Va era dor de el? Credeati ca s-a ratacit prin ploile verii? Ei bine, nu! Idolul dvs. se afla in forma maxima. Canta, joaca, iubeste, asteapta sa vina vacanta, ca sa fuga in lumea larga. Nu prea departe! La toamna are proiecte mari...
De la Bubulina la Ciupanezu
- Dupa ce Stefan Banica actorul parea sa fie impins in uitare de Stefan Banica muzicianul (de foarte mare succes), un nou pericol apare la orizont: Stefan Banica, seducatorul interpret din serialul Tv Baieti buni. Care Banica va castiga in cele din urma razboiul?
- Toti trei. Munca la serial nu m-a facut sa-mi intrerup nici activitatea muzicala, nici cea teatrala. La Teatrul de Comedie joc saptamanal, iar concertele au acelasi ritm. Pe de alta parte, e normal ca atentia publicului sa fie captata de un serial care a beneficiat de o promovare extraordinara. Dupa parerea mea, indiferent de ceea ce s-a spus in presa despre aceasta productie, Baieti buni este altceva decat ceea ce s-a facut pana acum la noi. E un serial facut in regim de film, cu o echipa senzationala. E foarte important sa lucrezi cu profesionisti care stiu ce vor, dar care stiu si ce trebuie sa faca. In mare parte, si distributia s-a constituit din actori profesionisti. Serialul acesta, ca si telenovelele care sunt acum la moda, dau posibilitatea actorilor de a reveni in prim-plan. Mai ales actorii care nu sunt nume foarte cunoscute (ceea ce nu inseamna ca nu au talent sau valoare) incearca sa-si castige existenta cu greu, participand la reclame, mergand la diverse castinguri pentru filmulete venite din afara. Experimentele cu indivizi afirmati pe micul ecran si pusi, de dragul audientei, in postura de actori, sunt binevenite, dar e limpede ca e nevoie si de actori profesionisti. Mai ales de ei. E bine ca, in sfarsit, lucrul acesta s-a inteles si a inceput sa fie pus in practica. In ce ma priveste, Baieti buni n-a fost pentru mine o afacere. Nu s-a pus nici problema banilor, nici a popularitatii. A fost vorba de practicarea meseriei pe care o iubesc. E foarte important sa stii cand vine momentul ala cand totul, in ceea ce te priveste, poate inflori, iar Ciupanezu (n. red. - numele personajului interpretat de Stefan in serial) a intervenit intr-un astfel de moment. A fost un rol ofertant, un personaj complex, pe care nu l-am mai jucat nici in film, nici la televiziune, iar distributia era pe masura. E un caracter care traieste in situatii limita si care ia decizii in situatii limita. Foarte putini dintre noi sunt in stare de astfel de reactii. De obicei, in situatii limita ne pierdem. Ciupanezu are o viata de risc. Or, tocmai asta m-a atras. Fiindca viata mea reala se desfasoara pe alte coordonate. Am fost, de asemenea, incantat de ideea de a caricaturiza, in tuseu fin, o situatie cu iz american, transpusa insa intr-o realitate romaneasca. Ceea ce i-a si asigurat succesul. Pentru ca s-a dovedit ca formatele cumparate de afara si care n-au fost adaptate pe specificul nostru n-au prins. Or, in serialul acesta ne autoironizam tocmai prin incercarea de a calchia niste situatii americane. Noi avem senzatia ca suntem in ocean si inotam voiniceste, cand, de fapt, apa ne ajunge abia la glezne. De aici si comicul de situatie. Care, de multe ori, este foarte amar. Dar lucrul la acest serial a fost, pentru mine, o experienta benefica, una care, repet, a venit la timp, la varsta propice si la un grad de evolutie potrivit. Dar asta nu inseamna ca muzica sau teatrul au ramas pe planul doi.
- Satisfactia profesionala obtinuta in urma acestui rol are grad de comparatie cu succesul obtinut in muzica sau in teatru?
- Cred ca lucrurile se intrepatrund. Au fost concerte cand oamenii au inceput sa strige: "Ciu-pa-ne-zu! Ciu-pa-ne-zu" ! Datorita acestui rol, am castigat o categorie noua de public masculin, care a inceput sa vina la concerte. Ca nu fetele strigau, ci baietii. Insa nimic din ceea ce fac nu e construit pe principiul: asta vrea publicul. Nu sunt dispus sa pastrez o imagine unica, standard, cu care publicul s-a obisnuit. Imi pare rau daca-i dezamagesc pe unii din punctul acesta de vedere. Eu consider ca adevaratul meu public e acela format din oameni care ma accepta cu toate fatetele mele si care face diferenta dintre un film, o piesa de teatru, un concert si Stefan cel din viata de zi cu zi. Niciodata nu mi-a placut sa am o imagine statica.
"Viata e frumoasa",
un album de duete
- Ce e nou pe taramul muzicii?
- Am inregistrat de curand o piesa noua: Viata e frumoasa. E o melodie calda, care noua, celor din trupa, ne place foarte mult. Initial nu ne placea cum suna si decisesem s-o lasam pentru mai tarziu. Dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. In studio, ne-am dat seama ca melodia suna surprinzator de bine, asa ca acum urmeaza s-o lansam. Albumul nou il voi scoate in toamna. In proportie de 90% va fi un album de duete. Ceva ce n-am mai facut pana acum. Incerc sa fiu alaturi de oamenii pe care ii apreciez foarte tare si cu care cred ca pot avea legaturi artistice, desi ei vor proveni din zone diferite ale muzicii. Va fi un album care va contine si piese noi, dar si melodii cunoscute de-ale mele, pe care le voi reinregistra in duet. Evident, astept cu nerabdare sa incep pregatirile pentru concertul din iarna, de Craciun. Mai am si alte proiecte. Unul chiar pentru Cerbul de Aur. Dar ele nu sunt inca sigure. Zilele acestea ar trebui sa inregistrez si un duet cu o mare artista. Nu-i voi da numele acum. Nu fac pe misteriosul, dar iti voi povesti atunci cand voi fi 100% sigur. Se pare ca, in sfarsit, se va pune in miscare si proiectul cu music-hall-ul Chicago, de la Teatrul National. Imi doresc de mult sa fac un music-hall si sunt si documentat: am vazut Chicago la New York, la Londra, plus filmul. Tot in teatru, de-abia astept colaborarea cu Horatiu Malaele, care mi-a propus sa joc rolul principal in piesa Revizorul, pe care o va regiza la Teatrul de Comedie. Acest proiect va debuta odata cu inceputul anului viitor.
- Stefan, e greu sa fii celebru in Romania?
- Nu vreau sa par foarte dur, dar eu consider ca popularitatea, in majoritatea cazurilor, nu inseamna neaparat valoare. Sigur, sunt si exceptii fericite, cand cele doua concepte sunt sinonime. Insa acestea sunt foarte rare. Dar, in general, popularitatea asta e agatata de niste personaje pe care daca le iei si le scuturi putin... nu mai ramane nimic din ele. In ultimii ani, televiziunea a nascut oameni care ilustreaza perfect teoria formei fara fond. Eu am fost crescut de un tata care a avut o celebritate uriasa in tara, iar aceasta celebritate era fundamentata pe o valoare considerabila. El e etalonul meu, asa ca mi-e greu sa ma exprim, sa definesc celebritatea chiar si acum, in 2005.
- Si ce te faci, totusi, cu fetele amorezate de tine, cu baietii care te striga pe strada, cu albumele tale care se vand chiar din ziua lansarii, cu salile vesnic pline de spectatori in delir? Te simti haituit, asa cum spun ca se simt vedetele de la Hollywood?
- Nu. Ma simt insa nedreptatit de unele articole scrise de oameni care nu se gandesc si la consecintele actiunilor lor. Genul de articole care imi dezvaluie adresa de acasa sau aceea a gradinitei unde merge fiul meu. Acestea sunt detalii care impieteaza asupra vietii private, ba chiar si asupra securitatii personale si a celor dragi. Altfel, imi asum rolul de persoana publica. Nu ma deranjeaza oamenii care ma abordeaza civilizat pe strada, nu ma deranjeaza paparazzi, fiindca acesta e rolul lor. Ma deranjeaza insa lipsa de respect. Sunt o persoana destul de rezervata, si asta, pentru ca viata mea personala e, si asa, destul de ingradita din lipsa de timp. Viata si energia mea sunt alocate aproape integral carierei, asa ca ceea ce-mi ramane pentru familie tin sa fie acordat familiei in exclusivitate. Sunt o persoana normala, cu o meserie publica. Atat. Daca te respecti pe tine si ii respecti si pe cei din jur, in general, primesti acelasi gen de raspuns. Nu vreau sa umblu cu bodyguarzi, cu pungi pe cap sau mai stiu eu cum. Trebuie sa pastram proportiile.
Munca, succes,
dar sa nu uitam sufletul
- Cum te simti la varsta asta, Stefane? Simti ca te-ai mai maturizat? Care e barometrul starii tale de spirit? Optimist, melancolic...
- De felul meu, sunt un ins optimist si incerc sa merg mereu inainte. Termin un lucru si abia astept sa ma apuc de altceva. Nu-mi plac timpii morti. Mereu am senzatia ca lucrurile se misca prea incet. E foarte important pentru mine sa gasesc oameni cu care sa pot comunica realmente. Sunt multumit ca sunt sanatos si ca pot sa fac ceea ce-mi place. Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru asta! Fac ce-mi place si mai si traiesc din asta. Toata viata am fost un incapatanat si am facut mereu ceea ce am considerat eu ca e bine. Si chiar daca am si pierdut, nu-mi pare rau.
- Cu sentimentele cum mai stai? Ti le asumi mai decis, joaca un rol mai important in viata ta?
- Da, au o mai mare greutate. In sensul ca realizez si implicatiile lor. Chiar daca imi doresc ca sufleteste sa raman un copil pana la sfarsitul vietii, cu anii am inceput sa ma si responsabilizez. Lucrurile sunt parca mai grave si, cel mai important, cu timpul inveti sa le apreciezi mai bine decat o faceai ca pustan. Uite, chiar despre asta e vorba in melodia Viata e frumoasa: despre cat de frumos era cand erai pusti, cand invariabil intervenea cate o Ea, si despre cum traiai fiecare noua zi. Chintesenta se gaseste in acest vers: "Te hranesti cu zori de zi si te-mbeti cu nopti de vara". Asta cred eu ca e crucial: sa-ti pastrezi acea prospetime interioara a inceputului de viata, dar sa apreciezi si maturitatea, pentru detaliile fine care vin sa-ti acordeze fiinta. Fiecare varsta are frumusetea ei si de fiecare in parte trebuie sa te bucuri. Iar sufletul e cel mai important. Or, sufletul traieste cu sentimente.
Cioara si juniorul
- Din cate stiu, familia joaca un rol important pentru tine. S-a mai schimbat ceva intre timp?
- Parintii mei sunt tot ce am mai drag pe lume. Chiar daca tata s-a prapadit, stiu ca e langa mine, il simt ca are grija de mine. Legaturile de sange, in ceea ce ma priveste, sunt atat de puternice, incat sunt de netagaduit. La fel e si cu fiul meu: el e cu mine, indiferent unde m-as afla fizic sau de ce s-ar intampla. Tin enorm la familia mea. De aici imi vine echilibrul interior. Ani de zile, dupa ce tata a murit, mi-a fost greu. Dar am inteles ca sufletul pleaca atunci cand si-a incheiat experientele pentru aceasta felie de existenta. Sunt convins insa ca o sa existe un moment cand o sa ne revedem. Iar fiul meu este o alta bucatica, venita exact atunci cand a trebuit si care a umplut un gol din mine.
- Ce mai face Stefan de doua ori junior?
- Ei, suntem mari acum. De un an mergem la gradinita. Pentru mine, e o minune. E un copil bun, cu un fond minunat. Stiu, fiecare cioara isi lauda puiul, dar acesta e adevarul: fiul meu inseamna enorm pentru mine... Avem discutii, mergem la plimbare prin parc... Destul de rar, dar mergem. Si, ca tot vorbeam de popularitate: pe parcursul acestor plimbari, am invatat sa port sapca si ochelari de soare, ca sa nu mai fiu recunoscut asa de usor de copiii care o iubesc pe Veta (n. red. personaj dintr-o melodie de succes a lui Stefan) si vin sa-mi ceara autografe. In momente din astea, fiul meu se simte frustrat, fiindca inca nu intelege de ce copiii vin la tati, cand tati ar trebui sa stea cu el.
- L-ai pomenit adineaori pe tatal tau. Popularitatea lui e aceeasi ca intotdeauna. Nu te gandesti sa scoti o carte cu amintiri despre el?
- Chiar acum o luna am fost la Calarasi, la Festivalul de teatru "Stefan Banica", care s-a dezvoltat foarte mult: de la trupe de amatori, vin acum teatre profesioniste, nume mari. In fiecare an ofer un premiu in bani pentru cea mai buna interpretare - feminina sau masculina - unui actor amator. In ceea ce priveste cartea, da, m-am gandit, dar inca nu am demarat un proiect propriu-zis.
- Mai ai timp de vreun hobby, Stefan? De altceva in afara carierei si a familiei?
- Nu ma dau nici cu parapanta, nu fac nici bungee-jumping. Mie imi place sa stau in natura. Ma incarca teribil. Si prefer locurile cat mai retrase.
- Si asa ajungem la ideea de vacanta...
- Mi-am propus ca indiferent de proiectele pe care le am, doua saptamani sa plec undeva cu familia. Nu stiu inca unde, dar de plecat, plecam. Nu sunt un tip foarte planificat, cand e vorba de vacanta. Fiindca vacanta inseamna pentru mine libertatea de a face exact ceea ce doresc. Chiar daca asta presupune sa stau in camera de hotel si sa citesc sau sa ma uit la televizor. S-ar gasi unii sa spuna ca pot sa fac asta si acasa. Nu-i adevarat! Ca nu ai aceeasi stare. Asa ca astept mai intai sa vina vacanta si abia atunci o sa vad ce voi avea chef sa fac.