S-au implinit de curand sase decenii de la dubiosul accident de circulatie care a pus capat vietii lui Mihail Sebastian la nici 38 de ani. Lasa in urma patru piese de teatru (Steaua fara nume, Jocul de-a vacanta, Ultima ora, Insula), cateva volume de proza (intre ele - Femei, De doua mii de ani, Orasul cu salcami, Accidentul), eseuri, cronici literare, muzicale si teatrale - ce-i asigurau un loc in istoria literaturii romane. Mai ales in domeniul dramaturgiei, unde numele de autori viabili pot fi numarate pe degete. Piesele lui au fost mult jucate (inclusiv la foarte popularul, intr-un timp cand inca nu exista la noi televiziune, "teatru la microfon"), s-au facut dupa ele si doua filme, astfel incat, in lunga perioada comunista, Sebastian a intrat in constiinta publicului ca un comediograf iubit, un fel de "Cehov liric" ale carui personaje incearca sa evadeze din banalul sufocant prin imaginatie. Si cu cat cotidianul comunist era mai greu de suportat, cu atat aspiratia personajelor lui Sebastian de a trai intens si liber, in afara conventiilor si constrangerilor, devenea mai subversiva. (Un moment crucial, care a rasturnat receptarea autorului doar ca dramaturg si romancier popular, a fost publicarea la "Humanitas", in 1996, a Jurnalului sau, pastrat sub cheie timp de o jumatate de veac. Socul urias produs de consemnarile la cald ale evenimentelor publice si intime din anii 1935-1944, revelatiile cu privire la optiunile politice si comportamentul unor personalitati culturale in dramaticul si intunecatul deceniu devenit istorie au dat nastere unui val de comentarii, polemici, pledoarii partizane, analize comparative, empatii sau antipatii fara precedent (majoritatea articolelor aparute in 1996-1997 pe marginea incendiarului de spirite Jurnal au fost adunate in doua volume-dosar, unul alcatuit de Iordan Chimet, celalalt de Geo Serban, care dau un tablou semnificativ al curentelor de gandire din societatea post-decembrista, de la dreapta la stanga, fiecare cu intolerantele si exagerarile ei.)
Jurnalul - tradus apoi in multe tari (Germania, Franta, Spania, Sua s.a.) - a crescut deodata cota (si internationala) a lui Sebastian, antrenand un nou interes pentru intreaga lui opera, inclusiv publicistica si corespondenta, ceea ce a dus la reeditari cu succes de librarie. Pe acest val se inscrie si aducerea in atentie a uitatei lui carti de debut din 1932, Fragmente dintr-un caiet gasit. O recuperare necesara, demonstrand ca, la 25 de ani, scriitorul isi gasise deja programul teoretic si tonul, tipul de personaj care-l interesa. Folosind conventia mult uzata a manuscrisului gasit - de data asta "pierzatorul" e un francez anonim despre care "gasitorul" ce-l traduce si publica, fara comentarii, nu stie nimic -, tanarul Sebastian contureaza din fragmente confesive un portret psihologic si o filosofie impregnate de aerul timpului. Trairea clipei, fara rest ("musc dintr-un mar atata cat am pofta: pe urma, cand m-am saturat, il arunc"), lasarea la voia intamplarii, evitarea angajarii sufletesti in relatii amoroase ori amicale, pentru a evita suferinta si rutina, acceptarea calma a tot ce ii scoate in cale viata si trecerea mai departe, odata cu ora fugara - acestea sunt optiunile existentiale ale personajului. Polemizand cu un psiholog deprins prin profesie sa analizeze si sa explice, tanarul francez prin care vorbeste Sebastian desfide morala, inteligenta scormonitoare, comunicarea intre oameni si crede doar in singuratate ("Tragedia de a nu fi inteles? Nu cunosc. Vreti sa spuneti placerea, patima, extazul de a nu fi inteles. Sa te simti unic, baricadat in tine, impenetrabil, singur cu superstitiile tale, cu simbolurile, cu semnele, cu idolii tai, sa stii ca viata pe care o traiesti tu nu o mai traieste nimeni altul in lume, ca nimeni altul nu o poate macar imagina, sa duci cu tine acest mister si el sa nu-ti poata fi luat..."). Cautand mereu (rabdator si plictisit deopotriva) ireductibilul - dar ireductibil e numai Dumnezeu -, tanarul aventurier amoral, care s-ar vrea de o indiferenta vegetala, e totusi mereu in asteptarea unui miracol. Iar asteptarea miracolului devine insasi existenta lui. Recunoastem in Fragmentele... debutantului Sebastian toate obsesiile "trairiste" ale generatiei sale, adunate in jurul lui Mircea Eliade si al gruparii Criterion, toata problematica "existentialismului romanesc" ivit intr-un moment de criza a valorilor morale si intelectuale.