-Sunt 15 ani de cand faci naveta intre Romania si Franta, doua iubiri intre care nu poti sa alegi. Cand mai ai timp si de teatru?
- Intr-adevar, sunt 15 ani de cand fac naveta asta intre Franta si Romania, mai precis Bulbucata, locul meu de suflet, un sat in care am o minunata casa de tara pe care cu eforturi uriase am transformat-o in raiul meu, al mamei, dar si al prietenilor, romani si francezi. In jurul ei se afla o livada imensa de ciresi, meri, pruni, gutui, care i-a incantat pe colegii din Paris, cu care am repetat aici un spectacol pe care-l vom sustine in Franta, Lautreamont, in care joc si pe care-l montez. Regia e o noua provocare, pe care singura mi-am pus-o in fata, pentru ca eu ma simt cel mai bine atunci cand am de infruntat noi dificultati. Sunt o luptatoare si sper ca si acest recent "obstacol" sa-l trec cu succes. In alta ordine de idei, va instiintez ca in curand veti fi invitati, dvs. si redactia revistei "Formula As", la inaugurarea Fundatiei romano-franceze pe care am botezat-o "Bulbucata mon amour". Dar pentru a trai acest moment si a transforma un vis al meu mai vechi, un proiect foarte indraznet, intr-o realitate, lupt de peste doi ani cu birocratia unor comisii, aprobari etc. Partenerii mei francezi s-au implicat mult si ma sprijina in aceasta Fundatie, care nu e doar culturala, ci are obiective mult mai largi, de ordin social si economic. Deviza ei este "Paine si cultura". Sediul permanent va fi la Bulbucata, dar avem filiale si in cateva localitati din tara. Lansam proiecte de dezvoltare in toate domeniile, dezvoltare a unor regiuni si sate romanesti. Care vor fi ele? Veti afla curand, cand voi trimite un fax la redactia dvs. In domeniul artistic, am reusit sa obtin cateva burse pentru talentele tinere de la noi. Cu doua dintre studente, care studiaza cu succes in Franta, ma pot mandri, pentru ca proiectele lor au fost foarte apreciate si sustinute acolo. In privinta activitatii mele ca actor si regizor, am intreg anul viitor ocupat. In Romania, am inceput deja sa repet in spectacolul lui Mihai Maniutiu de la Sibiu, Electra; voi inlocui interpreta Clitemnestrei pentru Festivalul de la Limoge, spectacol jucat in limba franceza. La teatrul din Targoviste, am inceput repetitiile cu Oh, ce zile frumoase!, de Samuel Beckett, in regia lui Mihai Rani. Repet o piesa a lui Visniec, la Resita, in cadrul unei colaborari intre teatrul de acolo si un teatru francez din Normandia. La Paris, imi reiau in toamna rolul Arkadinei din Pescarusul lui Cehov, in regia lui Virgil Tanase, pentru Teatrul Moufftard. Tot anul viitor, am o planificare stricta, mi-am asigurat o logistica foarte buna, pentru a face fata la tot ce mi-am propus si mi s-a propus.
Vacanta mea? Incerc sa imbin utilul cu placutul, la Bulbucata, unde mi-am invitat cativa colegi din Franta, cum va spuneam. Dupa repetitii, ne relaxam in livada minunata, alaturi de mama mea si de Luna. Luna e prietena mea devotata, care ma insoteste adeseori in deplasari. E ogarul meu afgan - o fetita - care ma urmeaza credincioasa in multe locuri, pentru ca joc mult, nu doar la Paris, dar si la Avignon, Bruxelles, Limoge, Luxemburg, Bucuresti ori Sibiu. Duc o viata nomada, cu valiza gata de drum si periuta de dinti in geanta. Anul trecut, la Festivalul de la Avignon, unde eram invitata de onoare, ca sa sustin doua spectacole cu piese de Visniec, Luna a fost declarata mascota Festivalului. Si toata cursa asta contra cronometru, cursa de intrecere cu timpul, dar si o sustinuta cursa cu mine insami, nu ma oboseste, ci ma incarca de energie. Si ma ambitioneaza sa fac totul cat mai bine, oriunde m-as afla. Sa-mi onorez profesia pe care o fac de vreo 38 de anisori. Motorul meu interior merge la turatia lui maxima si asta imi asigura satisfactie si bucurie.