Drama mea a aparut in anul 1984, cand intr-o seara de joi spre vineri, am avut un vis in care cineva pe care nu l-am vazut la fata mi-a spus sa merg la o vecina care locuieste cu mine in bloc si sa-i cer icoana pe care o tine in sufragerie: o icoana ce o reprezinta pe Maica Domnului singura, cu chipul cernit si imbracata in haine negre. Cu toate ca visul era foarte convingator, nu am indraznit sa ma duc la vecina si s-o rog sa imi dea mie icoana, pentru ca asa am visat. La o saptamana, tot intr-o noapte de joi spre vineri, am visat iarasi, dar de data asta eram cu un barbat imbracat saracacios si mergeam pe un drum de tara. Un drum uscat, prafos, pe care se vedeau niste urme de vite. In urme erau cuie, iar eu, impreuna cu acel barbat, am inceput sa le adun. Cand m-am ridicat in picioare, in fata mea se afla o biserica foarte mare, pardosita cu marmura alba pe jos. I-am spus barbatului sa intram inauntru si sa aprindem cateva lumanari. Biserica era plina de maicute imbracate in negru, numai pe frunte aveau cate o bentita alba. Maicutele spalau marmura. In biserica nu existau lumanari si nici nu aveai unde sa le aprinzi. Cand am iesit afara, am observat ca biserica era inconjurata de un covor de iarba verde, foarte frumos. A doua zi dimineata, m-am trezit plina de voie buna, am plecat la serviciu, m-am intors acasa la ora 16. In momentul cand am intrat in casa, mi s-a facut rau si am cazut lesinata. Din acea clipa, viata mea s-a transformat in calvar: nu mai puteam sa stau in picioare, nu mai puteam sa vorbesc, simteam o moleseala in corp si senzatia permanenta ca ma prabusesc intr-o groapa. Cadeam in abis si apoi in lesin. M-am internat la Spitalul "23 August", unde mi s-au facut toate analizele, dar fara nici un rezultat. Doctorul mi-a recomandat sa ma internez la Institutul "Parhon", banuind ca poate am o problema cu glandele. Nu mi s-a gasit nici acolo nimic, desi manifestarile erau la fel. A urmat o noua internare la Spitalul "Fundeni", pentru un control cardiac. Chiar in ziua plecarii mele de la Institutul "Parhon", o sora medicala mi-a spus ca in salonul alaturat se afla o doamna care vinde mici tablouri pictate de ea. Intr-adevar, doamna respectiva avea niste picturi deosebit de frumoase. Am cumparat de la ea cele patru anotimpuri, dar in sufletul meu simteam ca parca as fi vrut altceva si am intrebat daca nu mai are si alte picturi de vanzare. Mi-a spus sa bag mana sub perna, unde mai avea un tablou. In momentul cand am tras dosarul in care era, din el a cazut icoana cu chipul Maicii Domnului visata de mine. Pur si simplu am fost socata. Am cumparat icoana, am inramat-o, am pus-o acasa pe un hol, unde mi-am injghebat un mic altar pentru rugaciuni. La Spitalul "Fundeni", calvarul meu a continuat. Iar am inceput analize si profesorul care ma ingrijea a ajuns la concluzia sa-mi faca perfuzii cu nitroglicerina. Medicul de salon m-a indemnat sa refuz, ca sunt periculoase, dar profesorul a insistat. Am facut prima perfuzie dimineata. Cand m-am dus la baie, in piept parca imi crescuse un bolovan. Dupa o a doua perfuzie cu nitroglicerina, am paralizat de la mijloc in jos si am ajuns sa fiu transportata in carucior. Vazand situatia, profesorul mi-a spus sa ma duc sa ma caut in alta parte, ca nu sunt bolnava cu inima. Cu doua zile inainte de externare, in salon a intrat o tiganca din acelea cu fuste largi si cu ghiocul in mana si a intrebat daca vrea cineva sa cumpere icoane. Am zis ca vreau, si atunci tiganca a varat mana in traista pe care o purta atarnata de umar si a scos-o afara pe Maica Domnului cu chipul cernit. Primeam a doua oara icoana din visul meu. Dupa Fundeni, am ajuns la Centrul de recuperare Covasna, unde am fost internata cu sotul meu, care trebuia sa aiba grija de mine, sa-mi dea de mancare, sa ma duca la baie in brate. Raul nu disparuse. Cadeam mereu in acel inexplicabil lesin. Dupa doua saptamani, sotul meu a trebuit sa se intoarca la serviciu, urmand ca eu sa raman singura in spital. Exact in momentul cand plangeam amandoi din cauza disperarii, in camera a intrat o pacienta din alt salon, care i-a spus sotului meu sa ma lase in grija ei. Desi nu stiam cine este, am acceptat. Din clipa aceea, acea fiinta, despre care azi cred ca a fost ingerul pazitor, m-a luat sub protectia sa. Dormeam amandoua in acelasi pat, ma ajuta in toate imprejurarile si, mai ales, ne rugam. Dar inainte de a porni rugaciunile, am mai primit un semn. O batranica vecina de pat, vazand ca sunt asa de bolnava, mi-a daruit o iconita pe care mi-a spus sa mi-o pun sub perna: era Maica Domnului cu chipul cernit... De atunci inainte, sanatatea mea a inceput sa se indrepte. Intelegand ca cea care urma sa ma ajute era Maicuta lui Dumnezeu, am inceput sa ma rog cu nadejde, mai cu seama la miezul noptii, atunci cand acatistele care ii sunt dedicate se implinesc. Nu zic nu: poate m-a ajutat si tratamentul de la Covasna, desi nici medicii de acolo n-au putut sa-mi puna un diagnostic, dar convingerea mea este ca vindecarea cea mare mi-a venit de la rugaciuni. Zi de zi si noapte de noapte, am rugat-o pe Fecioara cea Sfanta sa ma ajute sa ma intorc la viata si la familia mea, si minunea s-a intamplat. Astazi sunt o femeie sanatoasa, normala, asa cum eram inainte de drama prin care am trecut. Nu stiu de ce am fost aleasa chiar eu, dar de atunci inainte, viata mea este calauzita de rugaciune, merg in pelerinaje la manastiri, traiesc in suflet cu Dumnezeu. Credinta m-a mantuit.
Vilceanu Floarea - Sos. Colentina 31,
bl. R48, sc. B, ap. 79, sc. 2, Bucuresti
Pe un camp, in Canada
Numele meu este Mircea Suta, locuiesc in Etobicoke, Canada, impreuna cu sotia si copiii mei. Am sa va spun si eu o mica intamplare, o mica minune care mi s-a intamplat de curand. Intr-una din zile, eram la munca, undeva afara, sub cerul liber, pentru a castiga banii necesari familiei mele. Incepuse sa ploua, insa nu m-am oprit. Am continuat si am lucrat in ploaie toata ziua. In dimineata urmatoare, m-am trezit cu o durere cumplita, care pornea prin os, de la coloana vertebrala, pana spre talpa piciorului drept. Nu mai puteam sa merg normal, schiopatam. M-am cutremurat la gandul ca o boala neasteptata ma va impiedica sa muncesc, facandu-ma infirm pentru toata viata. Nu am decat 41 de ani. Ingrijorarea pusese stapanire pe mine. Dupa cateva zile, sotia m-a indemnat sa mergem la biserica. Era ajunul Sarbatorii Adormirii Maicii Domnului. Desi abia ma miscam, am mers cu totii la sfanta liturghie. In timpul slujbei, am cantat la un moment dat Prohodul Maicii Domnului. Este o cantare lunga. Ni se dadusera carti din care citeam. In tot acest timp, tot trupul ma durea ingrozitor. Ma rugam sa pot rezista, implorand-o pe Maica Domnului sa ma faca din nou sanatos. In ziua urmatoare, am mers din nou la sfanta biserica, iar dupa-amiaza am fost invitati la niste prieteni. Seara, la intoarcerea acasa, am realizat ca nu ma mai doare nimic. Ca pot sa ma misc normal, ca inainte. Ca pot sa muncesc! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ma vindecase. Acum merg normal, pot sa alerg, nu mai am probleme! Iti multumesc tie, Doamna, Preasfanta Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Un mic mesaj pentru toti crestinii: Rugati-va cu credinta la Maica Domnului. La vreme de necaz, ea va va ajuta! Minuni va face pentru voi, daca trebuie! Numai sa va rugati si sa credeti ca ea poate sa va ajute si va va ajuta! Trebuie sa simtiti rugaciunea, din tot sufletul.
Mircea Suta - 25 Warrender Ave # 305,
Etobicoke On M9B 5Z4, Canada
Furtuna
Am 10 ani si m-am gandit sa va relatez o intamplare cu inceput dezastruos si final fericit, datorat in intregime lui Dumnezeu.
In orasul meu a plouat incontinuu mai bine de doua saptamani. In fiecare zi ploua, dar fara sa se inregistreze pagube. Ploua domol. In ziua de dupa sfarsirea Postului Sf. Petru si Pavel, cerul anunta la prima vedere tot o ploaie marunta. Dar n-a fost asa. In loc de apa, din cer s-a pornit o furtuna de gheata, care se izbea de geamuri si apoi cadea. Asta a durat aproximativ 5 minute. Apoi, norii care erau cenusii s-au facut negri. Anuntau o furtuna groaznica. Asa a si fost. Ploua tare, din toate directiile, si tuna. Afara se facuse intuneric. Vantul mugea groaznic. Apoi, ca si cand nu ar fi fost de ajuns, a inceput din nou sa ploua cu gheata. Acum era foarte mare, si privelistea de afara te ingrozea. Prin geamuri nu se mai vedea nimic.
Mama a aprins candela si, luand o bucata de panza sfintita, i-a dat foc putin la un capat si a mers prin toate camerele cu ea, facand semnul Crucii si zicand Tatal nostru. Eu stateam in camera mea, pitulata in pat. I-am zis surorii mele ca ar fi o minune sa nu ne intre apa in casa, fiindca strada se transformase in rau. Ploaia a durat 2 ore. Cand tunetele au incetat, m-am urcat pe fereastra sa vad mai bine ce se petrecuse afara. In timp ce in curtea noastra nu se intamplase nimic, pe strada era un dezastru. Pe jos era pietris, viitura de noroi si de apa, ridicata pana la jumatatea caselor. Echipele speciale au venit si au curatat strazile. Apoi a rasarit din nou soarele. Un soare mare si puternic, ce ne-a umplut sufletul de lumina. O doamna de 84 de ani a spus ca Dumnezeu s-a suparat, pentru ca e lumea rea si nu a postit deloc de Sfantul Petru si Pavel. In schimb, rugaciunile mamei au ajuns sus, in cer, si noi am scapat de napasta. Ploaia s-a oprit si apa ne-a ocolit. Astfel de minuni se intampla poate zi de zi, dar suntem prea orbi ca sa le vedem. Mama zice ca Dumnezeu nu bate niciodata la usa, dar cand Il chemi, El e deja inauntru.
Mutu Adriana - loc. Moinesti,
jud. Bacau