Aveam 14 ani, si ca merinde de drum, o coaja de paine neagra si doua oua. Desi au trecut zece ani de atunci, senzatiile sunt la fel de puternice. Tin minte fiecare pas facut inainte, pe panta abrupta si greu de urcat de pe Grind. Si apoi, la un metru de varf, cum m-am asezat o clipa pe iarba, cu teama si emotie de ce voi gasi "dincolo". Aerul rece, de culme, imi cresta obrajii si-mi taia respiratia. Apoi am indraznit. Ei bine, panorama din fata mea era ireala: un hau albastru, sub care se desenau vai si dealuri impadurite, de un verde inchis. Eram in cer. In mijlocul universului. M-am reintors de atunci in fiecare an acolo, ca sa sorb privelistea picatura cu picatura si sa-mi umplu plamanii de aer proaspat. Si m-am intors si anul acesta. Numai ca in locul potecilor tivite cu iarba, am gasit santuri mocirloase, facute de senila tractoarelor, iar in locul umbrei padurii, care mirosea altadata a feriga si a ciuperci, acum erau sparturi prin care se vedea peste tot aceeasi priveliste ingrozitoare: versanti intregi de cioturi de copaci mutilati. In poiana de sub Grind, langa izvorul unde ne umpleam bidoanele cu apa, isi asezasera tabara de tractoare exploatatorii ucigasi de paduri de la Ocolul Silvic din Arges. Pretutindeni noroi, crengi uscate, mizerie... Si apoi, apogeul! Din varful Pietrei Craiului, de pe culme, ai astazi cea mai sinistra priveliste: petice gigantice defrisate, printre, din ce in ce mai putine, petice verzi de paduri, in care urla drujbele si tractoarele. Au fost taiati pana si brazii cu marcaje turistice. Potecile sunt distruse sau blocate de busteni. Nici tipenie de turist, pe un traseu unde altadata ii intalneai la tot pasul. Mi-e frica de un singur lucru: ca peste doua luni, cand ma voi intoarce in Craii mei, voi gasi si putinul verde care a mai ramas, la pamant...
Cine raspunde de jaful padurilor romanesti? Din cate guverne s-au perindat la conducerea tarii, care din ele va da socoteala de moartea padurilor, marea noastra bogatie nationala? Cum ramane cu angajamentele noului ministru al agriculturii, care promitea, chiar intr-un interviu publicat in revista "Formula As", ca va pune padurile sub protectie sigura? Ce se va alege din ce-a ramas de pe urma drujbelor si topoarelor, dupa neghioaba lege a restituirii padurilor particulare din rezervatii? Nimic. Cioturi, grohotisuri, scurgeri de munti, inundatii pe care d-l prim-ministru al tarii le va nota pe carnet, incaltat in cizme de cauciuc. Publicitate si apocalipsa.
Cerem socoteala pentru distrugerea padurilor romanesti! Pentru defrisarile criminale din Parcul National Piatra Craiului si pentru hotia practicata la drumul mare. Cei care vor sa ia atitudine si sa ne sprijine in aceasta campanie ecologica, sa ne scrie pe adresa de Internet savepiatracraiului@gmail.com, in speranta ca impreuna vom fi mai puternici decat dusmanii padurii. Sa nu lasam ca unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din Romania, Muntii Piatra Craiului, sa fie ucis.
(Fotografiile autoarei)