Stanescu, vesnicul "argint-viu" al teatrului si filmului romanesc, a implinit o varsta la care alte doamne sunt bunici, altele, mai grabite, chiar strabunici? Distinse doamne care, intre timp, au uitat ca au fost candva frumoase, ca au rapit inimi si ca au trezit cascade de suspine.
Carmen Stanescu a fost harazita de Dumnezeu cu vesnica frumusete si cu un temperament debordant, care au ajutat-o sa ramana mereu stralucitoare pe scena Nationalului bucurestean, starnind aplauze furtunoase in mai toate spectacolele antologice in care a jucat. Ea a fost inzestrata si cu ureche muzicala, cu voce si cu un simt al umorului si al ritmului care au facut-o sa evolueze, cu egal succes, si in show-urile de televiziune in care a cantat si a dansat cu mult nerv, adaugand de fiecare data interpretarii ei o nota picanta, extrem de feminina, niciodata vulgara! De ziua ei, Carmen Stanescu - atat de iubita noastra mare actrita - a acceptat sa raspunda unor intrebari pe care i le-am adresat odata cu urarea de "La multi ani, scumpa Doamna!".
- Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ati primit, anul acesta, de ziua dvs.?
- Cel mai frumos cadou, anul asta, ca si in ceilalti ani, a fost prezenta, in jurul meu, a prietenilor mei, a rudelor mele. O prezenta plina de dragoste, pe care eu o rasplatesc la fel. Iar cel mai frumos cadou... mi l-a facut chiar Dumnezeu. El mi l-a harazit pe sotul meu, pe Damian Crasmaru - un barbat si un actor minunat!
- O intrebare de neocolit: exista un rol anume care, din perspectiva timpului care a trecut, sa se detaseze ca "rolul vietii"?
- N-as putea sa pomenesc doar unul dintre acele momente care mi-au umplut viata de frumusete si de caldura sufleteasca. E vorba, in definitiv, de 60 de ani de cariera artistica! Ar insemna sa umpleti multe pagini de revista cu amintirile mele, daca as insira doar o mica parte din acele mari bucurii pe care le-am simtit alaturi de partenerii mei de elita, cu care am realizat atatea si atatea spectacole de teatru, ori cei cu care am filmat la Buftea ori pe platourile televiziunii romane!
- Ce v-ati dori mai mult si mai mult - cum spun copiii - in acest timp al vietii dvs.?
- Mi-as dori sa vad din nou in jurul meu eleganta, cochetarie, bun-gust, politete, respect fata de ceilalti, decenta, modestie, buna crestere... Adica, asa cum vedeam in copilarie si, mai tarziu, in tineretea mea... Din pacate, toate astea s-au pierdut intre timp! Aproape ca nu-ti mai vine sa iesi pe strada sau sa te uiti la televizor, la asa-numitele emisiuni de divertisment! O rusine! Imi pare rau pentru femeile noastre, pentru tinerele noastre - cele de pe strada, ori asa-zisele vedete de la televizor. Da, imi pare rau sa le vad imbracate in mod penibil, imitand o moda de prost-gust, importata de pretutindeni... Si-mi mai pare rau de biata, frumoasa noastra limba romaneasca! Atat de stalcita, atat de imbacsita cu expresii imprumutate aiurea din alte limbi. Nu auzi decat americaneste pe la televizor, prin magazine. Acel "O.K." este nelipsit din dialogul romanilor! Si inca ceva: ar trebui acordata mult mai multa atentie sportului romanesc! Avem mari valori - si, din pacate, lor nu li se acorda nici pe sfert atata atentie, nici in mod oficial, nici prin mass-media, precum asa-ziselor vedete de-o zi ori de un sezon...
- Si din nou o intrebare pe care v-o pune, desigur, toata lumea: cum se explica faptul ca ramaneti, in continuare, tot frumoasa si tot stralucitoare?
- Stiu si eu? Poate pentru faptul ca n-am incetat sa muncesc din plin, ca am fost mereu optimista si ca am crezut in Bine. N-am cunoscut rautatea. Si nici invidia. Cam asta ar fi o parte din "secret". Si sa fii bun, darnic, iubitor de bine si de frumos. Dupa parerea mea, toate astea sunt la indemana tuturor. Iti trebuie doar un pic de vointa ca sa lupti cu raul din tine si cu raul care te inconjoara...