Nu mi-ar ajunge spatiul acestei rubrici sa fac elogiul bibliotecarului, o profesie pentru care iti trebuie o devotiune de mucenic si ardoarea marilor pasiuni. Fiindca implica, pe langa inalta calificare, o munca rabdatoare in anonimat, constiinta importantei ei culturale majore, nerecunoscute oficial, si chiar riscuri fizice: manuirea cartilor si manuscriselor vechi, cu praful, acarienii si ciupercile lor, in depozite improprii, duce la boli profesionale. Lasati in afara preocuparilor autoritatilor, retribuiti mizerabil, confruntati mereu, atat ei ca persoane, cat si obiectul muncii lor, cartile, cu dificultati legate de spatii si organizare, bibliotecarii sunt niste idealisti sacrificati. Nu-i de mirare ca studentii de azi nu mai sunt atrasi de biblioteconomie, iar absolventii au optiuni mai pragmatice, pentru cariere profitabile material si social. In curand o sa ramanem fara profesori, editori si bibliotecari, sau o sa se indrepte spre asemenea profesii doar cei slab pregatiti, necompetitivi, care nu si-au gasit ceva mai bun de facut (dovada si rezultatele de la recentele examene de titularizare a profesorilor). Am reamintit aceasta situatie inacceptabila fiindca autorul superbei carti pe care vi-o recomand azi e bibliotecar, unul din pasionatii profesionisti care s-a ocupat timp de decenii de catalogarea cartilor la Biblioteca Academiei. Din nenumarate volume care i-au trecut prin maini, Gheorghe Parusi, indragostit de Bucuresti si mare cunoscator al orasului in timp si spatiu, a extras si sistematizat materia unei cronici intinse pe cinci secole, bogat ilustrata cu imagini de arhiva, dar si cu fotografii facute de el insusi. Despre Bucuresti s-au scris o sumedenie de carti, in special de memorialistica si istorie (si in ultimii ani au aparut cateva remarcabile volume pe care vi le-am recomandat in aceasta rubrica), dar Cronica lui Gheorghe Parusi e ca un concert de orchestra fata de recitalul unui solist. "Carte din carti si documente", selectie (subiectiva) dintr-o bibliografie ce se intinde de la arhive bisericesti, cronici medievale, culegeri de ordonante, tratate de istorie, pana la note de calatorie ale unor straini, memorii, articole de presa, lucrarea face auzita intre multimea de voci si pe aceea a orchestratorului, in special cand e vorba despre mutilarile orasului dictate de Ceausescu. Si nu doar vocea i-o auzim, ci ne imprumuta si vazul sau: in anii 80, Gheorghe Parusi a fotografiat monumentele arhitectonice sortite sa piara sub furia demolatorului - precum Spitalul Brancovenesc, Manastirea Vacaresti, Manastirea Mihai Voda, strazile disparute sub Centrul Civic... Comentariul sobru, mentionand istoria seculara a locurilor stearsa de buldozere peste noapte din ordinul unui dictator dement, e plin de durere continuta. In aceasta prima si ampla sectiune documentara, de peste 200 de pagini, orasul isi traieste metamorfozele in fragmente dispuse cronologic, de la 1512 pana in 1947, facandu-se si "bilantul negru" al Epocii Ceausescu.
O a doua parte, intitulata Cronica sentimentala, decupeaza pasaje evocatoare din volume de memorialistica ale unor cunoscuti bucuresteni. Amintiri nostalgice despre cartiere, strazi, locuri de distractie de odinioara, mijloace de transport, mode, pravalii, specialitati culinare si tot ce insemna cotidianul Capitalei la sfarsitul secolului al Xix-lea si inceputul secolului al Xx-lea pulseaza fermecator in aceste fragmente apartinand, intre altii, lui Bacalbasa, I. A. Bassarabescu, Arghezi, Serban Cioculescu, Barbu Solacolu, Constantin C. Giurescu...
Intocmita astfel din informatie istorica si sentimente, Cronica e pusa in valoare de o machetare exceptionala, cum rar mi-a fost dat sa vad: multele note explicative si ilustratiile "pica" exact la text, pe coloana din marginea paginii aerisite. Totul, de la corpurile de litera la corectura si paginatie, e lucrat cu rigoarea migaloasa a profesionistului nebun dupa meserie, care nu precupeteste nici un efort pentru facilitarea lecturii si placerea cititorului. Un fascicol de planse pe hartie speciala reproduce color, cu o acuratete pe care doar cei ce s-au confruntat cu delasarea si superficialitatea tipografilor de azi o pot aprecia, carti postale din Capitala de acum un veac. In totul - text, note, ilustratii -, Cronica Bucurestilor intocmita de Gheorghe Parusi e un regal.