Integrarea europeana a devenit in Romania o obsesie. Tot ce "misca" in tara, "raul, ramul", e analizat din perspectiva integrarii. Si tot ce "misca" in exterior. E normal sa fie asa, avand in vedere ca termenul aderarii e scurt, iar probele de trecut, foarte grele. Problema este ca entuziasmul initial se cam pierde pe drum si romanii incep sa inteleaga ca integrarea europeana nu este o pleasca, un purcoi de avantaje picate din cer, ci mai ales costuri si un mare efort de adaptare. Iar schimbarea de perspectiva naste ingrijorare, teama si pesimism, un disconfort psihologic pagubitor, pe care mai marii tarii nu se grabesc sa il risipeasca. Nimeni nu explica nimic. Paralizat in neputinta sau nestiinta de a comunica, guvernul lasa ceata sa acopere orizontul, intr-un moment cand coeziunea si solidaritatea nationala sunt decisive.
In consens cu urgenta subiectului si cu solicitarile cititorilor ei, care cer lamuriri legate de climatul real al integrarii europene, revista "Formula As" inaugureaza o serie de interviuri menite sa faca "lumina in sat". Astazi, invitatul nostru este un specialist al problemei dar si un maestru al dialogului public, pe care il practica la Realitatea Tv: filosoful si sociologul Stelian Tanase.
"Nu cred ca votul francez a fost anti-extindere, un vot contra Romaniei si Bulgariei"
- La referendumul privind Constitutia Europeana, Franta a spus "Nu". Va afecta aceasta imprejurare efortul de aderare al Romaniei, asa cum se speculeaza in mediile de presa?
- Pentru prima data de la elaborarea lui, proiectul european se afla intr-o criza. Daca acest "nu" ar fi fost dat de o alta tara, mai mica, poate ca n-ar fi fost atat de important, dar Franta este una dintre initiatoarele proiectului si daca tocmai aici, in "inima Europei", exista acest refuz, atunci cu siguranta avem o problema. Totusi, parerea mea este ca nu avem de-a face cu un pas spre dezagregarea intregului proiect, ci mai curand cu un recul care va conduce la regandirea lui. Este ca la tango, un pas inapoi, pe care insa nu-l putem nega. Foarte probabil, veto-ul francez va determina, printr-un efect al dominoului, refuzuri si in alte tari mai mici. Trebuie spus ca, totusi, acest veto nu se refera la proiectul Uniunii in ansamblul sau, ci a formulei la care s-a ajuns asupra Constitutiei Europene. Francezii n-au fost indiferenti deloc la acest vot, ceea ce inseamna ca a avut loc o discutie reala, ca oamenii au inteles importanta acestei dezbateri. Interesant este faptul ca lumea politica, conducerea partidelor, fie ele de dreapta sau de stanga, au zis "da". Baza populatiei insa nu a urmat acest indemn, ceea ce inseamna ca intre clasa politica franceza si societate este o prapastie. Pe de-alta parte, daca in mediul urban, mai educat si mai bine informat, mai conectat la situatie, s-a votat pozitiv, in mediul rural s-a votat negativ in masa. Ca si in Romania, temerea de necunoscut e mai puternica in mediul rural. In Franta, ca si in Germania, exista in plus temerea ca forta de munca din est ar putea conduce la cresterea unui somaj si asa destul de ridicat. Votul negativ cuprinde si o respingere a lui Chirac, a politicii lui interne, o respingere a guvernului Raffarin. Apoi, este un "nu" spus birocratiei de la Bruxelles, ideii ca o entitate straina, externa, decide acolo unde ar trebui sa decida francezii. In acest context, nu cred ca votul francez a fost orientat impotriva integrarii Romaniei si a Bulgariei, asa cum partial a fost perceput la noi. Ba dimpotriva, cred ca s-a inteles faptul ca o Europa largita, deci si mai puternica, ar fi benefica, chiar si pentru economia franceza, fata in fata cu puteri colosale precum China sau Statele Unite. Deci, ca sa revenim, acest nou context de dupa referendumul francez nu este unul care ne avantajeaza, pentru ca se deschid noi fronturi de discutie, dar nici nu cred ca votul francez a fost unul anti-extindere sau, cu atat mai putin, unul contra Romaniei si Bulgariei.
- Totusi, pe plan international, s-a manifestat o anumita ostilitate fata de Romania, mai ales din partea unei parti a clasei politice germane. Cum va explicati aceste delimitari?
- Aceste semnale nu sunt de neglijat, chiar daca nu sunt semnale grave. Daca o parte din opinia publica germana are nemultumiri fata de noi - cei care dorim sa intram in casa lor -, noi nu ne putem face ca ploua. Pe de-alta parte, faptul ca in opinia publica germana se contureaza un curent impotriva largirii din nou a Europei - cu Romania si Bulgaria - vine din experienta estului Germaniei. Integrarea fostei Germanii comuniste nu s-a incheiat nici astazi si este un proces dificil, in ciuda eforturilor politice si financiare enorme care s-au facut si pe care le-au simtit toti cetatenii germani. Nemtii din fosta Republica Democrata Germana, cam 17 milioane, au venit in marea Germanie, cu complexele lor, mostenite de pe vremea socialismului, chiar cu traumele lor decurgand din cele cateva decenii de comunism si prezente inca in mentalitatea lor. Astfel ca germanii nu sunt nici astazi o familie unita. Asa se explica, cel putin partial, sensibilitatea si reticenta sporite ale unei parti a opiniei publice germane fata de integrarea unor noi tari din est. Ei percep mai acut dificultatile si costurile unei asemenea integrari, perceptie care, este adevarat, n-a existat cand a fost vorba despre Polonia sau despre tarile baltice. In plus, crestin-democratii, caci in interiorul acestui partid s-au auzit vocile contra noastra, nici nu au un corespondent serios pe scena politica romaneasca, un partener de discutie printre partidele romanesti. In orice caz, nu trebuie sa ne panicam, pentru ca ei nu sunt o majoritate, dar nu trebuie nici sa ignoram asemenea semnale. Reticenta lor vine, cum am spus, in primul rand din experienta integrarii landurilor din est.
"Guvernul acesta, ca si altele dinainte, nu reuseste deloc sa comunice"
- In acest context extern destul de tulbure pentru noi, nici pe plan intern lucrurile nu sunt prea clare. Dupa entuziasmul de la inceput, legat de integrarea in Ue, romanii dau semne de pesimism. Mai ales in randul taranilor se manifesta o teama crescanda fata de schimbarile care vin. Cum explicati aceasta imprejurare?
- In anii 90, la inceput, romanii au manifestat o respingere categorica fata de Occident. Amintiti-va de sloganul "noi nu ne vindem tara!". A fost o atitudine incurajata de anumiti politicieni si de anumite cercuri de interese care au pradat, au jefuit pur si simplu tot ce se putea. Ei nu doreau prezenta capitalului strain, care ar fi insemnat un mediu de afaceri guvernat de reguli clare. Ei doreau ca Romania sa ramana rezervatia lor de vanatoare, ca sa-si taie o portie cat mai mare. Minoritatea pro-occidentala era mica. Apoi, ea s-a tot largit, pe masura ce oamenii au inteles avantajele pe care le-ar putea avea, pana cand, acum cativa ani, acea minoritate s-a transformat intr-o majoritate covarsitoare, pro-europeana si pro Nato. In fata dezastrului economic la care asistau, ei priveau intrarea in Ue si Nato ca pe o solutie miraculoasa de salvare. Nu stiu cat aderau ei la valorile europene, mai ales in mediul rural, dar sperau ca intrand in Ue, aceasta ar fi condus la o imbunatatire a vietii. De altfel, pana sa vina Europa la ei, au ajuns ei in Europa. Sunt doua milioane de romani care muncesc in strainatate. Acum, ei incep sa descopere ca intrarea in Ue nu este in sine un miracol. Noua putere si presa au pus pe tapet faptul ca exista si costuri - unele utilitati se vor scumpi, benzina, gazele. In plus, ei afla ca vinul, laptele, untul sau branza nu mai pot fi facute ca pana acum, adica oricum. Pe scurt, descopera costurile integrarii. Dar, sa stiti, intrebandu-i daca vor in Uniunea Europeana, tot o majoritate zdrobitoare veti obtine. Dar una problematica. O majoritate framantata de indoieli si, cum ati spus, de teama. Ce se va intampla cu locurile lor de munca? Dar cu pamantul? Si aici, fara indoiala, ar trebui sa intervina cu explicatii guvernul. Numai ca guvernul acesta, ca si altele dinainte, nu reuseste sa comunice in asa fel incat sa lamureasca unele lucruri, darmite sa spulbere teama. Ar trebui sa existe un program de comunicare pe teme concrete: cum se va descurca benzinarul, carciumarul, ce va face micul om de afaceri, care are si el o pravalie si, desigur, taranul care are o vaca sau o livada sau un hectar de grau. Un asemenea program ar inlatura o parte din temeri, chiar daca n-ar rezolva totul. Sigur, exista probleme mai complicate, legate de mentalitate, de inertie, dar informatia este o conditie obligatorie, iar guvernul nu a facut nimic inca in acest sens. Societatea romaneasca e foarte divizata, foarte stratificata pe grupuri sociale, pe varste, pe categorii de pregatire... Tinerii de pilda sunt foarte entuziasti, foarte grabiti, nu mai vor sa astepte in aceasta izolare, pe cand oamenii mai in varsta sunt mai reticenti, iar taranii se tem, in timp ce unii au plecat deja la munca in strainatate... Un program de informare masiv ar trebui sa tina seama de aceasta stratificare a societatii romanesti.
- Ce le-ati spune romanilor pentru a-i pregati pentru integrare, daca ati fi un responsabil al guvernului roman?
- Cea mai buna pregatire sa stiti ca o au chiar cei care muncesc in strainatate. Asta le spun si studentilor mei: "Invatati, mergeti si vedeti cum e". Daca se intorc sau nu este o optiune personala, dar acolo ei descopera ca Uniunea Europeana are un cu totul alt ritm, intensitate si disciplina a muncii. In rest, pentru ca sunt un adept al integrarii, eu vad mai curand avantajele acesteia, decat dezavantajele. Romania se va integra intr-o piata in care marfurile ei vor putea circula liber, dar sigur ca exista si reversul medaliei: competitia acerba pentru calitate, careia romanii vor trebui sa-i faca fata. Este acesta un dezavantaj al integrarii? Apoi, intram intr-un flux liber de informatie, cu acces in toate zonele, la care pana acum nu am avut acces, din motive tehnice, logistice. Vom face parte dintr-o retea, dintr-o infrastructura care va ridica imediat potentialul economic al Romaniei. Retelele de transporturi, autostrazile, comunicatiile aduc imediat investitori, iar Romania nu poate singura sa acopere costurile imense ale unei asemenea infrastructuri si, deci, nu-si poate valorifica potentialul pe care il are. Or, exact acesta este cel mai mare avantaj pe care-l pot avea Romania si romanii. Asta rezolva Uniunea Europeana - nu singura si nu pe gratis, dar rezolva. Ne integreaza unui sistem in care intreaga Europa este interesata sa nu intrerupa fluxurile la granita cu Romania. Integrarea intr-un asemenea sistem va produce repede si efectele pe care le asteapta romanii, cresterea nivelului de trai.
"Lumea rurala va primi cei mai multi bani"
- In compensatie, ce ofera Romania Comunitatii Europene?
- Economic vorbind nimic, in afara de potentialul sau. Economia este slaba, saracia este mai mare decat in orice alta tara din Est care a intrat in Europa, dar pe de-alta parte, are niste resurse care nu sunt exploatate. S-ar putea face turism de pilda, odata cu dezvoltarea infrastructurii, sau agricultura, pentru ca Romania are cea mai mare populatie rurala, ca procentaj, din Europa, si in plus, pamant manos, deci are potential. Problema este cum sa valorifici acest potential, cu o populatie rurala imbatranita si lipsita de mijloace. Aici, din nou intervine Uniunea Europeana, si Romania ar avea de castigat pe termen lung. Ue vine cu o legislatie, cu investitii. Sigur ca problemele cele mai mari, socul cel mai mare, vor fi in zona agriculturii, dar atentie, fondurile cele mai mari vor fi orientate tocmai catre agricultura romaneasca, luata in vizor de catre Ue. Asa s-a intamplat si in Polonia: la inceput, taranii polonezi s-au opus, dar apoi, cand au vazut ca primesc subsidii numeroase, si-au schimbat parerea si au fost multumiti. Numai ca situatia la noi e mai grava decat in Polonia, unde nu a existat colectivizare. Polonezii au ramas cu instinctul proprietatii si cu mestesugul de a face agricultura. Taranul roman a fost desproprietarit, a fost stramutat pe santierele patriei, in uzinele de la marginea oraselor, a devenit navetist, o specie inventata de sistemul comunist, care nu erau nici tarani, nici oraseni. Cei mai buni dintre ei muncesc prin Occident, pe santiere, iar ceilalti redescopera de fapt cum e sa fii taran. Si pentru unii, si pentru ceilalti, Ue va fi benefica: primii devin muncitori competitivi, iar ceilalti tarani adevarati, ale caror produse se pot vinde pe marea piata europeana. Acum, taranii sunt speriati, pentru ca nu li s-a explicat nimic, este incertitudinea, dar curand vor descoperi singuri avantajele, atunci cand vor castiga. Lumea rurala va primi cei mai multi bani.
- Exista teama ca satul romanesc isi va pierde traditia. Odata cu integrarea nu riscam sa ne pierdem specificul national?
- Afirmatia ca globalizarea, sau in cazul nostru integrarea in Ue, va conduce la pierderea specificitatii este o prejudecata. Nu este adevarat. Dimpotriva, integrarea creeaza structurile pentru ca taranul roman sa se puna in valoare cu ceea ce are specific. Incepand cu marfurile - ati vazut, s-a facut o lista cu marfuri specific romanesti, care a generat chiar rivalitati, cum a fost cu palinca. S-a creat rivalitate tocmai pentru ca era ceva specific, ceva valoros, cu care se puteau castiga bani. Asa se intampla si cu valorile culturale. In contact cu celelalte culturi, se va vedea ce avem noi specific, al nostru, valoros, si asta va ajuta tocmai la pastrarea a ceea ce avem de valoare. Ba chiar oamenii se vor simti incurajati sa pastreze ceea ce au ca traditie si ca mestesuguri, tocmai pentru ca ele vor valora ceva atunci cand vom merge cu ele pe marile piete culturale ale Europei.