Supunerea
Implinisem 17 ani si fusesem primita in "jocul mare", cum i se spune horei in satele din Ardeal. Doi copii avea mama, un lucru de neinteles in vremea aceea, cand aproape toate familiile aveau de la cinci odrasle in sus.
Parintii mei fiind instariti, nu ne-a lipsit niciodata nimic, dar nu eram rasfatati. Aveam pamant mult si munca cat incape. Gard in gard cu noi locuia matusa mea, sora mamei, fiinta pe care am iubit-o cel mai mult. Ea nu avea copii si eu eram dragostea ei. Imi cumpara rochii, pantofi, si avea un gust nemaipomenit, incat orice purtam de la ea imi venea tare bine. Ea ma dascalea cum sa ma comport in orice imprejurare, sa fiu buna cu toata lumea, sa fiu dreapta, dar mai ales sa ma pastrez curata la minte si la trup. Ma gatea cand plecam pe ulita si la joc, asa incat femeile ma intampinau cu murmure de admiratie, unele, iar altele de invidie. Si intre fete erau multe care ma invidiau si-mi spuneau in fata: "Cine se poate pune cu tine, ca doua mame si doua averi iti stau la picioare?".
Acum, cand peste mine a trecut o viata, stiu sigur ca nu eram mandra, dar cand femeile imi spuneau ca-s frumoasa, spun drept ca ma simteam bine in pielea mea. Eram curtata de cei mai frumosi si bogati baieti din sat, dar mie nu-mi placea nici unul cu deosebire. Matusa ma tot intreba de ce nu stau cu ei afara, la poarta, asa cum era obiceiul la noi. Nu-mi placea. Dupa cateva minute, eu eram inapoi, in casa, zicandu-i matusii ca nu am ce discuta cu ei. Ma avertizau matusa si mama: "Sa vezi ca o sa-ti iasa vorba de nazuroasa si mandra, si asa frumoasa si bogata cum esti, n-o sa se mai uite nimeni la tine. La baieti nu mult le trebuie ca sa te ia in deradere". "Matusa", spuneam, "ce sa fac daca nu-mi place nici unul, asa cum povesteste mama ca l-a iubit pe tata? Eu mai astept, ca am timp." Dar intr-o vara, intr-o duminica, au venit la joc niste "latureni" din satul vecin, aflat peste deal de noi. Fiindca erau musafiri, datina cerea ca ei sa-nceapa dansul, asa, ca un fel de onoare. De obicei, ne cunosteam cu ei, cel putin din vedere, dar atunci, printre noii veniti se afla si-un baiat pe care nu il mai vazusem niciodata pana atunci si care se intorsese de curand din armata. Si acel baiat m-a invitat pe mine sa facem jocul care se dansa inainte. M-am dus, nu se punea problema sa refuzi un laturean. Doamne, si ce mai juca! N-am dansat cu nimeni asemenea invartite, parca pluteam. Baiatul era frumos. In sat la noi si pe unde mai umblasem pana atunci, nu vazusem un flacau mai frumos. Eram inalta si subtirica de felul meu, dar el era mai inalt, abia ii ajungeam la umar. Ma tot intreba a cui sunt si unde am fost pana acum, ca nu ma vazuse prin sat. Cand s-a terminat jocul, m-am amestecat printre celelalte fete, dar nu puteam sa nu-l urmaresc pe furis, cu privirea. El facea la fel, asa incat ni s-au intalnit privirile de multe ori in acea scurta pauza. La urmatorul joc, am fost invitata de alt baiat, dar oricum ma invarteam, privirile mele porneau in alta directie, acolo unde erau asteptate. Partenerul meu de joc a vazut, s-a simtit jignit si m-a lasat in mijlocul dansului. Putin mi-a pasat! Seara, baiatul cel chipes a venit pe la noi impreuna cu fratele meu. Mama le-a servit cina, iar eu am sarit peste gard la matusa sa-i povestesc. Dar matusa stia deja totul, "radio sant" functiona perfect si pe-atunci. Ea mi-a spus ca baiatul este dintr-o familie de oameni gospodari si cinstiti si ca daca ar fi sa fie, este o partida buna pentru mine. Ce mai, eram indragostita pana peste urechi. Cand am trecut gardul acasa, cina se terminase, si oaspetele sedea la povesti cu ai mei. Stateam mai la o parte, il ascultam si mi se parea cel mai destept si mai umblat om din lume. Cand a plecat, l-am condus pan la poarta si am stat cu el mai mult de o ora. Atunci am sarutat prima data in viata un om pe care l-am iubit cu adevarat. A fost un vis. Imi venea sa zbor de bucurie, sa plang. Mi-a spus ca ar vrea sa vina si in seara urmatoare si in toate serile, cand vreau eu. Si a venit. Eram fericita cum nu pot spune. Era vara cu zile lungi, dar mie mi se pareau si mai lungi. Asteptam cu infrigurare caderea serii, ca sa il vad venind prin praful fierbinte al drumului. Avea pas sigur, de om curat si frumos. Mama si matusa se mirau de cat pot sa lucrez peste zi si radeau, spunandu-mi ca de cand sunt indragostita, se pot prinde iepuri cu mine; dar chiar ca aveam spor mult la tot ce faceam, dragostea ma inaripa. Si asa a trecut acea vara, ca intr-o plutire de vis. Se apropia toamna. Intr-o zi, tata m-a luat dupa umeri si mi-a spus niste vorbe care m-au inlemnit: ca-s frumoasa, ca sunt de maritat, dar nu vrea sa ma dea dupa baiatul pe care-l iubeam, nu pentru ca n-ar fi bogat ori de familie buna, dar sunt mai multi frati si averea s-ar imparti intre ei. Atunci, in acele vremi, multi tarani erau bolnavi de boala pamantului. Nici tata nu facea exceptie. In plus, auzise ca dragul inimii mele fusese solicitat sa ramana in armata. "Vei avea un barbat slujbas la Stat", zicea tata cu glas tunator, "nevoit sa execute ce i se cere si sa mearga unde este trimis. Vrei ca toata viata sa fii cu casa in spate si sa mananci numai pe merindare? (servet mai mare, pentru servit o masa provizorie). Nu-i mai bine sa ai casa ta, ladoiul tau plin cu grau, sa mananci cat vrei, nu sa cumperi painea cu sfertul? Ai aici, in sat, un baiat care oricand te ia de nevasta si care-i singur la parinti. De mult vine seara la tine, pentru ca eu l-am incurajat, dar tu ii intorci spatele. Crezi ca nu stiu? De astazi, gata!" Daca cineva m-ar fi sugrumat, n-as fi simtit o mai mare nevoie de aer. Am tremurat ca o frunza, am izbucnit in plans, dar tata m-a trimis in casa si mi-a cerut sa fiu fata ascultatoare si inteleapta.
L-am mai intalnit de cateva ori pe dragul meu si am plans amandoi, si el a vrut sa ma fure, dar eu n-am avut curajul s-o fac. Au intervenit mama, matusa, fratele meu, cu rugaminti, cu plansete, dar tata a fost neinduplecat. Dupa trei ani de la casatoria mea cu baiatul ales de tata, s-a facut colectivizarea si tot pamantul a intrat la gramada, la Cap. Atunci, parca, am vazut pentru prima oara in ochii tatei, plutind parerea de rau si zadarnicia.
Imi suna si acum in urechi vorbele pe care mi le-a spus dupa ce terminasem sapte clase si s-a hotarat sa raman fata in sat. "Trei lucruri iti cer, fata tatei: sa nu te prinda niciodata ziua dalba in pat, sa nu minti si sa fii supusa". Si am fost.
Masca Melania - str. Grig. Alexandrescu nr. 53,
bl. E6, ap. 37, Cluj Napoca, jud. Cluj
Fata din revista
Ma numesc Tanase Teodor Alin, sunt din Alexandria, am 18 ani si va voi spune povestea mea: acum doi ani am expediat pe adresa revistei "Formula As" o scrisoare in care ceream informatii despre Sindromul Down, o boala care face multe victime printre copii si adolescenti. O am si eu, dar cu toate ca imi produce infirmitate, doresc sa am prieteni, sa cant, sa alerg prin iarba plina de roua, sa iubesc, sa traiesc si eu cat mai intens. Soarta a fost cruda cu mine, oferindu-mi un cromozom in plus, cauza suferintei. Cu toate astea, nu ma consider bolnav, sunt vesel, optimist, un tanar cu drepturi egale la viata, ca orice om. In urma publicarii scrisorii mele in revista (mi-a scris-o mama si-i multumesc), am primit acasa o corespondenta bogata, in care se afla si o scrisoare care mi-a atras atentia. Era o epistola simpla, scrisa de o fata de varsta mea, Teodora, care avea aceleasi pasiuni ca si mine, aceeasi dorinta de frumos, de viata si care, la fel ca si mine, poseda, prin nastere, un cromozom in plus. Chiar daca asta poate parea egoism, sunt fericit ca exista "cineva" la fel ca si mine, care asculta aceeasi muzica, iubeste animalele si florile si-mi daruieste si mie iubire. Un fir invizibil de aur ne uneste inimile, glasul ei cristalin ca un clopotel ma face fericit.
O iubesc cu toata fiinta mea, si putinele momente petrecute la telefon ma fac fericit si plin de speranta. Desi e departe de mine (la 250 km), eu o simt aproape, mereu.
Este o fata draguta, cu ochi vioi, blanda si buna ca razele soarelui de primavara. Bucuria mea cea mai mare a fost sa o intalnesc direct, de Craciun, sa-i spun totul despre mine. Teodora a fost darul pe care il asteptam demult. Lacrimile noastre ca niste perle transparente curgeau pe obraji. Lacrimi de emotie si fericire.
I-am multumit in gand lui Dumnezeu pentru aceasta intalnire minunata si cred ca acolo, sus, pana si ingerii erau emotionati si fericiti.
Eu, Teodor, si ea, Teodora - doua suflete curate, frumoase, dornice de viata, de fericire. Oare cromozomul pe care-l avem in plus ne va purta noroc? Pe aripile valsului pe care l-am dansat, m-am simtit fericit, puternic, egalul celor din jur si dornic de a "invinge" boala si prejudecatile.
Teodora este ca o stea care a aparut in calea mea, pe care desi o vad rar (de doua ori pe an) sunt fericit ca exista si ma iubeste. In linistea noptii, cand frunzele fosnesc, parca aud soapte de departe si un cantec minunat ca sufletul ei. Aceasta este povestea mea cea minunata si doresc sa multumesc "Formulei As", care m-a ajutat sa-mi gasesc perechea inimii mele. Dumnezeu e pretutindeni, veghind asupra noastra ca un parinte bun. In fata Lui, toti suntem egali si merita sa luptam si sa credem in... dragoste.
Cu drag,
Tanase Teodor-Alin - str. Dunarii 222,
bl. 901, sc. C, et. 1, ap. 43,
Alexandria, jud. Teleorman, cod 140065