Competenta si activitatea stiintifica vor fi si criteriile de promovare. O schimbare la fata a invatamantului dupa ce o fundatie publica un studiu facut in 13 universitati in legatura cu provocarile ce stau in fata invatamantului superior. Au raspuns la chestionar 2500 de studenti si profesori. Rezultatele sunt alarmante. Favoritismul, nepotismul, mita, abuzurile sunt, se pare, principiile care guverneaza invatamantul superior. Se promoveaza pe criterii de clica sau de legaturi de sange. Unde nu ajunge sangele, ajung banii. Se promoveaza pe pile, pe relatii de rudenie, bani. Atentiile si plagiatul sunt garantia reusitei.
Nu trece semestru fara un nou scandal de coruptie sau de fals. Cand nu e fals, e uz de fals sau plagiat. Recent, presedintele Asociatiei Europene a cadrelor didactice trimitea un avertisment Ministerului Educatiei, chiar in zilele in care portile Universitatii de Medicina se deschideau sa-i faca loc fostului ministru Beuran, acuzat si dovedit de plagiat. Asociatia are dovezi de falsuri si de plagiate in cazuri pe care ministerul era chemat sa le solutioneze inainte de inceperea anului universitar. Ar fi vorba despre tratate universitare copiate dupa lucrari de specialitate straine. Exista cazuri in care tatal a preluat din lucrarile fiului pentru a promova la conducerea unei catedre, cazuri in care sotia s-a servit din opera ginerelui pentru a avansa in ierarhia universitara. Cazul fostului si actualului profesor Mircea Beuran este celebru, dar nici pe departe cel mai cras exemplu de frauda stiintifica.
La plagiat s-a dedat si Academia Romana care, publicand o Istorie a romanilor, a acreditat publicarea, fara ghilimele, a zeci de pagini plagiate din lucrari ale unor istorici care nu participasera la redactarea tratatului. Daca ne luam dupa comentariile din presa literara, presedintele Academiei a patronat, probabil fara stiinta, manuale pentru invatamantul liceal pline de pasaje copiate din lucrari de critica si istorie literara, necitate in bibliografie. Nu mai vorbim de legendele confuze despre echipele de sclavi care lucreaza la capodoperele sefilor de catedra.
Desi par departate de viata cotidiana, aceste probleme ne afecteaza. Pe baza experientei si demnitatii profesionale a profesorilor se obtine echivalarea studiilor dintr-un domeniu sau altul cu pregatirea de specialitate din Uniunea Europeana. Acesti profesori ii pregatesc pe viitorii profesori ai copiilor nostri, scriu manuale, emit judecati de care se tine cont, controleaza lumea invatamantului, sunt consultati la alcatuirea programelor scolare, fac schimburi de experienta cu profesori din alte tari. Unii ajung chiar ministri sau premieri. S-a umplut scena politica de profesori universitari. Unii dintre acestia sunt pe statele de plata la o universitate sau la cinci. Si iau si diurna de la Parlament.
Codul etic aflat in pregatire la Ministerul Educatiei considera toate acestea abuzuri. Ar urma sa interzica prezenta mai multor membri ai unei familii in acelasi colectiv universitar, mita si favoritismele obtinute pe baze pecuniare sau sexuale. Nu stim ce sanse are ministerul sa impuna acest cod. Mai toti rectorii au fost impotriva articolului care sustinea ca prezenta mai multor membri ai unei familii pe culoarele aceleiasi facultati inseamna nepotism. Au fost contrariati si de articolul care cere pensionarea profesorilor la 70 de ani. Cei care au ultimul cuvant de spus sunt acesti rectori. Invatamantul superior este autonom, cei din senatul universitatilor iau singuri decizii in ceea ce priveste organizarea si regulile jocului. Singuri, adica ei si familiile lor.
La politica de cumetrie, la capitalismul de cumetrie, la justitia de cumetrie, era firesc sa avem si un invatamant de cumetrie.