Baie de jazz in mijlocul Bucurestiului

Corina Pavel
Suntem intr-unul din cele mai cunoscute cluburi de jazz bucurestene, "Event Club", aflat intr-o casa boiereasca cu terasa, dintr-un cartier vechi si fermecator, ferit de vipia miezului de vara - Gradina Icoanei.

Desi deschis relativ de putina vreme, locul si-a castigat un public select si un renume de invidiat pentru calitatea programului: Johnny Raducanu, Teodora Enache, Alin Constantiu, Puiu Pascu, Marius Mihalache si alti jazzmani celebri au facut din serile petrecute la "Event Club" momente memorabile. "Unora le place jazzul." Dar elvetianul Jakob Hausman, detinatorul acestui club, il adora: "Cand eram tanar, ascultam Led Zeppelin, Rolling Stones, Beatles, dar muzica sufletului meu era jazzul. In casa parintilor mei asta am ascultat, de mic, si pe de alta parte, acolo avem cu totii, ca elvetieni, un cult pentru Festivalul de la Montreux. Mi-am facut studiile in Zurich, unde partea veche a orasului era plina de cluburi in care se canta jazz underground, de la cel clasic, la cel modern, de catre crema muzicienilor de gen, elvetieni si invitati straini. Si eu cantam, pe vremea aceea, la trombon. Asa ca pot sa spun ca jazzul imi curge prin vene. Cand ascult jazz, uit de toate problemele zilnice si amintirile frumoase de demult vin valuri-valuri peste mine. Este o terapie, credeti-ma. Iar intr-o zi m-am gandit ca daca as avea propriul meu club, as asculta jazz in fiecare seara. Asa s-a nascut "Event Club". "Event" - de la "eveniment", pentru ca fiecare seara in clubul nostru se doreste a fi un eveniment. Si am mai avut o motivatie: majoritatea clientilor care veneau alaturi, in micul meu restaurant cu specific elvetian, doreau ca, mai ales serile, dupa ce serveau masa, sa se relaxeze intr-o atmosfera placuta, sa asculte o muzica de calitate (jazz, swing, blues, dixie, country, evergreens, piano bar) si chiar sa danseze. Sa danseze, da! Cred ca lumea de azi are nevoie de dans. Dansul este una dintre cele mai frumoase conversatii din lume dintre doi parteneri. Pentru ca este un limbaj al trupului, electrizat de muzica. In tinerete eram un mare dansator, cred ca mai sunt si acum - poate sa marturiseasca asta si sotia mea, Crenguta, o bucuresteanca frumoasa si descurcareata foc, care m-a determinat sa raman in Romania, acum aproape zece ani. Iar muzica e calea cea mai scurta spre starea de tinerete. Asa ca toti invitatii mei se distreaza de minune. E o atmosfera foarte calda, placuta, clubul e un spatiu nu foarte mare, dar intim, o acustica foarte buna, mobilat cu fotolii imbracate in piele rosie si masute mici, de mahon, asezate in fata scenei, in trepte, sub forma de amfiteatru.
As vrea sa ma folosesc de acest prilej ca sa va mai impartasesc o dorinta a mea: as vrea sa cunosc mai bine bucataria traditionala romaneasca. Nu din cartile de bucate, pe care le consider anoste, ci chiar de la "sursa". Deci, ii rog pe cititorii revistei "Formula As" sa-mi trimita (la adresa: Jakob Hausman - str. Icoanei nr. 2, Bucuresti) retete din cele mai variate, de la aperitive pana la deserturi, din diferite zone, asociate cu diferite sarbatori sau traditii (cand se prepara, cu ce bauturi se servesc, sfaturi din experienta lor). Pe cele mai originale dintre ele, 40 la numar, le voi incerca eu insumi si le voi oferi cate un premiu."