In muzica romaneasca de astazi sunt foarte multe persoane care canta, cateva care canta bine, si inca si mai putine care reusesc sa transmita ceva. Maria Radu este intre acestea din urma. Vocea ei, cu un timbru special, are o vibratie puternica, este capabila sa transmita emotie, sa creeze atmosfera. Probabil ati remarcat-o cu ani in urma, ca backing vocal in Directia 5 si Timpuri Noi. Mai mult ca sigur ca ati retinut-o cantand cu Vank o melodie care a facut mare succes, Langa inima mea. Si i-ati dat votul de confirmare, cand la editia anului trecut a selectiei pentru Eurovision, Maria Radu s-a clasat a doua, castigand, deci, daca nu nota maxima a juriului, in mod sigur inima publicului. Pregatirea primului ei album ca solista o aduce acum in atentia iubitorilor muzicii.
Copil de bloc, din cartierul Pantelimon
- Toate visurile si planurile vietii se urzesc in copilarie. Si drumul tau catre muzica a inceput atunci?
- Sunt nascuta in 1975, si primele mele amintiri sunt despre cum cantam in fata musafirilor parintilor mei, iar ceva mai tarziu, in fata copiilor din vecini, pentru care dadeam spectacole in scara blocului. Cantam din repertoriul Abba cu mare convingere, desi engleza mea de atunci era destul de indoielnica. Dar indrazneala nu mi-a lipsit niciodata. Eram foarte baietoasa, indiferenta la juliturile din genunchi. Ba odata, mi-am spart si capul. Sunt un copil "de bloc", am crescut in cartierul Pantelimon, acolo traiesc si acum, si va marturisesc ca n-am vazut gasti de rapperi facandu-si veacul prin "Bronxul" de-acolo, asa cum vedeam in videoclipuri. Nici pomeneala! Pantelimonul e un cartier linistit, cu oameni cumsecade si parcuri verzi. In vacante, mergeam la tara, la bunicii mei, unde faceam plaja pe casa si ma urcam in copaci. Cand parintii mi-au luat in serios intentiile de a canta si de a-mi face din asta un drum in viata, m-au incurajat in alegerea mea, si sprijinul lor a insemnat foarte mult pentru mine! Am aparut pe scena la toate serbarile scolare, iar la 14 ani, aveam deja prima mea trupa, Solaris. Am cantat cu ea la un mare spectacol pe stadionul "Progresul". Imi amintesc ca am cantat doua piese din repertoriul lui Elvis Presley, al carei fan eram si sunt inca. Pe vremea aceea, mai ascultam Queen, Whitney Houston (pe care o adoram, primisem o caseta cu ea si ma straduiam sa o imit), dar si Mirabela Dauer si Angela Similea.
- De acolo si pana la succesul de azi a fost, de buna seama, un drum dificil. Care au fost etapele devenirii tale artistice?
- Am urmat cursurile Scolii Populare de Arta, am luat lectii de canto si teorie muzicala in particular si am "frecventat" toate festivalurile din epoca. Aveam doar 15 ani, cand am luat trenul si am plecat singura la Festivalul de la Amara, in vara lui 1989. Am cantat in direct cu orchestra, nu-mi dadeam seama ce inseamna la putinii ani pe care-i aveam. Probabil erau inconstienta adolescentei la mijloc si dorinta de a demonstra ce pot. In orice caz, i-am convins pe toti, si juriu, si public, si am luat premiul trei. A urmat apoi premiul intai, la Festivalul "Mihaela Runceanu", premiul intai la festivalul "Vocile primaverii", si multe altele, de mai mare sau mai mica importanta. Prin Radu Clondescu, unul din organizatorii festivalurilor internationale "Bucuresti", de la inceputul anilor 90, am ajuns sa cant la Directia 5, ca backing vocal. Aveam deja 19 ani. Am cantat un an cu ei, dupa care am ajuns la Timpuri Noi, cu care am stat tot un an, in perioada lor de maxima glorie, cand erau chemati peste tot. Cu ei am avut marea ocazie sa cant si in deschiderea concertului "Rockmania" din 1995, la care au fost invitati Joe Cocker, Rod Stewart si Eros Ramazzotti. M-am simtit extraordinar atunci, am stat langa ei in culise, am trait niste emotii incredibile. Am invatat multe de la Timpuri Noi, mai ales de la Artanu, el ma incuraja de fiecare data cand intram pe scena, era foarte tonic. Ma bucur ca trupa s-a reunit acum, eu le datorez foarte mult, atat lor, cat si celor de la Directia 5, pentru ca m-am format pe scena si am capatat experienta cantand cu ei (stiluri diferite, deci am invatat din doua parti!). Si au mai fost si reclamele. Am cantat o multime de cantece publicitare pentru multe dintre marcile internationale cunoscute, am cantat imnurile aniversare ale unor televiziuni, de asemenea si "imnurile" unor posturi de radio importante. Au fost si acestea experiente artistice si de comunicare, din care am avut ce invata.
In 1995, cand am cantat cu Timpuri Noi la Cerbul de Aur, aveam o caseta demo a mea, pe care o ofeream in copie tuturor producatorilor si managerilor straini invitati in festival. Aveam 20 de ani si un curaj teribil. Imi amintesc ca m-am dus la Bonnie Tyler in culise si i-am spus: "Asculta-ma si pe mine cum cant!". I-am cantat o bucata din Queen, imi tremurau buzele de emotie. M-a ascultat si apoi m-a aplaudat: "Yeah, strong voice! Yes, keep going!" - "Tine-o tot asa!". Eu, cu naivitatea varstei, speram sa ma ia cu ea ca backing vocal, dar macar m-am ales cu o incurajare. Acum, nu cred ca as mai avea curajul sa fac chestia asta. Intre timp, mi s-a servit din plin lectia modestiei, si Scorpionul din mine, in zodia caruia m-am nascut, s-a mai inmuiat.
Albumul cu prieteni
- Lumea te stie acum ca facand parte din trupa Van Noizz, una dintre cele mai interesante din peisajul muzical actual de la noi.
- In 1996, l-am cunoscut, prin intermediul lui Tino Furtuna de la Holograf, pe Romeo Vanica jr., fiul compozitorului Romeo Vanica, si el muzician, la randul lui, si cu el am fondat un nou grup, pe care l-am numit, dupa mai multe variante, Van Noizz. Am avut mare succes, am scos doua albume, am avut numeroase concerte in tara si in strainatate, stilul nostru "dream-dance" - un dance cu foarte multa melodie - are o priza deosebita la public. Eu si Romeo suntem buni prieteni, suntem vecini in cartier, dragul nostru Pantelimon, la fel si cu dl Vanica senior, tatal lui, compozitor si fost membru al formatiei legendare Mondial. Uneia din piesele Mondial, compusa chiar de dansul, Iubire, bibelou de portelan, i-am facut un cover cu Van Noizz, foarte bine primit de public. Van Noizz este trupa mea de suflet, cu Romeo am pus pe picioare un proiect deosebit, am facut piese foarte frumoase impreuna, avem deja publicul nostru, care asteapta, in mod sigur, un nou album. Romeo continua sa compuna, ne vom reintalni curand pentru a relua lucrul impreuna, dar acum eu am luat o mica pauza de la Van Noizz, pentru ca vreau sa ma focalizez pe proiectul meu ca solista.
- Vorbeste-ne mai mult despre acest nou disc al tau, primul din cariera ta solistica.
- In primul rand, ar trebui sa-i mentionez pe cei cu care am colaborat la realizarea acestui album: textieri - Mugurel Vrabete (Holograf), Gianina Corondan, compozitori - Emanuel Gheorghe (zis Fisa, a cantat cu Rosu si Negru, cu Directia 5), cel care semneaza patru piese de pe album, Raoul Kusak - un pianist foarte talentat - mi-a dat si el o piesa, Cristi Stefanescu (de la Electric Brother), Cornel de laVank (colaborator mai vechi, cu mai multe concerte de sala si de cluburi facute impreuna), Bobita de la Voltaj, la fel si Vlaicu Golcea, basist, care mi-a facut in plus si un cover dupa o piesa internationala. Mai am un cover dupa piesa Dorul, pe care o canta regretatul Aurelian Andreescu, e o reverenta pentru acest mare interpret al nostru. In afara de asta, va mai fi o piesa cantata in duet cu Domenico, un interpret italian in mare voga acum (al carui impresar m-a remarcat la selectia pentru Eurovision de anul trecut), care va veni in toamna in Romania, pentru a filma impreuna un videoclip de promovare. O sa fie un album pestrit, facut cu prieteni, si de aceea cu drag, cu mare daruire si bucurie. Sper sa se simta asta in atmosfera unitara a albumului. Va fi produs la casa de discuri "La Strada Music" si va fi lansat in toamna, in septembrie. Am mare noroc ca am intalnit oameni cu care pot comunica si cu care pot lucra in deplina armonie, ma refer la compozitorii si textierii numiti mai sus, dar si la Mihai Mitran, producatorul meu, si la Victor Pamfilov, inginerul de sunet de la studioul de inregistrari, care au rabdare, bunavointa si incredere in mine.
Role si suc de morcovi
- Ai emotii pentru acest nou inceput?
- Acum am mai multe emotii decat la inceputurile mele artistice, dar consider ca emotiile sunt bune, pentru ca sunt constructive: daca n-ai emotii nu poti sa vibrezi, nu poti sa transmiti nimic spre public. De exemplu, la competitia pentru Eurovision, anul trecut, am avut niste emotii teribile si am fost convinsa ca am cantat prost, pentru ca eu sunt foarte critica cu mine. Dar cand am vazut inregistrarea nu mi-a venit sa cred: straluceam toata. Iar reactia publicului care m-a votat (5000 de oameni care au pus mana pe telefon intr-o ora) a fost mai mult decat relevanta. Ca juriul a avut alta parere, motiv pentru care eu m-am clasat pe locul doi (la Eurovision a plecat Sanda Ladosi), nu ma mai intereseaza, deja e "istorie". Din aceasta experienta, in schimb, eu am primit curajul de a continua ca solista si energia de a merge mai departe, cu melodia lirica, romantica, pe care am prezentat-o atunci, All this Time (compusa chiar de mine si de Emanuel Gheorghe, in numai patru zile, inainte de concurs). I-am facut un videoclip in regia lui Mihai Preda, filmat pe plaja, la Sulina, in lumina superba a apusului peste mare, videoclip care ruleaza inca pe posturile muzicale de televiziune. Melodia se va regasi si pe noul meu album. Pentru acesta mai am trei piese de inregistrat si termin lucrul. Mi-am organizat deja o trupa pentru concertele de promovare si abia astept sa urc pe scena si sa cant. Sa cant repede, repede si mult! Pentru mine asta e terapie! Acolo, pe scena, ma simt extraordinar, e un sentiment de implinire imposibil de descris. Merita sa muncesti un an sau doi, ca sa canti apoi in fata oamenilor si sa le vezi fetele radiind de bucurie.
- Te mai gandesti la vacanta? Frenezia lucrului la album pare ca ti-a ocupat toata agenda.
- Prioritatea este albumul, am repetitii cu baietii din trupa, trebuie sa sune totul foarte bine, la vacanta ma gandesc in ultimul rand, poate un week-end sa evadez la mare. Mi-as dori sa mai ajung la Sulina, unde am turnat videoclipul All this Time si sa mai mananc, ca vara trecuta, mormane de peste cu mujdei de usturoi.
- Ce-ti place sa faci in afara de muzica?
- Imi place sa ma plimb cu rolele prin parc, insotita de catelul meu, Jack, un boxer de 12 ani, deja batran si intelept. Imi place sa fac sport, asa ma relaxez, am facut handbal, inot de performanta si sarituri, acum mai am timp doar pentru gimnastica de intretinere, merg de doua ori pe saptamana la un club, asta ma tine in forma. La fel ca si dietele de detoxifiere pe care le iau din "Formula As", revista al carei fan sunt si eu, si familia mea. Cure de sucuri naturale (morcovi, telina, mere, citrice) dimineata pe stomacul gol - si nimic nu-ti mai sta in cale toata ziua! Imi place sa calatoresc (imi doresc foarte mult sa ajung la Londra si sa stau atat de mult cat sa vizitez orasul pe-ndelete), imi place sa citesc, sa ascult muzica (chiar muzica populara si traditionala), sa cant la pian, sa ma duc la teatru. Am un site - www.mariaradu.ro - pe care m-am prezentat pentru toti cei interesati de muzica mea si unde ii astept pe toti cei care vor sa-si exprime parerea despre ea.