Vecinii nostri si Comunitatea Europeana

Ion Longin Popescu
Miklos Kis - Fermier din Nyarsapat, membru al Asociatiei Fermierilor Maghiari (Magosz), Ungaria -

"Aderarea la Ue a venit ca un tavalug peste satele Ungariei. Multe gospodarii taranesti traditionale au fost terminate"

Ignorand turbulentele din viata politica, "Formula As" isi continua campania de informare a cititorilor sai, cu privire la viitorul Romaniei in Comunitatea Europeana. Dupa ce in numarul trecut al revistei am urmarit opiniile vicepresedintelui Parlamentului Ue, Gerard Onesta, astazi ne mutam atentia catre o tara vecina, Ungaria, acolo unde directivele de la Bruxelles au inceput deja sa fie aplicate.
Interlocutorul nostru este de profesie fermier, un tanar devotat agriculturii si familiei, care, impreuna cu tatal sau, lucreaza 200 de hectare. Are gradina de legume ecologice, ferma de capsuni si livada de pomi fructiferi, dar se confrunta din ce in ce mai acut cu standardele si cotele negociate de guvernul ungar cu Ue.

"Taranimea ungara este foarte dezamagita de Uniunea Europeana. Nu ne-am imaginat ca va fi mai rau decat inainte"

- Multi romani au privit cu invidie intrarea Ungariei in Ue, intelegand ca performantele industriei si agriculturii dvs. sunt superioare celor romanesti. Ce s-a intamplat dupa 2004? Zburda taranii prin satele pustei maghiare?
- Taranimea ungara este foarte dezamagita de Uniunea Europeana si, in egala masura, de propriul nostru guvern, care a facut negocieri foarte proaste si intelegeri agricole paguboase cu Ue. Nu ne-am imaginat ca va fi mai rau decat inainte. Ne-au spus ca vom avea o noua si imensa piata de desfacere, ca ne asteapta o tentanta provocare si ne-au ametit de cap numai cu partile bune ale calitatii de membru Ue. Dar astazi, constatam ca nu suntem competitivi cu fermierii din Uniune, desi ne-au asigurat ca suntem in fruntea fostelor tari comuniste. Observam ca nu putem concura nici macar cu unii dintre noii membri Ue, ca Polonia si Slovenia. Aproape ca nu mai putem exporta fructe si legume pe piata europeana, din cauza concurentei acerbe. Iar cand reusim sa exportam ceva, exportam fructe pentru gem, asa cum Romania exporta busteni, in loc de cherestea si mobila. Asa ca suntem foarte dezamagiti. La sfarsitul lunii februarie si inceputul lui martie, am organizat o mare demonstratie de protest la Budapesta, impotriva guvernului, care a durat trei saptamani. A fost cea mai lunga demonstratie a agricultorilor din Europa ultimelor decenii. Principalele revendicari au fost plata subventiilor, al carei termen expirase la 1 decembrie 2004, si interventia statului in sprijinul producatorilor de cereale, carora li s-a cerut sa cultive intensiv, dar nu li s-a oferit spatiu de depozitare, caci de exportat in Ue deocamdata nu poate fi vorba. Daca in faza de pre-aderare se spunea ca noi, ungurii, vom avea la picioare piata europeana si vom exporta masiv, in realitate Ungaria si celelalte tari intrate in Ue au devenit piata mult ravnita pentru produsele agricole occidentale. La fel se va intampla si cu Romania si Bulgaria dupa aderare: vor deveni o alta imensa piata pentru capsunile spaniole, branza frantuzeasca si vinul portughez. Ca sa nu mai vorbim de puii brazilieni.
- Ungaria are inca o taranime numeroasa. Cum s-a manifestat procesul de aderare in mediul rural?
- Ca un tavalug. Multe gospodarii taranesti traditionale au fost terminate. In urmatorii cinci ani, daca se continua implementarea Politicii Agrare Comunitare in stilul actual, vor disparea cu totul. In esenta, procesul este alimentat de politica de subventii a Bruxelles-ului. In Ue nu mai e o competitie a preturilor, ci o competitie a subventiilor. Daca agricultorii primelor 15 tari din Ue isi primesc banii cuveniti in proportie de 100%, nou-venitii abia daca primesc 25-30% din subventiile promise, urmand ca abia in 2013 sa primeasca intreaga subventie. Nefiind bine informati despre cum merg lucrurile in Ue, bietii nostri tarani, la inceput fericiti ca au ajuns in Europa, s-au trezit luati pe sus de o masa imensa de importuri - care le-au maturat pur si simplu legumele si fructele de pe tarabele pietelor si din rafturile supermarketurilor. Aceste importuri erau cele mai ieftine ce se vazusera vreodata la noi, asa ca ne-au provocat pierderea propriilor piete interne. In multe orase nici nu mai vezi fructe si legume produse in Ungaria.

"Banii de la Ue abia acopera costurile cu electricitatea si motorina"

- S-a spus ca preturile alimentelor au crescut imediat dupa aderare. Este adevarat?
- Nu. S-au facut niste calcule in acest sens, teoretic asa trebuia sa se intample, dar produsele ieftine si adesea de slaba calitate din import au echilibrat situatia, cu exceptia zaharului poate.
- Probabil ca in mai 2004 ungurii au rasuflat usurati: multe din problemele de pana atunci le vedeau rezolvate prin interventia frateasca a Ue. Cum a fost?
- Ne-am trezit cu mult mai multe probleme decat inainte! Inainte de aderare, aveam un buget national pentru agricultura si puteam calcula cu aproximatie cati bani urma sa primim ca subventie. Dupa aderare, mare surpriza: guvernul national nu mai e capabil nici macar sa co-finanteze agricultura, alaturi de Bruxelles, iar restrictiile s-au inmultit ametitor. De fapt, guvernul nostru nu mai are voie sa acorde subventii in agricultura, toata responsabilitatea este acum a Bruxelles-ului, a Pac-ului. Insa cea mai mare problema a fost intarzierea inadmisibila cu care am primit subventiile, asa mici cum sunt. Practic, intre 2003, cand am primit subventiile nationale, si 2005, cand abia am primit banii europeni, n-am mai fost finantati. Ceea ce, pentru o agricultura cu pretentii, este inadmisibil.
- Dar ati primit, dupa aceea, bani buni de la Unchiul Euro...
- Doar la prima vedere. Banii care vin de la Ue abia acopera costurile cu motorina si electricitatea, care au ajuns incredibil de mari. Niciodata, dupa al doilea razboi mondial, pretul alimentelor n-a fost mai mic ca astazi, iar productia n-a fost mai mare, gratie acestor subventii orientate spre piata. Producem cu mult peste necesar, intr-o competitie ametitoare a cantitatii, in defavoarea calitatii. Acest curent vine direct de la Bruxelles, unde se gandeste o agricultura pentru uriasi, nu pentru tari normale ca Ungaria, Romania, Polonia sau Franta.

"Am sentimentul ca taranul roman nu este prea bine informat in legatura cu propriul sau viitor"

- Pe ce filiera vin fondurile de la Ue si cum se poate califica un mic producator de la tara, pentru a primi o finantare de la Bruxelles?
- Prin Oficiul de Dezvoltare Rurala si Agricola al Ue, un fel de al doilea guvern european - auditat si controlat direct de Comisia Europeana. Pana la urma, este cel mai important birou din Ungaria, depasind ca importanta, in domeniul agricol, guvernul de la Budapesta. Este singura conexiune directa dintre un fermier si Ue si n-ai de ce sa mergi vreodata cu o plangere la guvern, ca te trimite inapoi la Agentie sau direct la Bruxelles. Nimeni din agricultura nu primeste vreun cent de la Ue fara a trece prin aceasta Agentie care implementeaza Politica Agrara Comunitara si distribuie fondurile conform cu aceasta politica. Romania ar fi bine sa pregateasca personalul pentru aceasta agentie inca de pe acum, sa nu va prinda aderarea nepregatiti, cum ne-a prins pe noi - cu lucratori neinstruiti, care au intarziat cu un an distribuirea fondurilor catre agricultori. Pentru micii fermieri, se spune ca ar exista unele programe, dar n-am auzit nimic spectaculos pana acum. Lupta lor e pentru supravietuire, nu pentru prosperitate.
- Tinand seama ca Ungaria are deja experienta trecerii la statutul de membru Ue, cum vedeti schimbarile ce vor urma in Romania? Ce se va intampla cu taranul roman, spre exemplu?
- Grea intrebare. Dupa mine, viitorul taranului roman este in mare masura in mainile guvernului, iar intr-o masura mai mica, in propriile sale maini. Soarta acestui taran depinde de cat de puternic se va bate guvernul in fata Uniunii pentru apararea cauzei lui. Depinde, de asemenea, de cantitatea de informatie ce-i va fi data de guvern. In fine, depinde de inteligenta proprie, de puterea de munca si de cunostintele profesionale. Am insa sentimentul ca taranul roman nu este prea bine informat in legatura cu propriul sau viitor. Si e pacat, pentru ca viitorul este mai aproape ca niciodata.

Intr-un numar viitor, cititi despre experienta Poloniei
Lui Miklos Kis ii puteti scrie la e-mail: kis.miklos@axelero.hu