Ioan T. Morar e un artist mereu surprinzator. Sub acest nume se aduna inzestrari diferite, fiecare parca practicata de o alta persoana: un actor comic de un umor irezistibil, un improvizator si parodist inteligent si cultivat, cu nimic mai prejos decat colegii sai din grupul Divertis, ba chiar cu ceva in plus - simtul masurii; un om de televiziune ce ar fi putut ridica stacheta divertismentului si a talk-show-ului, daca nu s-ar fi dorit coborarea ei in cea mai groasa vulgaritate; un jurnalist caustic, virtuoz al vorbelor de duh (unele intrate deja in folclor), ce au dat marca "Academiei Catavencu", inca de la infiintare (la revista temuta de politicieni si cautata de cititori lucreaza de vreo 14 ani, in ultima vreme fiind senior-editor si la "Cotidianul"); un poet distins cu premii pentru cele patru volume de poeme. Ce-i lipsea lui Ioan T. Morar din colectia de realizari ale talentului sau proteiform? Proza de fictiune, in specia ei cea mai complexa: romanul. Ei bine, acum avem confirmarea ca e si romancier, si inca unul de meserie. Caci in Lindenfeld, de la constructia epica la personajele bine individualizate, de la dialoguri la atmosfera, de la jocul de ritmuri si tensiuni la referinta istorica, totul functioneaza plauzibil. Cu cat ingenioasa poveste inainteaza si devine mai captivanta, cu atat sensurile subtextuale tind catre o parabola neostentativa despre adevar si iluzie, despre arta si realitate, despre oportunism si morala.
Povestea satului de svabi din Banatul montan incepe cu un scurt istoric de la infiintarea lui de catre germanii veniti din Boemia acum doua sute de ani si pana la parasirea lui treptata la sfarsitul sec. Xx, cand locuitorii satui de comunism prefera prospera Germanie. In debutul romanului, Lindenfeld nu mai e decat o ruina pustie si dezolanta, un loc vizitat doar de cativa studenti plasticieni, veniti "la peisaj" cu profesorul lor. Impreuna cu acesti tineri si prin ochii lor, cititorul afla planul reinvierii artificiale a satului si motivele bizarei inscenari: un bogat om de afaceri german, originar din Lindenfeld, Klaus Bernath, va fi adus de biograful lui, dupa o jumatate de secol, in locurile natale. Pentru ca vederea paraginei i-ar putea fi fatala miliardarului bolnav de inima, biograful, de coniventa cu fiul vitreg al lui Klaus, este dispus sa investeasca o suma considerabila pentru a da temporar viata asezarii. Pentru asta, recurg la un fost activist local, ajuns dupa 1989 un "intreprinzator" prosper, bazat pe reteaua de relatii reactivate. Bun organizator, acest Petrica Florescu poate pune in scena viata unei comunitati intre "un trecut mort si un prezent inexistent", apeland la actori ai unui teatru german, precum si la studentii plasticieni. Timp de doua saptamani, vor interpreta cu totii pana la identificare diverse roluri de sateni, preot, primar etc. pentru singurul personaj in propriu-i rol, batranul Klaus venit in cautarea radacinilor, a trecutului. Ioan T. Morar are abilitatea extraordinara de a nu se lasa tentat de drumuri colaterale - sondaje psihologice, burti eseistice, elanuri poematice cum ar fi facut alti romancieri). El avanseaza intr-un ritm alert, pe firul intamplarilor imprevizibile, care-ti mentin treaza curiozitatea. Foloseste doar flash-back-uri biografice (trecutul comunist al - totusi - simpaticului Petrica Florescu, dramele vietii amoroase ale lui Klaus, avatarurile scriitorului Otto, care cauta "sensul unei vieti ingropat in intamplari") si se fereste sa-si judece personajele, sa le caricaturizeze, lasandu-le amestecul de lumini si umbre in contextul istoric real. Nu lipsesc rasturnarile de situatii, enigmele, pe care va las placerea de a le descoperi, ca si pe aceea a dialogurilor spirituale si a anecdotelor care fac lectura delectabila. N-am nici o indoiala ca Lindenfeld va fi o carte de succes si nu doar la noi, ci oriunde va fi tradusa. De asemenea, romanul se preteaza de minune la o ecranizare. Incaput pe mana unui regizor bun (roman sau - de ce nu? - unul din numele mari ale cinematografiei mondiale), Lindenfeld ar putea deveni un film de Oscar. Ca nu exagerez, n-aveti decat sa cititi ca sa va convingeti.