"Mie imi place extraordinar de mult Radu Anton Roman"
- Desi v-ati retras din linia intai a vedetelor de pe micul ecran, numele dvs. a lasat o dara de aur in memoria iubitorilor de reportaje Tv. Emisiunile pe care le coordonati la Tele 7abc erau formidabile. De ce-ati renuntat? De ce nu se mai fac astazi reportaje de anvergura pe micul ecran?
- Intr-adevar, prin anii 92-93, la Tele 7 abc se facea reportaj, reportaj de mare calitate, cu o echipa numeroasa, cu subiecte extraordinare, cu timp de filmare, de montare si cu bani investiti. Lucram cu o echipa de 20 de oameni. Tocmai pentru ca se credea si se investea in aceasta specie, noi, reporterii, puteam sa ne facem documentarile in liniste: prospectam, filmam, montam fara sa ne goneasca nimeni de la spate, fara sa ne temem atat de mult de audiente, asa cum se intampla in prezent. A fost o perioada foarte frumoasa, intr-adevar. Ma intrebi de ce nu mai fac reportaj de televiziune? Pentru ca azi nu se mai face reportaj de televiziune. Pentru ca nu sunt bani pentru asa ceva, pentru ca e o specie care nu se vinde. Reportajul nu se cumpara, in schimb se cumpara divertisment, pentru ca rating-ul este mare... Acestea sunt vremurile in care traim, nu putem decat sa ne adaptam la ele. Oricum, eu nu plang dupa nici o perioada, nu ma caracterizeaza deloc melancolia. Las trecutul trecutului, incerc sa fac cat de bine pot lucrul pe care-l fac in prezent, oricare ar fi el.
- Vorbiti de rating-ul emisiunilor de divertisment, dar campion absolut la audienta este postul Discovery, axat eminamente pe reportaj. Daca ati avea posibilitatea sa lucrati pentru ei, sa faceti din nou mare reportaj, ce teme v-ati alege?
- Daca ar fi sa aleg o tema de reportaj acum, ar fi ceva legat de oameni. Sa descriu o comunitate, o familie, un om. Sa observ lumea din jurul lui, sa vad ce face, cum face, cum respira, unde se duce, cu cine vorbeste. Hm, este de fapt ceea ce faceti voi, la "Formula As". Oricum, asta mi-ar placea sa fac, cu conditia sa mi se acorde timp, sa nu o fac superficial. Un reportaj trebuie sa respire, nu se face pe genunchi. Intr-adevar, in prezent toata lumea se uita la Discovery. Dar daca le oferi ceva romanesc, poate chiar pe aceeasi tema, nu o sa se uite. Nu stiu de ce; o fi un soi de snobism sau poate neincrederea ca putem face si noi lucruri interesante si de calitate. Uite, mie imi place extraordinar de mult Radu Anton Roman. Il iubesc pe omul acesta, il admir enorm! De la o simpla reteta culinara, el face un reportaj intreg, are un farmec deosebit care se revarsa din scriitorul din el, din pasionatul din el. Iar farmecul acesta este transferat si asupra celui cu care vorbeste. Iti spun acum ceva si sper sa-mi porti noroc: am si eu un proiect care sper din toata inima mea ca se va realiza de la toamna - reluarea fostei mele emisiuni "60 de minute", iar aici voi putea avea si reportaje si, Doamne-ajuta!, documentare si anchete. Desi nu mai au audienta vremurilor trecute, cred totusi ca mai exista o patura de telespectatori care le-ar aprecia. Chiar nu demult, am avut o surpriza mai mult decat placuta... A venit Gabi Szabo la noi in emisiune si mi-a zis: "Am venit pentru tine, pentru ca imi placea foarte mult fosta ta emisiune "Cutia neagra"". Stii ce mult m-au miscat cuvintele ei?! Gabi Szabo, care alearga, care are treaba, federatie, concursuri, tocmai ea sa-mi spuna ca urmarea una dintre emisiunile mele. M-a emotionat, dar am fost si mandra ca am facut un lucru bun.
- Cum va merge la Antena 3? "Cafeaua cu sare" pe care o faceati pe Antena 1 pare sa-si fi schimbat compozitia...
- Intr-adevar, e altfel, dar mie imi place mai mult, pentru ca e mai dinamica, pentru ca ma ajuta o echipa mai numeroasa. "Cafeaua cu sare" de la Antena 3 este mai dulce, o prezint in fiecare zi cu trei colegi: Vlad Conovaru, Petre Lica si Dan Suciu. Am doi producatori (Dan Boanta si Cristina Cileacu), emisiunea are mai multe rubrici, mai multi invitati. Sunt tot un fel de sefa, dar una in pielea careia ma simt mai confortabil. "Sunt foarte disciplinata. Sunt ferm convinsa ca-mi curge ceva sange austriac prin vene"
- In cazul dvs., sefia pare sa fie ceva innascut, o mostenire pe linie de familie. Un spirit foarte puternic, foarte independent, care se transmite si prin micul ecran. Cu cine semanati asa de napraznica?
- Eu m-am nascut in Bucuresti, dar tata vine de langa Cluj, din Bontida, acolo unde este castelul Banffy, pe care-l ingrijeste acum Printul Charles. Mama, Dumnezeu s-o odihneasca, era din zona Satu Mare. Eu sunt ferm convinsa ca-mi curge ceva sange austriac prin vene, sunt foarte disciplinata, sunt severa, am puterea de a lupta. Or, cu tot respectul, astea nu prea sunt calitati de Bucuresti, sunt mai degraba de Ardeal si sunt mandra de asta. Viata m-a lovit de multe ori cu putere, iar eu am fost tot timpul singura, nu am avut niciodata nici un fel de sustinere. M-am luptat si "m-am facut singura pe mine". Asta nu inseamna ca ma laud sau ca mi-a placut lupta solitara. Nu. Ce bine mi-ar fi prins sa am si eu un sprijin, un barbat cu multi bani si influenta, sa ma plimb si eu fara griji si sa-mi fac cumparaturile la New York, la Milano! Dar asta e viata, suntem diferiti. Unii au parte de o lupta continua, altii primesc totul pe tava.
"Vrei sa ma ucizi?
Obliga-ma sa nu fac nimic"
- Ati fost inca de copil asa o luptatoare?
- Am fost ambitioasa de mica si am avut noroc de colege si prietene minunate. In scoala generala aveam un grup puternic, de fete emancipate, am trecut prin toate curentele: hippie, punk. Eram la zi cu tot ce era pe afara, pentru ca tatal uneia dintre ele lucra in strainatate si ne aducea reviste de muzica, de moda. In plus, ascultam cu nesat "Europa libera", pe regretatul Cornel Chiriac si "Metronomul" sau. Ce mai, eram un grup avangardist de fete, am dus-o bine. Imi aduc aminte tot timpul cu placere de adolescenta mea. In Ardeal, am fost numai cand eram foarte mica. Nu imi amintesc decat castelul acela al grofului. Auzeam povesti despre el, povesti cu Maria Tereza... Era lasat in paragina, plin de iarba crescuta prin tavan, frescele erau invadate de smocuri verzi, zidurile pareau parca muscate de fiintele ciudate care apareau in povestile locului. Curtea, castelul chiar, erau pline de vite, pentru ca se facuse, pare-mi-se, un C.A.P. prin zona. O imagine groaznica, o imagine care inca ma tulbura. In schimb, pe dealurile din jur, vad si acum bivolitele, le aud zgomotul talangelor si simt aerul acela curat, intepator. Doamne, acum, ca m-ai intrebat, imi dau seama ce mult m-a marcat acea vizita in Ardeal, ce adanc a sapat in amintirea mea. Ciudat. Trebuie sa mai merg neaparat acolo, sa reiau legatura cu rudele... Bucurestiul asta ne omoara, chit ca e asa de mare, ne izoleaza. Resimt o acuta lipsa de relaxare, pentru ca sunt singura si atunci trebuie sa fiu intotdeauna in alerta, sa fiu pe faza. In acelasi timp, nu suport sa stau degeaba. Pauzele pe care le-am avut intre emisiuni au fost dintre cele mai insuportabile momente din viata mea. Daca vrei sa ma ucizi, trebuie sa ma obligi sa nu fac nimic. Mai bine fac mai multe lucruri deodata decat nimic. Ce ti-am zis ca am ceva sange austriac, daca as fi suta la suta romanca, nu cred c-as avea asa un drag de munca! (Rade).
O familie de metalisti
- Si totusi, ce faceti in putinele clipe libere pe care le aveti?
- Orice secunda libera o petrec cu fiul meu, Vlad. Are cincisprezece ani si abia asteapta sa ma prinda cateva ore, sa mergem la un film, sa ascultam niste muzica, sa ne uitam duminica de duminica la Formula 1. Tinem amandoi cu aceeasi echipa. Desi nu am stat deloc pe capul lui, pot sa ma laud ca a terminat primul din clasa, e la Liceul "Lazar", la engleza intensiv. Peste doua saptamani, Vlad pleaca la Cambridge, la o scoala de vara. Are si el inclinatii, mai degraba umaniste. Dar in timpul liber, sa stii ca avem cam aceleasi preocupari, amandoi citim mult, ascultam muzica, ascultam Metallica si Iron Maiden. Ce mai, o familie de metalisti. O sa-mi lipseasca mult cat va fi plecat vara asta, dar am munca sa-mi tina de urat. Daca ar fi sa am si eu vacanta, as pleca intr-o calatorie. Aceasta este o alta pasiune de-a mea. Imi place Italia, Toscana, iubesc Venetia, dar si Londra. In rest, tot in timpul liber, adica seara, acasa, contribui la ingrijirea pisicii blocului, o superba angora cu ochi albastri. Toata lumea o iubeste. De fapt, toata lumea de la mine din bloc este cu totul deosebita. Am o vecina care ingrijeste pasarile cazute din cuib. Sunt norocoasa sa stau intr-un loc linistit, cu oameni buni, intr-un bloc cu doua etaje, in care suntem ca o mare familie. Daca nu sunt acasa, se gaseste cineva sa plateasca cheltuielile pana vin, suntem o mica comunitate, ne ajutam intre noi. Ne-am facut locul din jurul blocului cat mai placut, cu multa verdeata, am facut cerere si ni l-am ingradit, am pus felinare. Parca n-ar fi in Capitala.
- Vreti sa le urati ceva cititorilor Formulei As?
- Cititorilor dvs. vreau sa le spun ca-i respect foarte mult, pentru ca citesc o revista atat de diferita, cum e Formula As. Le multumesc ca au fost alaturi de mine cand am avut probleme, deoarece ei si revista voastra m-au ajutat si m-au sustinut. Le doresc mult noroc. Este o vorba care mie tare imi place: "Mult noroc, ca sanatate au avut si cei de pe Titanic!".
Pasaport sentimental
Prin anul 1993, remarcam la emisiunea "Veniti cu noi pe programul Ii" a televiziunii nationale o tanara blonda, plina de farmec. Se misca firesc, cu o usoara nota de modestie in gesturi si, fapt din pacate foarte rar la posturile noastre de televiziune, vorbea o limba romaneasca perfect corecta gramatical... In anul urmator, avea emisiunea ei, "Reporter Tele 7", unde s-a implinit profesional, a devenit din ce in ce mai sigura pe meserie. Am intalnit-o in Elvetia, la Lausanne, in 96, la nunta principesei Margareta si i-am vazut apoi reportajul, impecabil realizat. Din 98 si pana astazi, la Antena 1 (acum la Antena 3) si-a asigurat o audienta demna de invidiat. "Prezentul simplu", "Cutia neagra", "60 de minute cu Dana Deac", "Cafeaua cu sare" sunt emisiuni pentru care, prin profesionalismul, inteligenta si nu in cele din urma exemmplara sa corectitudine, ea a obtinut binemeritate premii. In toti acesti ani, Dana Deac, mai putin "vedeta", dar o exemplara profesionista, a ramas aceeasi tanara plina de farmec, aparent timida, dar autoritara si taioasa, atunci cand este obligata sa devina...
Caseta
Sanda Anghelescu