Scapati de stresul obligatiilor de serviciu si al celor domestice, de televizorul care le inghite serile, de teroarea ceasului si telefoanelor, poate ca intre distractiile de care sunt avizi includ si excursiile (necostisitoare) in lumi fictive, create de scriitori. Sau daca nu, ce-ar fi ca hotelurile si pensiunile sa adauge "pachetului de servicii" pentru turisti si o mica biblioteca de imprumut? Presupun ca ar avea cautare, mai ales in zilele ploioase (cum au fost cu asupra de masura in vara asta). Cartile de vacanta nu ar trebui sa fie doar cele din categoria numita "de gara" sau "de plaja", volume ieftine din toate punctele de vedere, care se arunca dupa "consum". In ragazul de odihna poti descoperi ca marii scriitori nu sunt atat de plicticosi cum ti s-a parut in scoala, ca operele lor pot fi pasionante cand nu esti obligat sa le citesti, ca iti provoaca trairi intense, te emotioneaza, iti dau o buna parere despre tine insuti. Un mare scriitor te poate recupera din zona gri a cotidianului, spre frumuseti nebanuite, iti deschide intelesuri luminoase, iti improspateaza sensibilitatea tocita de rutina. Si daca ai facut o data experienta lecturii tihnite, devii dornic sa o repeti, macar in concediul urmator.
Astazi va recomand o asemenea lectura delectabila, legata de preocuparea dominanta a vacantierilor: mancarea. E stiut ca aerul curat, miscarea, somnul pe saturate cresc apetitul macar in domeniul culinar.
Jim Crace, Camara diavolului, proza scurta, traducere de Elena Ciocoiu, Editura "Humanitas" (tel. 021/313.50.35), 186 pag., 16 lei noi. Scriitorul britanic Jim Crace are o pofta de povestit de adevarat gourmet: putin si bun. Prozele scurte din acest volum - intre cateva randuri si 4 pagini fiecare - ofera un meniu variat si rafinat, un adevarat festin, avand in vedere ca toate au ca subiect hrana, in diferite ipostaze. Puse sub semnul unui citat biblic - "Nu-s fructe amare in Rai. Nici miere in camara Diavolului" -, schitele sunt rodul unei imaginatii mereu surprinzatoare, condimentate cu umor (uneori negru), poezie, mister. Mici intamplari banale, ce ar putea surveni in existenta oricui, isi trimit raze de sens spre inaltimi metafizice sau sunt deturnate spre adanc. De pilda, cea despre o conserva careia i s-a dezlipit eticheta si posesorii ei nu mai stiu ce contine. Prefera sa nu o deschida, sa-si inchipuie ca inauntru e elixirul tineretii, o muzica nemaiauzita, un demon sau un zeu. Sau destinul concentrat pe nici doua pagini al unei femei: bunica ei obisnuia, atunci cand framanta coca de paine, sa-i dea o bucatica sa o puna in curte "pentru inger". Nepotica, ajunsa la randul ei bunica, a pastrat obiceiul, desi ingerul pandit din copilarie nu i s-a aratat vreodata. Sau povestea marului cu fructe atat de ademenitoare dar rele la gust, care da copiilor o lectie despre perfidia vietii. Sunt multe povesti cu restaurante misterioase, cu bucatari si chelneri, cu gospodine si oameni flamanzi, cu retete bizare si fantasme nedigerabile, una mai frumoasa ca alta (de pilda, anecdota despre "pietrele de supa" care dau savoarea marii, sau cea a batranului convins ca roadele hranite de caldura soarelui ar trebui sa ne elibereze acea energie, sau cea a samburilor inghititi care germineaza in interiorul trupului). Cred ca o sa va faca mare placere sa le cititi, mai ales ca, fiind atat de scurte, pot fi lasate si reluate oricand, si nu neaparat in ordine. Jim Crace a obtinut premii literare mult ravnite si e tradus in vreo douazeci de limbi. Fiindca a lucrat mult ca jurnalist in presa scrisa si la televiziune stie de minune cum sa captiveze toate categoriile de public fara sa coboare stacheta calitatii literare. Istorioarele sale insolite despre relatia oamenilor cu hrana lor cea de toate zilele sunt seducatoare si nu dau senzatia de satietate.