Intr-o societate libera, libertatea de expresie ajunsese sa fie sever limitata tocmai la ea acasa, adica in presa, iar anumiti "baroni de presa" capatasera o stranie imunitate, datorita intelegerii eronate a spiritului de breasla. Te puteai atinge, in ultima instanta, de orice lider politic din varful ierarhiei, ceea ce a facut posibila infrangerea primului ministru Adrian Nastase de catre candidatul considerat fara sansa, Traian Basescu, dar nu puteai sa sufli o vorba sau sa scrii un rand despre cei din varful falsei ierarhii din presa. Oligarhia mediatica era mai bine protejata decat cea politica. Sfarsitul acestei stari anormale a inceput prin declansarea crizei jurnalistice "cazul Macovei."
Scandalul provocat de articolul din "Evenimentul zilei" cu privire la presupusa betie a ministrului justitiei, Rodica Macovei, la Costinesti a fost pretextul pentru platirea politelor din presa. O parte dintre patronii, directorii, redactorii-sefi, editorii presei facusera un fel de pact de neagresiune. El nu a fost niciodata respectat cu adevarat. Au existat intotdeauna jurnalisti care au pus mai presus decat tabuul de neagresiune reciproca drepturile universale ale omului si libertatile sale individuale, in particular, libertatea de expresie. "Evenimentul zilei" nu a tinut cont nici de intelegerile din interiorul breslei, dar nici de interesele clientelare, atacand constant puterea din perioada 2000-2004 (guvernul Nastase, presedintia Iliescu, Psd-ul). Au circulat chiar ipoteze privind schimbarea cvasicompleta a echipei de conducere de catre trustul Ringier, din cauza inversunarii continue impotriva puterii Psd-iste. Dupa schimbarea de personal, "Evenimentul zilei" si-a continuat critica la adresa puterii. Ea a continuat oarecum chiar si dupa alternanta la guvernare produsa in decembrie 2004. Desi "Evenimentul zilei" fusese perceput ca fiind apropiat de fosta opozitie, actuala putere, atacul impotriva ministrului Macovei ar fi putut fi considerat pe deplin coerent in raport cu linia revistei de critic al puterii, daca afirmatiile respectivului articol nu s-ar fi bazat pe dovezi complet indoielnice. Respectiva publicatie a incalcat tabuurile autohtone, dar si deontologia profesionala, servind (deliberat sau inconstient) anumite cauze politice. Surprinsa in ofsaid, publicatia respectiva s-a trezit atacata din mai toate partile, in special de catre jurnalistii, publicatiile, posturile de televiziune sau de radio pe care le criticase ani de zile. Datorita pluralismului opiniilor si intereselor, intr-un fel s-a intrat in normalitate.
Actualul razboi fratricid din presa nu se deosebeste de bataliile din politica, afaceri, fotbal sau divertisment: aceeasi rabufnire de resentimente, invidie, ura, razbunare, prost-gust, badaranie, necivilitate. Laolalta cu argumente si rationamente pertinente, alaturi de eruditie si stil, se pot vedea campanii abominabile, in limbaj de mahala, cu invective, jigniri, expresii scabroase, atacuri la persoana. Tot ceea ce a fost tinut sub capac atatia ani iese la iveala. Nu merita sa dau nume, sa enumar publicatii sau posturi, pentru ca se pot interpreta tot ca platire de polite, dar in acest circ au intrat de-a valma prieteni, inamici, neutri, cunoscuti si necunoscuti. Dincolo de afinitati, de actuale sau foste comunitati de interese, s-a ajuns in punctul din care nu mai exista cale de intoarcere. Cartile au fost date pe fata, iar pacea si armonia cu forta nu mai sunt posibile. Presa devine concurentiala, cum este normal in societatea libera si economia capitalista.
Micul razboi civil este in beneficiul publicului. Participantii la conflagratia de imagine sau de cuvinte nu mai pot da inapoi. Isi aplica acum lovituri cumplite, chiar letale. Se prabusesc false mituri si reputatii, sunt dezgropate secrete de presa, sunt aratati cu degetul falsii profeti ai deontologiei jurnalistice, sunt dovediti acum cinicii manipulatori de presa, practicanti in secret ai cenzurii puse in slujba oligarhiei politice si intereselor financiare. Ca si in orice alt domeniu de activitate care ar trebui pus in serviciul public, jurnalismul nu poate fi practicat de demagogi care una scriu sau declara si alta gandesc sau faptuiesc pe ascuns. Pana la urma, adevarul tot iese la iveala. Iata de ce era nevoie de pacte de neagresiune intre jurnalisti, in beneficiul unui grup restrans: doar ei pot ajunge sa se atace reciproc atat de eficient incat sa-si provoace ruina. Era o intelegere strategica autodefensiva, preventiva, pentru ca anumiti mahari de presa aveau nevoie de protectie suplimentara, extralegala. Este greu de anticipat cati vor scapa neatinsi de actuala nebunie. Cei care isi vor dovedi pana la capat principialitatea, moralitatea si profesionalismul vor fi preferatii publicului. Vor fi multe surprize, dar cititorii, ascultatorii, telespectatorii vor avea numai de castigat. Presa are nevoie periodic de un ritual de exorcizare, purificare si curatare interioara. Altminteri, nu informatia sau comunicarea devin probleme, ci insusi canalul de comunicare.