"Distrugerea padurilor romanesti e o crima de gradul unu!"
Dupa ani de munca si cercetare prin padurile din Africa de Sud, Canada si Libia, inginerul silvic elvetian Christof Hugentobler din Zurich s-a oprit din intamplare si in Romania. Era in anul 1998 cand a ajuns in Muntii Semenicului din Banat si a inteles ca viata lui profesionala de pana atunci nu fusese decat o paranteza, in asteptarea apogeului ei: intalnirea cu fantasticii codri din Carpati. Clipe de reverie si de emotie, ca ale unui convertit la o noua religie, aveau sa-i marcheze tot restul vietii. Desi originar dintr-o tara asezata la poalele Alpilor, cele mai falnice lanturi muntoase din Europa, si-a dat seama ca nu se va mai putea desparti de farmecul inegalabil al muntilor Romaniei si, drept urmare, si-a cumparat o casa in Sibiu, reducandu-si la minimum activitatea in tara Cantoanelor. In timp ce sotia sa, Charlotte, are grija de casa de pe strada "Livezii", el da fuga la Zurich doar pentru a-si plati impozitele si taxele anuale. Apoi se intoarce cat de repede poate in noua lui casa, fiindca il asteapta vecinii, prietenii si colegii romani, il asteapta primaria din Cisnadie, unde are calitatea de consultant silvic. Dar iubire fara critica nu exista. De mai bine de cinci ani, de cand reprezinta prestigioasa organizatie europeana Pro Silva, Hugentobler a inceput o campanie de "evanghelizare" a mediului forestier romanesc, incercand sa-si convinga partenerii de importanta filosofiei "close to nature forestry" (exploatare forestiera apropiata de natura), singura modalitate civilizata de a feri padurile de distrugerea sistematica la care sunt supuse in prezent.
"Unele companii forestiere straine s-au repezit in Romania ca vulturii cand descopera un animal pe moarte"
- Ce v-a impresionat cel mai mult la padurile si peisajele Romaniei, d-le Hugentobler?
- Asa cum altii ghicesc in cafea, mie imi place sa ghicesc in... padure si in peisaj. Primul drum cu trenul l-am facut pe Valea Oltului si am fost fascinat de muntii impaduriti si de peisajul de-a dreptul maiestuos, de o valoare spirituala profund originala. Mi-am putut da seama de bogatia culturala a zonei din ultimele sute de ani. Manastiri, ruine, case monumentale vechi, sate risipite printre copaci multiseculari - toate vorbesc despre o lume unica, pastrata inca intacta; vorbesc despre functia istorica a peisajului si despre importanta culturala inestimabila a naturii. Iar ca sa va raspund direct la intrebare, nu cred ca exista ceva mai inaltator pe lume pentru un silvicultor, decat padurile virgine din Muntii Semenic. Noi, in Occident, stabilim reguli si legi pentru padure, fara sa fi vazut vreodata o padure adevarata. Insasi organizatia europeana Pro Silva, pentru care lucrez, a trebuit sa-si revizuiasca programele, in functie de ceea ce am descoperit, cu uimire, pe Valea Nerei. Cele 400.000 de hectare de padure virgina a Romaniei, plus alte 400.000 ha de padure aproape virgina reprezinta un capital silvic unic in Europa.
- Acest capital este insa exploatat fara mila. Care este deosebirea dintre exploatarile forestiere din Europa de Vest si cele din Romania?
- In Romania, interesul public pentru paduri, ca sistem ecologic complet, este destul de scazut. Multi romani vad padurile doar prin prisma profitului financiar pe care-l pot obtine din vanzarea lemnului. Putini se gandesc la marea pierdere pentru tara si pentru economie, precum si pentru protectia mediului, pe care o reprezinta exploatarea nemiloasa si haotica a fondului silvic. Pe de alta parte, Vestul se confrunta cu probleme generate de contradictia dintre interesul financiar al companiilor si costul ridicat al exploatarii. Daca nu exista interes financiar, costurile fiind prea mari, companiile migreaza spre Est, iar unele paduri sunt parasite si se degradeaza in timp. Dar raman totusi paduri. Pe cand in Est, si in special in Romania, s-a declansat o batalie cumplita pentru distrugere. Unele companii forestiere straine, simtind aici miros de "sange", s-au repezit ca vulturii cand descopera un animal pe moarte. Si cum n-ar veni cand, cu banii obtinuti la export de pe un metru cub de lemn de mare calitate, isi pot acoperi cheltuielile de exploatare a unui hectar de padure? Din cauza lor, dar si a mafiei lemnului, adevaratele companii europene care lucreaza in sistemul Cluster - de exploatare selectiva si rationala a padurii - se tin inca departe de Carpatii romanesti. O alta deosebire dintre padurile din Romania si, spre exemplu, padurile din Germania este evidentiata de faptul ca acolo copacii seamana cu niste soldati aliniati: "divizii" intregi de fagi, stejari sau brazi, stropiti din avion, din care au disparut si omizile, si pasarile. Pe cand in Romania, modelul padurii virgine este inca puternic. De aceea seamana padurile romanesti cu un paradis; in ele gasesti pasari fara numar, mii de specii de gaze si animale salbatice, fructe si flori in zeci de culori, plante medicinale si ciuperci. Asociate cu legende si mituri, cu fiinte supranaturale, cu intamplari colosale, aceste paduri sunt adevarate monumente culturale ale umanitatii, iar distrugerea lor ar trebui sa fie considerata crima de gradul I.
"Doar cu politisti straini ar putea fi zdruncinat din temelie sistemul mafiot"
- Institutiile statului au privit pana acum cu detasare crimele din paduri, de parca s-ar fi petrecut in Tara de Foc, si nu in Buzau, Neamt, Suceava, Bistrita sau Bacau. Aveti vreo explicatie pentru acest lucru?
- Cea dintai explicatie care-mi vine in minte este coruptia. Stim ca nenumarate camioane incarcate cu lemn necertificat, adica furat, traverseaza tara in lung si-n lat, se inghesuie la granita cu Ungaria sau in portul Constanta. Toate aceste transporturi, care ar trebui controlate de politie, stim ca nu sunt controlate. Nimeni nu se oboseste sa vada daca lemnul este legal sau nu, desi cu totii stim ca este ilegal. Asadar, in paduri, nimeni nu vrea sa vada ca lemnul se taie; pe drumuri, nimeni nu este interesat sa controleze transportul lemnului furat; la granitele de uscat sau in porturi, nici un reprezentant al statului nu vrea sa stie ca lemnul tarii, obtinut prin frauda, ia drumul strainatatii. Nimeni nu se preocupa serios de certificarea lemnului, pentru a usura munca controlorilor de pe traseu. Prin certificare, s-ar crea o evidenta stricta a fiecarui copac. Dar avem de-a face cu un sistem mafiot care se opune certificarii, un sistem sincronizat la nivelul intregii tari, iar daca ceva ar trebui facut de urgenta, de catre actualii guvernanti - ar fi distrugerea acestui sistem.
- Cum s-ar putea distruge acest sistem, daca fenomenul coruptiei a cuprins toate institutiile implicate in controlul exploatarii lemnului, inclusiv politia?
- Importati paznici si politisti straini! Daca guvernul sau presedintia si-au adus deseori consilieri economici sau de imagine americani, francezi sau germani, de ce nu ar putea fi angajate si firme de politie privata din tarile respective, cu scopul expres de a controla miscarea lemnului in Romania? Ar putea constitui echipe mixte de control cu politia si garda de mediu locale, dar numai strainii ar avea putere de comanda, asa cum soldatii romani din Irak, spre exemplu, sunt comandati de italieni sau de americani. Nu vad nici o piedica in realizarea acestui proiect, atata vreme cat exista vointa politica necesara.
"Promovand noua lege forestiera, Romania a cedat in fata marilor concerne"
- Sute de mii de mici proprietari au primit recent in dar, de la guvern, inca doua milioane de hectare de padure de cea mai buna calitate, din care o mare parte situata in rezervatiile si parcurile nationale. Restitutia e un act de justitie, dar ce se va intampla cu padurile din povesti, despre care vorbiti?
- Am auzit de aceasta restituire care, in principiu, nu este un lucru rau. Proprietatea se descentralizeaza - ceea ce este acceptabil. Dar cine primeste in stapanire acest tezaur? Persoane care n-au avut niciodata in viata lor astfel de proprietati (adevaratii proprietari de pana la 1948 fiind decedati) si care nu vor fi capabile sa le administreze. Acesti oameni nu au educatia silvica necesara si nu inteleg ca padurea este un bun care nu-ti apartine niciodata in exclusivitate, ca un automobil sau ca o vila. Cand vor afla ca un metru cub din cel mai bun lemn din Semenic, spre exemplu, valoreaza 10.000 de euro vor dori sa taie si sa vanda imediat; sunt saraci si vor sa-si dea copiii la scoli, sa le cumpere automobile si apartamente, sa-i puna la adapost de grijile materiale.
- Reprezentantii guvernului spun ca administrarea padurilor se va face in regim silvic. Au inceput deja sa intre in scena ocoalele silvice private, despre care se spune ca sunt solutia de viitor. Cum comentati?
- Si pana acum s-a spus ca regimul silvic este obligatoriu pentru toti, si vedem bine ce s-a intamplat. Cata vreme politia si padurarii nu pot controla camioanele cu lemn, nu pot da amenzi sau confisca bustenii furati in momentul in care ii depisteaza, nimic bun nu se poate intampla. In privinta ocoalelor private, consider ca acceptarea lor e o greseala. Privatizarea in acest domeniu nu conduce nici la o administrare mai buna, nici la un control mai eficient. Dimpotriva. Statul roman n-ar trebui sa dea controlul din mana, cum gresit s-a prevazut in legea recent promovata de guvern, ci ar trebui sa ia exemplul Germaniei, unde ocoalele silvice private sunt controlate strict de stat. Este adevarat, marile concerne din domeniul forestier fac lobby la Ue si Banca Mondiala pentru eliminarea controlului de stat. Acest control, alaturi de actiunea organizatiilor ecologiste, deranjeaza marile lor interese. Din acest punct de vedere, promovand noua lege forestiera, Romania a cedat, se pare, in fata intereselor marilor concerne.
"Mafia domina inca domeniul forestier din Romania. Suta la suta"
- Conform unor informatii recente, culese chiar de reporterii nostri aflati pe teren, particularii taie deja in nestire in rezervatii. Versantul sudic al Parcului National din Piatra Craiului, de exemplu, a fost ras de ocolurile silvice private din Dambovita si Arges.
- Potrivit noii legi, proprietarii n-ar avea voie sa exploateze aceste paduri. Dar vin directiile silvice, care sunt stat in stat de 300 de ani, si tot stat in stat raman, si cer impozite si taxe de administrare acestor proprietari. Ca sa poata plati, oamenii vor taia fara remuscari, eventual vor fura din propriile paduri. Acest lucru dovedeste ca legea nu este bine intocmita si nu poate fi aplicata. Pe de alta parte, daca totusi legea restituirii da drepturi de exploatare in ariile protejate, atunci este o lege... ilegala. O lege impotriva Constitutiei. Deja, in ultimii 15 ani, dupa celelalte doua restituiri partiale, s-au scos ilegal milioane de metri cubi de lemn din parcuri si rezervatii. Au fost devastate sute de mii de hectare, adica 17% din suprafata restituita. Daca se va merge pe directia de care ne temem, ceea ce se poate intampla la adapostul noii legi este inimaginabil. In doar cativa ani, mafia va ajunge la padurile virgine si aproape virgine, pe care le va vinde iute, la preturi mici, pana nu se dezmeticesc ecologistii. Va construi drumuri pana in creierii muntilor; isi va permite, deoarece profitul va fi fabulos. Ce mai conteaza ca va distruge un paradis creat in 500-600 de ani sau chiar intr-un mileniu? Cand aproape 4 milioane de hectare din padurile Romaniei devin private, si doar aproximativ 2,5 milioane de hectare raman la stat, se pune intrebarea: cine detine puterea silvica in aceasta tara? Guvernul? Proprietarii privati? Mafia?
- Cine, domnule Hugentobler?
- Este absolut clar ca mafia domina inca, pe moment, domeniul forestier din Romania. Suta la suta.
(Daca tema va intereseaza, cititi si reportajul publicat in paginile de mijloc ale revistei)
Lui Christof Hugentobler ii puteti scrie, in engleza sau romana, la e-mail: ch@forestconsult.ch