Scoala romaneasca de jurnalism - la aniversare

Sorin Preda
Intr-o alaturare selecta de profesori si ziaristi de marca, prima scoala de jurnalism din Romania si-a sarbatorit 15 ani de existenta. Pornind de la un nimic poleit cu cateva sali de clasa si niste carti trase la xerox, profesorul Mihai Coman a facut o treaba buna: s-a luptat din greu cu indiferenta confratilor, a intocmit cea mai buna biblioteca de specialitate din tara, a invitat profesori renumiti din Franta si Sua, a oferit studentilor sute de burse in strainatate, avand credinta - nici acum pierduta - ca meseria de jurnalist nu se fura, ci, in primul rand, se invata.

Selectati cu atentie (10-12 candidati pe loc), scoliti suplimentar la cele mai importante universitati europene, talentati si pusi pe fapte mari, studentii s-au pregatit sa intre intr-o presa - din pacate, nesigura, aflata, si ea, la inceput de drum - o presa "senzationalista", ezitanta, adesea vulgara, rar profesionalizata si, partial, ostila fata de tinerii priceputi si dornici sa faca lucruri serioase, asa cum au fost invatati la facultate.
Stai si te intrebi cum de este posibil ca presa noastra sa arate asa cum arata, cand sute de absolventi straluciti si dornici de afirmare n-au unde sa-si probeze seriozitatea si puterea de munca, talentul si entuziasmul gazetaresc. Orientata spre scandal, barfe si lucruri senzationale, presa romana abunda pana la satiu de agramatisme, presupuneri si belsug de informatii neverificate. Avand criterii doar de ele stiute, redactiile angajeaza tineri ziaristi, judecand dupa cum arata - dupa haine, indrazneala si tupeu. Scrisul, harul meseriei si, mai ales, moralitatea conteaza cel mai putin. Cu putin noroc si insistenta, unii absolventi de jurnalism reusesc sa fie angajati la diferite publicatii. Pornesc la drum cu tot entuziasmul si, in cateva zile, revin brutal cu picioarele pe pamant. Cuvantul de ordine in presa romana este: "Asa se cere". Vremea lui: "Asa trebuie, asa e bine si corect" nu a sosit inca.
Inteligenti si pragmatici, absolventii de jurnalism insista, cauta sa-si faca meseria cat pot si atat cat li se permite. Cu usa trantita iremediabil in nas ori obositi de atatea reprosuri ("Cititorul vrea altceva, vrea scandal"), tinerii cu stiinta de carte se orienteaza spre altceva, spre publicitate sau relatii publice, lasand meseria de ziarist in seama celor dispusi sa faca din Laura Andresan (sau alta asemenea ei) o vedeta a zilei. Nu trebuie sa ne mire. Imaginea reala a Facultatii de Jurnalism este plina de contraste. E aidoma dupa chipul si asemanarea tarii - o Romanie care pregateste specialisti in agricultura si aerospatiale, in timp ce pe ogor taranii seamana porumbul cu vaca si calul, ca pe vremea lui Mihnea Turcitul sau Stefan cel Mare.
In tot acest timp, Facultatea de Jurnalism se inarmeaza cu rabdare. Mai devreme sau mai tarziu, presa romana se va preschimba in bine. Noile generatii de ziaristi iesite de pe bancile facultatii sunt speranta noastra si promisiunea solemna ca, nu peste multa vreme, mass-media romanesti isi vor castiga, in sfarsit, profesionalismul si normalitatea.
Scoala ziaristilor romani e in sarbatoare. Iata, astazi a implinit deja 15 ani de existenta - varsta unui adolescent talentat, rebel si pus pe fapte mari. Daca ne uitam mai atent, vom vedea ca acesti 15 ani apartin deja experientei si maturitatii depline.