Se zice ca banii din privatizari si cei recuperati de la datornicii din lumea a treia vor fi varsati in fondul "Proprietatea". Romania are de recuperat datorii mari din privatizari, ar putea scoate bani frumosi. Oricum, bine ar fi s-o faca, intrucat, daca ar fi sa plateasca despagubiri catre fostii proprietari, ar trebui sa scoata, se zice, cam 8 miliarde de euro.
E prima data cand guvernul propune restituirea la valoarea de piata a bunurilor luate cu japca. Pentru proprietari, acest gest sinucigas din punct de vedere bugetar nu pare suficient. Cele doua cai de alimentare a fondului nu sunt sigure. Si parca ar avea dreptate. In primul rand, privatizarile. Dupa ani in care marile privatizari s-au dovedit mici improprietariri intre mafioti cu bani si truda putina, dupa mai bine de un deceniu de aventuri reformiste si gangsterism in numele economiei de piata, n-au mai ramas multe de vandut. Cateva banci, cateva regii autonome, devenite peste noapte societati comerciale cu capital de stat, si fabuloase datorii la buget. Cateva intreprinderi miniere care produc carbuni si datorii pe stoc. Cateva institutii in paragina, daca nu in faliment. Cei care ar vrea sa le cumpere scad din pret dupa fiecare fila din oferta citita. Greu de crezut ca tot ce a mai ramas de privatizat sa acopere un sfert din datoria fata de proprietari. Multe dintre privatizari s-au semnat cu cantec la guvern si s-au incheiat cu tipete la tribunal. Un milion de procese sunt pe rol. Renationalizarea combinatului de la Resita ar putea costa statul, la Curtea de arbitraj de la New York, cateva sute de milioane de dolari, penalizari. Din banii obtinuti pe restul intreprinderilor la vanzare abia daca s-ar putea plati despagubirile in cazul unor sentinte defavorabile statului.
A doua cale, a banilor cu care regimul comunist a sustinut statele din lumea a treia, uneori sarace si socialist-tribale, alteori de-a dreptul teroriste, starneste si ea nemultumirea proprietarilor. Pe piata bancara internationala acesti bani nu mai fac nici a zecea parte din valoare, de ar fi sa-i recuperam. Pentru ca, de regula, nu sunt recuperati toti si firmele care o fac iau comisioane nerusinate. Mai mult chiar, Serviciul de Informatii Externe, care are in atributie si identificarea si recuperarea datoriilor fata de Romania, poate, conform legii, baga banii recuperati in bugetul institutiei. De fapt, exista o piata internationala a creantelor, cum se numesc datoriile externe, iar cele ale tarilor debitoare nu fac nici cat o ceapa degerata, care ar umple fondul "Proprietatea" macar cu miros, daca nu cu bani.
Chiar daca in fondul "Proprietatea" ar curge banii, problema ar fi rezolvata doar la vedere. Guvernul nu vrea sa-i despagubeasca direct pe fostii proprietari, ci sa transforme fondul intr-o societate pe actiuni, iar cei care solicita restituirea sa primeasca actiuni in functie de marimea si valoarea proprietatii revendicate. Un fel de a-i transforma din reclamanti in rentieri.
Intr-o tara unde toti politicienii, mari iubitori de proprietate, s-au umplut de casele altora dupa cativa ani de guvernare sau chiar de opozitie, unde cine vrei si cine nu a devenit agent imobiliar si proprietar de judet, unde banii de buget au fost banii de buzunar ai unei restranse familii de cuscri, cumnati, fini si nasi, proprietatea a fost, cu buna-stiinta, transformata intr-un moft. Un moft al politicienilor care nu-i inteleg pe mofturosii de ex-proprietari cum de nu accepta ca e mai bine sa primeasca un capat de ata decat nimic. La urma urmei si ei s-au multumit cu niste comisioane de mizerie de pe urma unor privatizari si contracte de miliarde. N-au facut mofturi si uite ce bine le merge!