Dupa cum stim, mama lui Isus a fost Maria. La Sinodul al III-lea ecumenic, tinut la Efes, in 431, Biserica stabileste definitiv doctrina mariala. Maicii Domnului I se recunosc doua atribute esentiale: "meritul de a fi nascut pe Dumnezeu in trup" si "fecioria inainte, in timpul si dupa nasterea lui Isus". Cele mai importante forme de cinstire a Mariei si a celorlalti sfinti sunt sarbatorile. Maria se bucura de patru sarbatori mari pe an. Cea mai importanta dintre ele, dar nu si cea mai veche, este Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sf. Maria Mare, iar in unele parti din Moldova, Uspenia, celebrata la 15 august. Locul de origine al acestei sarbatori pare a fi Ierusalimul, "caci in vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in sec. V de Ikelia Romana, intre Ierusalim si Betleem, aproape de locul unde se afla mormantul Rahelei si unde, dupa traditie, Sf. Fecioara a facut un popas cu putin inainte de Nasterea Mantuitorului". (Ene Braniste, "Liturgica Generala", p. 190). Imparatul Mauriciu al Bizantului (582-603) a dispus rezidirea Bisericii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se spunea ca a avut loc adormirea si ridicarea la cer a Fecioarei, fixandu-i hramul definitiv pe 15 august. De aici, sarbatoarea a trecut si in Occident, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, impunand tot data de 15 august (Cristian Badilita, "Evanghelii Apocrife", p. 21). In anul 1950, Papa Pius al Xii-lea a proclamat Adormirea Maicii Domnului drept dogma. Dar sa nu uitam ca 15 august era si ziua anticei zeite-mame Artemis din Efes (Diana, la romani).
Despre adormirea si ridicarea la cer a Mariei ni s-au pastrat mai multe evanghelii apocrife (Evangheliile canonice, Matei, Marcu, Luca si Ioan, nu trateaza acest eveniment: "Cuvantul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Nascatoare de Dumnezeu", scrisa in sec. al Iv-lea si chiar mai devreme, "Urcarea la cer a Maicii Domnului", scrisa in sec. al Iv-lea sau inainte (specialistii o considera cea mai veche) si "Adormirea stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si-n veci fecioara Maria, scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului", care dateaza de la inceputul sec. al Vii-lea.
In prima evanghelie apocrifa este scris ca intr-o zi de vineri, pe cand Maria se ruga la mormantul lui Isus, arhanghelul Gabriel I s-a aratat si I-a spus ca peste putin (adica trei zile), va parasi lumea aceasta si "te vei duce langa Fiul Tau, la viata cea adevarata si fara de sfarsit". Apoi Maria se intoarce la Betleem, unde locuia, si apostolii vin, in decurs de 1-3 ore, sa o vada. "Ioan, fiind rapit si adus tocmai din Efes de catre Duhul Sfant, intr-un nor". Apoi Duhul Sfant grai asa catre apostoli: "Sa veniti cu totii, adusi de nori, de la marginile pamantului, si sa va adunati in sfantul Betleem". Si astfel au venit Petru de la Roma, Pavel de pe malul Tibrului, Toma din mijlocul Indiei, Iacob de la Ierusalim. Toti au spus ca "Un nor de lumina m-a luat pe sus si m-a asezat langa voi", adica in casa Mariei din Betleem. Matei fiind pe mare, "dintr-o data un nor de lumina a umbrit valtoarea si-a potolit furtuna, iar pe mine m-a smuls si m-a adus langa voi". "Si-n timp ce ei se rugau, a tunat in cer si s-a auzit un zgomot cumplit, ca huruitul rotilor de car. O uriasa ostire de ingeri si de puteri a aparut atunci si s-a auzit un glas ca al Fiului omului. Serafimii au inconjurat casa. Toti locuitorii Betleemului au vazut minunile si-au mers sa vesteasca celor din Ierusalim." Si astfel, preotii iudeilor hotarasc sa trimita multimea intaratata asupra Mariei si a apostolilor. "Dar tocmai cand iudeii erau gata sa se repeada asupra Betleemului - se aflau la numai o mie de pasi departare -, li s-a aratat o vedenie atat de cumplita, incat pe loc li s-au impiedicat picioarele."
Un text despre Adormirea Maicii Domnului, transmis sub numele lui Meliton din Sardes, ne informeaza ca Maria locuia la Ierusalim, in casa parintilor lui Ioan Evanghelistul, casa care se afla pe Muntele Maslinilor. "Dupa cinci zile, datorita semnelor si minunilor savarsite, guvernatorul, preotii si intreaga cetate aflara ca Maica Domnului este in casa ei din Ierusalim, impreuna cu apostolii." "Cand iudeii ajunsera la usa casei, o palalaie mare, starnita de un inger, iesi dinauntru si arse o multime de iudei." Iar duminica, cand se produce adormirea Mariei, "Cristos apare asezat pe un tron de heruvimi". Inainte cu cateva minute de adormire, "chipul Maicii Domnului straluci mai tare decat lumina." Si "cand sufletul ei curat a iesit din trup, locul s-a umplut de o mireasma placuta si de o lumina extraordinara."
Adormita fiind, "un iudeu, pe nume Iephonias, vanjos la trup, se repezi asupra sicriului. Atunci, un inger al Domnului ii reteza amandoua bratele din umeri, cu o sabie de foc, lasandu-le sa atarne in aer, pe langa sicriu". "Dupa savarsirea minunii, apostolii ridicara sicriul si asezara sfantul si cinstitul trup in Ghetsimani, intr-un mormant proaspat facut." Aici se va ridica o biserica ce va purta hramul Adormirii Maicii Domnului. Dupa inmormantare, "trei zile la rand s-au auzit glasurile unor ingeri nevazuti. Dupa trei zile, glasurile au incetat." "Apoi am vazut un nor luminos a carui stralucire nu are asemanare" si apostolii au "privit slavita urcare la cer a trupului Ei sfant".
A doua evanghelie apocrifa, "Urcarea la cer a Maicii Domnului", intitulata de Tischendorf "Transitus Mariae B", ne spune in plus ca Maria, dupa moartea lui Isus, a ramas in casa parintilor lui Ioan Evanghelistul langa Muntele Maslinilor (deci in Ierusalim). "In al doilea an dupa ce Cristos, biruind moartea, se inalta la cer, un inger stralucitor din cale-afara, cu chipul de lumina", ii da o ramura de palmier si o anunta ca "Fiul Tau Te asteapta impreuna cu toate tronurile, cu toti ingerii si cu toate puterile cerului." Cum Isus a fost rastignit, a inviat si s-a inaltat in anul 33, inseamna ca Maria a adormit in anul 34. "Iar ramura de palmier sclipea cu o lumina extraordinara." Cand Maria si-a dat duhul, "apostolii i-au vazut sufletul atat de alb si de stralucitor, incat nici o limba omeneasca nu l-ar putea descrie. Caci era cu mult mai presus de stralucirea ninsorii, iar prin splendoarea luminii depasea metalele stralucitoare si argintul". "O cununa uriasa de nori aparu deasupra sicriului, precum cercul urias care inconjoara de obicei Luna stralucind. Iar in nori, se afla oastea ingerilor."
In a treia evanghelie apocrifa, scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, ni se precizeaza ca dupa ce Maria a fost anuntata ca peste trei zile va fi adormita, "ingerul se facu precum para de foc si se inalta la cer". "Se auzi un asemenea bubuit de tunet, incat toti cei aflati acolo se cutremurara. Si dupa ce glasul tunetului se stinse, apostolii poposira, adusi pe nori, la usa Mariei. Erau unsprezece, fiecare stand pe cate un nor, primul fiind Petru, al doilea Pavel (suit si el pe un nor) si numarandu-se acum printre apostoli. Acesta era la inceputul credintei in Cristos." "Noi, apostolii, am vazut ca sufletul Mariei, pus in mainile lui Mihail, avea toate partile omenesti, dar fara forme anume de barbat sau de femeie. Era asemenea oricarui trup, dar mai alb de sapte ori decat soarele." "Dupa trei zile, cand au deschis sicriul, ca sa se inchine chivotului vrednic de toata slava, n-au gasit decat lintoliile, caci ea fusese luata si dusa la mostenire vesnica de catre Cel care prinsese trup intr-insa, Cristos Dumnezeul." Trupul Mariei fusese ridicat la Cer.
Vasile Turcu