Padurile fasaie in bataia vantului de sfarsit de iunie. Miroase a fan si a izma salbatica, crescuta pe langa santuri. Pe bancutele de lemn din fata caselor, batranii isi odihnesc neputinta in soare. E o zi mare de sarbatoare, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, dar fiindca nu mai pot ajunge pana la biserica, au iesit la strada, sa vorbeasca despre Dumnezeu.
Valeria Precup
"Doamne, iarta-mi pacatile care le-am facut
cu gura, cu ochii si buzile"
"Azi ii sarbatoare, nu-i voie a lucra. Io n-am lucrat, numa am cules niste capsuni cu o sora a mea. Am cules sa mancam amandoaua, ca a vint de mi-a ajutat. Io-s singura si nu mai is stapana pe lucru. Mai am doar o vaca si-mi platesc un vecin care-mi cara laptele de la ea. Asa ne descurcam. Ma mai tine Tata Ceresc pe pamant. Nici nu stiu ce m-as fi facut fara el. Ia, asa ma rog in tata seara, sa fie bine si pa la noi, s-avem ce ne trebe, si sa nu mai vie iar timpuri rele, ca pa cand eram copii. Ca io la scoala am facut mai multe clase unguresti decat romanesti. Si cum intram, trebuia sa zicem rugaciune in maghiara. No, inchipuie-ti, blestem pe capul nostru, ca doar tata era epitrop si noi acasa in tata dimineata si sara spuneam rugaciunile noastre in romaneste. S-apoi cum taica nostru era in opozitie, pa noi ne-o batut tare invatatorii la scoala. O prins asa, o raca pe noi. Mai ales pa mine. Cand vedeam invatatoarea, numai incepeam sa tremur din corp. Asa m-o apucat o frica, de nu m-am mai putut tane pe picioare. S-o rugat mama la Maica Precista, o cetit din carti, s-o dus la biserica si, dupa trei zile, cum n-am mancat nimica, numa m-am ridicat in capu oaselor si am zis: "Mama draga, asa as manca neste placinte...". De buna seama ca rugaciunea m-o intremat. Ca sa va spun ca cum ma rog: daca imi vine o nepotica, o pui sa-mi ceteasca. Daca nu, apoi ma rog asa, din mintea mea: "Doamne, iarta-mi pacatile care le-am facut cu voie si fara voie, cu gura, cu ochii, cu buzile". Ca nu ie om pamantean care sa nu greseasca. Gresim cu totii. Ne stie Tatal Ceresc tot sfatul care-l incalcam. Si pentru tara ma rog, sa dea Dumnezeu pace, sa dormim linistiti pe perina. Io ma inchin, fac matanii sara si dimineata si iau nafura de la biserica, rup in patru, in sese, sa am in toate diminetile. Apa sfintita beau cate putin, cand ma simt mai rau. Al mai mult in viata am muncit, n-am cetit, d-aia cand ma rog, spun intai Tata nostru si apoi zic din mintea mea. Apoi io, mai mult la bunici am crescut, de la varsta de cinci ani. Pai, nu era zi sa ma culc fara Tatal nostru, Ingerasul, Doamne Doamne Ceresc Tata. Tata spunea Vistierul bunatatilor si, tot auzindu-l, a invatat si sora mea dupa el. Tineam post cate o saptamana, dupa lasata secului, iar o saptamana in aproape de Pasti, si vineri si miercuri, tot anul.
Si va spui io, ca asa ne-a tinut Dumnezeu pe toti. Pentru ca am avut credinta la El. Rugaciunea te salveaza. Io nu pot sa-i multumesc Tatalui Ceresc destul ca, uite, avem fanul din gradina cosit. Si n-am barbat, ca mi-o murit. Si venea ploaie mare. Patru barbati mi-o randuit Dumnezeu uite asa, una, doua, mi-o iesit in cale la ajutor, de-am bagat fanul imediat. Io nu mai sunt de umblat acuma. Mai merg la biserica, la aia batrana, care e facuta de mult, de niste ciobani, ca aici romanii au fost saraci. E si biserica noaua care se radica acuma. Am participat si io cu ce am putut. Ascult la biserica dupa dascal, cant si simt ca-mi asculta Dumnezeu toate dorintele. Putem noi sa plouam? Numai Dumnezeu poate... Asa ca mai bine sa ne rugam."
Cornel Cornelia
"Vai de capul lui ala care nu-l are pe Dumnezeu"
"Noi avem o troita aici, intr-o curte, la o vecina, ne inchinam acolo la ea, acolo aprindem si lumanari, ca nu mai putem merge pana la biserica, am imbatranit cu totii. Io ma rog acasa pentru sanatate, pentru batranete usoara, ca uite, merg in bat. Io numa cu asta ma mai ocup, cu betisorul, ies la poarta si mai vorbesc. Cred ca ma vede si pe mine Dumnezeu, un mosneag neputincios ce mai sunt, si-atunci ma ajuta... Nici la troita noastra n-am ajuns azi, dar o sa ma rog de iertare. Io ma rog si-n spatele casei, daca am pacoste. Ca m-aude Dumnezeu de oriunde. Am fost croitor, am fost operator la cinematograf cincisprezece ani, dar cel mai mult mi-a placut la turnatorie, la Uzina Tractorul. Nu-i turnatoria treaba care sa placa asa la toti, ca-i cu mizerie. Dar mie mi-o placut si mi-o ajutat Dumnezeu. Cand a fost explozia aia mare, nouazeci de oameni au murit. Io numa m-am asezat in genunchi si-am zis: "Doamne, ce se-ntampla cu noi? Nu ne lasa!". Io si fratii mei, care lucrau si ei acolo, am ramas in viata, numa parul ni l-o ras asa, un pic. Si acum am si nepoti, pentru care ma rog sa le mearga bine. Ca, daca lor nu le merge, nici la mine n-or sa vina sa ma vada. Apoi, daca te rogi, ti se usureaza sufletul de greutati. Vai de capul lui ala care nu-l are pe Dumnezeu, ca greu ii capul de toate, mereu, si liniste n-are."
Maria Sasu
"Doamne, dragutule, mai ajuta-ma si pe mine un pas"
"Nu mai marg la biserica, ca nu mai pot. Nu ma mai tine picioarele. Cand ii slujba, ies aci ia, la poarta, ascult clopotele si zic Tatal nostru. Sau ma duc si ma inchin la icoana, apoi citesc rugaciuni. Da tare rau vad, aproape ca nu mai deslusesc nici o litera, numai cate-un cuvant. Dami aduc aminte pe dinafara, ca atata am tot citit rugaciunile Tatal Nostru si Crezul si Imparatul ceresc, de le stiu la perfectie. Daca avem credinta, ne asculta Dumnezeu. Si generatiile astea tinere, chiar daca nu-s credincioase, apoi or invata sa sa faca, pana la urma, ca si-or da sama ca altfel nu sa poate trai. Io, la orisice necaz ma rog. Cand ma trezesc, nici nu deschid bine ochii si zic o rugaciune. Apoi, daca am avut un vis rau, mai zic ceva... ca sa nu se intample ceva necurat in ziua aia. Mai cu sama la Maica Domnului am credinta ca ma ajuta. Da cel mai mult ma rog ca sa mor, sa ma ia Dumnezeu de pe lume, ca nu mai pot. Sapte copii am nascut si acum sunt singura. S-o risipit toti prin lume. Doamne iarta-mi, doamne, ajuta-mi si ia-ma la tine mai repede... Imi place sa traiesc, dar ii greu ca nu mai pot sa-mi duc nici o galeata de apa. Zac: "Doamne, dragutule, mai ajuta-ma si pa mine un pas, sa nu mor in drum, ca un caine. Nu ma lasa..."."