Ei se cearta asupra legitimitatii influentelor economice sau de alta natura asupra vietii politice, dar declaratiile ambilor arata cat de nefamiliarizati sunt cu teoriile grupurilor de interese. Democratia este singurul regim politic care esueaza daca nu se tine cont de anumite teorii, principii, valori, institutii, norme si proceduri. Cu alte cuvinte, daca nu tii cont de acumularea de practica si inteligenta, risti sa pierzi degeaba zeci de ani sau chiar secole incercand sa inventezi roata din nou. Sunt teorii, principii, valori, institutii, norme si proceduri democratice care trebuie doar puse corect in practica. Dintre sute de astfel de componente, teoriile privind rolul grupurilor de interese si al grupurilor de presiune joaca un rol special. La fel ca egalitatea sau libertatea, grupurile de interese sunt un factor constitutiv al democratiei, cu conditia sa aiba anumite limite. Spre cinstea lui Basescu si a lui Tariceanu, trebuie spus ca pe vremea presedintelui Iliescu, a premierului Nastase si a Partidului Social Democrat, grupurile de interese si cele de presiune isi subordonasera totul: administratiile locale, ministerele, Psd-ul, guvernul, ba chiar statul. Desi au viziuni putin diferite cu privire la problema, Basescu si Tariceanu au reusit pana acum sa scoata statul si partidele Aliantei Da de sub dominatia grupurilor de interese. Problema care se pune este cum sa impace imperativele guvernarii democratice cu toleranta masurata fata de grupurile legitime de interese.
Lectura atenta a interviului pe care Traian Basescu l-a dat recent pentru Radio Romania scoate la iveala un presedinte care gandeste complet diferit (fata de predecesorii Iliescu si Constantinescu) scenariul constitutional. Imi permit sa comentez in cunostinta de cauza modul cum gandeste Basescu pentru ca l-am cunoscut indeaproape in mai multe ocazii, fara a-mi inchipui atunci ca va ajunge vreodata presedinte. Prima noastra intalnire a fost dupa alegerea sa ca primar al Bucurestiului, in 2000, dupa ce il criticasem dur intr-un editorial. Eram la o petrecere dupa ce luaseram amandoi premiile unei reviste si am stat de vorba pina dimineata. I-am reprosat atunci ca nu se comporta in public la standardele de inteligenta si profesionalism pe care le dovedea in privat, iar el mi-a raspuns ca nu poate castiga milioane de voturi daca se arata prea inteligent si vorbeste in termeni inaccesibili omului de rand. Acum, dupa ce nu mai are nevoie de voturi, pentru ca este deja in functia suprema din stat, Basescu isi arata calitatile. Chiar daca nu este un expert in teoria democratiei, actualul presedinte este superior predecesorilor Iliescu si Constantinescu prin capacitatea sa de a invata din noile experiente. Basescu intuieste ca statul nu poate functiona daca nu isi impune autoritatea chiar si asupra grupurilor de interese. Ceea ce nu intelege inca Basescu (probabil ca o va face treptat) este ca influenta grupurilor de interese poate fi diminuata si limitata nu luptand impotriva lor, ci dand fiecaruia o cota infima din resurse, astfel incat nici unul dintre ele sa nu fie mai puternic decat celelalte. Din principiul echilibrului dintre influente contradictorii s-a nascut si regula de aur a separarii si a echilibrului puterilor in statul modern.
Grupurile de interese nu trebuie eliminate, ci multiplicate. Daca oamenii obisnuiti din aceasta tara ar invata sa-si formeze grupuri de interese sau grupuri de presiune de fiecare data cand drepturile lor sunt incalcate, am avea o democratie la fel de solida precum in Sua, Marea Britanie sau tarile scandinave. Am sa dau un exemplu simplu, pe care l-am expus mai multor cunostinte: multi legumicultori sau crescatori de animale din jurul Bucurestiului (sau altor aglomerari urbane) se plang de retelele mafiote ale intermediarilor si comerciantilor care controleaza pietele si revand produsele cu preturi enorme. Pentru acesti cultivatori sau crescatori, dintre care unii sunt extrem de prosperi, ar fi simplu sa formeze grupuri de protectie, sa-si angajeze avocati, bodiguarzi si lobbisti, astfel incat sa-si protejeze interesele in strada, la guvern, in administratie, la parlament. Mai mult, cand ne vom integra in Ue, agricultorii vor supravietui socurilor doar daca vor forma grupuri de interese si de presiune astfel incat sa fie ascultati pe plan national si european. Multi oportunisti autohtoni au criticat Polonia pentru ca era sa blocheze constructia europeana insistand asupra unor avantaje si compensatii financiare enorme pentru agricultorii polonezi. Pana la urma, Europa a cedat, dar putini stiu ca guvernul polonez a negociat atat de dur si eficient pentru ca se afla sub presiunea unor puternice grupuri de interese agricole si taranesti poloneze.
Ghidul grupurilor de interese are multe capitole si subcapitole. Concluzia acestui text este ca multitudinea si forta grupurilor de interese dau taria societatii civile. Iar de forta societatii civile depinde soliditatea unei democratii care se construieste de jos in sus, nu de sus in jos, cum s-a intamplat la noi dupa 1989. Intr-o societate sunt o infinitate de interese. Cand cateva sute sau mii de grupuri sunt puternice, nimeni nu mai poate impune o dictatura, dupa cum nu se pot impune nici cinci-sase grupuri de presiune. Iar rolul presedintelui, premierului, guvernului, parlamentului si justitiei este de a mentine echilibrul intereselor contradictorii din societate.