Pana acum, Pd-ul a concurat cu Psd-ul pe culoarul social-democrat. Psd-ul este, cum bine se stie, numai formal un partid de stanga. Ce fel de partid socialist este partidul care aduna cei mai bogati oameni ai tarii, "baronii" din teritoriu si miliardarii aparuti peste noapte din afaceri oneroase cu averea statului? Faptul ca a fost admis in Internationala Socialista nu reprezinta un argument in favoarea clasificarii sale in aripa stanga. Socialistii europeni, ca - de altfel - toti politicienii occidentali, l-au acceptat dintr-un calcul pragmatic: cu reprezentatii Psd-ului, partid "mare" in Romania, ponderea lor in Parlamentul European creste serios. Pd-ul putea ramane si el membru al acestei Internationale, fara ca acest fapt sa insemne vreo apropiere de partidul care, de la infiintarea sa, i-a fost mereu concurent, adversar. Nu primirea Psd-ului in Internationala Socialista a fost deci cauza glisarii Pd-ului spre orientarea populara. Optiunea pentru noua formula ideologica este rezultatul unui proces firesc, aproape - as spune - inevitabil. Pd-ul si-a schimbat armura doctrinara pentru ca, dupa cincisprezece ani de democratie, in Romania perceptia politicului s-a schimbat. Electoratul are, de acum, nevoie de repere precizate exact si, in contextul actual, de "tinte" riguros diferite prin ofertele partidelor. Pd-ul a optat firesc, prin motiunea "Romania prospera, Romania democrata" a d-lui Emil Boc, pentru curentul popular, dominant in Europa.
Schimbarea doctrinara era insa necesara si dintr-un alt motiv. Pd-ul este partidul care a dat presedintele tarii si acesta, chiar daca a devenit "presedintele tuturor romanilor", are nevoie de un sprijin politic foarte puternic pentru a-si atinge obiectivele. Traian Basescu vrea un partid prezidential dominant, daca nu majoritar, pentru a-si putea duce eficient batalia cu "sistemul ticalosit", impus tarii din 1990 de "cupola" comunista, transformata brusc intr-o onorabila grupare social-democrata. Trecerea Pd-ului la orientarea populara are menirea de a recupera ansamblul electoratului de dreapta, deceptionat de ineficienta, incompetenta si coruptibilitatea fostei aliante de guvernare din perioada 1997-2000, dominata de Pntcd. Disparitia de pe scena politica a partidului reinfiintat de Corneliu Coposu a lasat un spatiu de manevra pe care Ppcd-ul, succesorul de drept al defunctului Pntcd, nu l-a putut umple. Ocupand culoarul popular, Pd-ul s-a transformat intr-un bazin al centrului-dreapta, mai semnificativ chiar decat cel al principalului sau aliat, Pnl-ul. Pd-ul isi pregateste astfel propria succesiune la putere, orice socoteala electorala aratand ca titularul administratiei, Pnl-ul, se va uza inevitabil - printr-un proces asemanator celui care a dus la marginalizarea Pntcd-ului. Fostul lider Pnl-ist, Valeriu Stoica, avea perfecta dreptate cand semnaliza disperat catastrofa spre care se indreapta liberalii, in situatia in care raman un partid traditional, de sine statator.
Transformarea Pd-ului intr-un partid popular implica si unele riscuri: Pd-ul ar trebui sa trateze serios cu titularul actual al orientarii, Ppcd-ul, pentru a exclude situatia de la care a plecat, cea de concurenta confuza pe acelasi culoar politic, cel socialist, cu Psd-ul. Orice dispersie a optiunilor electorale, pe fondul mutatiei de ansamblu a electoratului spre dreapta, dupa practic cincisprezece ani de dominatie a stangii, poate fi fatala unui proiect de restructurare ferma a puterii spre eficienta de tip occidental. Tratarea Ppcd-ului ca pe o "ruda saraca" ar lasa loc de manevra oportunistului Pcr (fost Pur) si Udmr-ului, care isi urmeaza, indiferent de orientarea ideologica a guvernarii, planul de segregare etnica, cu totul inactual intr-o Europa unita. Perspectiva aspirata de Pd, de a deveni partid majoritar - fie si prin alegeri anticipate - in Parlamentul Romaniei, ar putea fi amputata in situatia in care s-ar baza electoral doar pe noua asumare doctrinara si pe aplombul prezidential, fara a uni toate fortele veritabile de centru-dreapta. D-l Boc si echipa lui ar trebui sa stie ca in politica, succesul real presupune imbinarea atenta a calculului momentan cu cel pe termen lung. In politica, un eveniment oarecare, neasteptat, un accident, poate provoca o rasturnare spectaculoasa, cu grele consecinte pentru formatiunea ce nu-si construieste, concomitent cu prezentul, viitorul.
Deocamdata, Pd-ul "joaca" foarte bine. Ultimatumul dat de d-l Emil Boc, inaintea Conventiei Extraordinare, Pcr-ului si Udmr-ului, de a sustine fara rezerve si ambiguitati planurile coalitiei la putere, a fost perfect calculat, efectele - in situatia acceptarii sau respingerii lui - fiindu-i benefice. Pd-ul conduce in sondaje si, in eventualitatea "anticipatelor", poate lua "partea leului" din optiunile electoratului. Mentinerea protocolului cu Pnl-ul, in Alianta Da, il avantajeaza si in cazul desfasurarii normale a mandatului, liberalii urmand sa joace, in campania electorala de peste trei ani, rolul de paratrasnet. Dar socoteala de acasa nu se potriveste, intotdeauna, cu cea din targ si o gestionare prea sigura de ea a momentului poate, oricand, provoca surprize.