La mai bine de 7500 de kilometri de tara, romanii de pe Coasta de Est a Americii au intampinat si anul acesta Invierea Domnului cu obiceiurile pascale traditionale si cu inimile aproape de casa. Cele trei biserici ortodoxe romanesti din New York au fost neincapatoare in noaptea Invierii, desi credinciosii au infruntat o vijelie tumultuoasa, pentru a veni sa ia lumina sfanta. In Sunnyside, Queens, cartierul unde locuiesc cei mai multi romani din New York, restaurantele traditionale au fost si ele in atmosfera de sarbatoare. Dar poate cel mai frumos dar de Pasti pentru diaspora de aici a fost Festivalul "Ziua Romaniei" - aflat la cea de-a sasea editie -, un spectacol in aer liber care a adunat, pe celebra artera Broadway, mii de romani din America si Canada. Desi "balcismele" n-au lipsit, iar programul artistic al festivalului a fost calitativ sub cel de anul trecut, ziua a trecut frumos, cu mult cantec, dans si voie buna.
Michael Voicu
"Ma bucur ca romanii sunt uniti, ca formam aici o adevarata comunitate"
Nu mica mi-a fost bucuria cand in multime l-am gasit din priviri pe Michael Voicu, singurul pompier roman care in calvarul de la 11 septembrie 2001 a facut parte din trupele de interventie, la Turnurile Gemene. Adica, doar la o aruncatura de bat de Broadway, unde astazi Michael a venit sa sarbatoreasca "Ziua Romaniei".
- Ce sentimente traiesti, Michael, aici, la doi pasi de World Trade Center, locul dramei de acum patru ani?
- De cate ori trec prin zona asta mi se strange inima. Am facut atunci parte din cei peste 230 de pompieri mobilizati din afara New Yorkului (Michael locuieste in New Jersey), pentru a veni sa dam o mana de ajutor. Pe drum incoace, am vazut cu ochii mei al doilea avion plonjand in Gemeni... Iar apoi, cateva minute mai tarziu, chiar cand trecusem raul Hudson, in New York, primul turn a inceput sa se prabuseasca... De cate ori inchid ochii, vad in minte imaginile alea de groaza... In prima zi, eu si colegii mei am ajutat la evacuarea civililor care ramasesera in zona sau care, de panica, se ascunsesera pe sub masini si prin tomberoanele de gunoi... De-abia a doua zi, am intrat in mormanele de moloz de la World Trade Center, incercand cu disperare sa mai gasim supravietuitori. Cu cat trecea timpul, cu atat sansele erau mai mici si atmosfera mai apasatoare, dar am ramas mobilizati timp de aproape trei saptamani... Momentele cele mai cumplite pentru mine au fost cele in care de sub daramaturi scoteam la suprafata parti dezmembrate din corpurile celor disparuti... Stiam ca afara, rudele si cei dragi asteptau cu sufletul la gura vestea unui miracol...
Desi in ultimii ani am facut parte si dintr-o alta misiune dificila - ca rezervist in aviatia americana, am fost deplasat in Afghanistan, timp de 90 de zile -, cred ca atacul terorist de la World Trade Center va ramane cea mai neagra amintire pentru mine. Si azi, pe drumul catre festivalul romanesc, mi-am aruncat privirea inspre acea groapa imensa care a ramas in locul Turnurilor Gemene... Dar acum e bine - sunt fericit sa fiu alaturi de romani, mai ales la o asa sarbatoare.
- Esti plecat din tara de la varsta de 5 ani... Mai "tresari" cand e vorba de Romania?
- Da, cum sa nu! Ajung la Bucuresti si la Galati cam o data pe an - si ma bucur sa vad cum lucrurile se imbunatatesc. Aici, in America, merg des la restaurantele romanesti si la concertele la care vin solisti de acasa. In curand, ma voi casatori - tot cu o romanca, Ana, cu care sunt impreuna de un an si jumatate. Vreau sa tin traditiile romanesti in familia mea - si ma bucur sa vad astazi ca romanii sunt uniti, ca putem spune si noi ca suntem o adevarata comunitate aici.
Nicola
"Ma simt acasa aici. Romanii m-au intampinat intotdeauna cu dragoste"
Ca si anul trecut, cand a fost invitata la New York alaturi de Monica Anghel, Nicola a tinut publicul in priza, cu o energie debordanta si cu multa caldura.
- Cum te simti, Nicola, cantand pe o scena americana pentru romani?
- Foarte relaxata... M-am obisnuit cu publicul de aici - si cred ca si ei s-au obisnuit cu mine si cu felul meu de-a fi: stiau ca o sa-i pun sa cante, sa danseze... Sunt tare bucuroasa ca am reusit sa scot un album nou in ultimul an si sa le aduc romanilor de aici cateva piese pe care nu le mai ascultasera inainte. Singura mea teama a fost legata de vreme. Ne asteptam cu totii la ploaie si frig, dar Dumnezeu a tinut cu noi si previziunile nu s-au adeverit... Asa ca pe soare, a fost usor sa fiu in largul meu pe scena - si sa dau si eu, la randul meu, caldura celor din jur. Ma simt acasa aici, pentru ca romanii m-au intampinat mereu cu multa dragoste - ii simt cat de dornici sunt sa asculte muzica romaneasca. E putin altfel pentru mine sa concertez aici, trebuie sa cant pe o coarda mai sensibila si mai puternica totodata. Ma bucur ca dupa recital au venit la mine si americani, sa imi spuna ca le-a placut cum suna muzica mea... De fapt, pentru mine - ca si pentru orice artist - asta e cea mai mare implinire, sa simti ca atingi publicul larg, sa vezi ca lumea, de oriunde ar fi ea, e miscata de muzica ta. Pentru mine, turneele in America inseamna si o imbuteliere excelenta cu optimism. Am nevoie sa fiu inconjurata de oameni care cred in ei insisi si care vad partea plina a paharului. Deunazi, eram intr-un magazin sport si am intrat in vorba cu vanzatorul, care cand a aflat ca sunt cantareata, m-a intrebat ce planuri am legate de o cariera in America. I-am raspuns ca nu prea cred ca va fi posibil, ca prea multi sunt cei care incearca aici. Dar el mi-a zis ca nu e bine cum gandesc, ca daca imi pun ceva in minte si vreau cu tot dinadinsul, sigur o sa reusesc... M-a facut sa ma simt atat de sigura pe mine si atat de plina de energie...
- Cum iti petreci restul timpului la New York?
- Mai raman aici cateva zile, in care trebuie sa alerg dupa cumparaturi. Fiica mea, Maria - care a zacut, saracuta, cu pojar de Paste -, mi-a dat din nou o sarcina imposibila: e innebunita dupa animale si pasari si vrea sa ii aduc ceva "special" din America. Nu stiu inca ce-o sa fie - deja are acasa un caine si un porc de Guineea. Iar pentru fiul meu, Jonathan, orice-ar fi, dar sa fie cu si despre baschet. Daca i-as duce toata colectia Michael Jordan ar fi cum nu se poate mai fericit. De-abia dupa ce le cumpar lor cadouri, ma uit de ceva si pentru mine. Ma fascineaza magazinele cu accesorii indiene si de cowboy. Dar cel mai important e ca pot s-o iau razna pe strazi, sa intru in vorba cu oamenii, sa ma simt libera. E interesanta dinamica in orasul asta. Desi imensitatile par coplesitoare, n-am nici o senzatie negativa aici - dimpotriva, parca sunt gata sa imi iau zborul...
Andra
"Mi-a facut mare placere sa vad cum oameni de toate varstele au incins hora"
"Sunt pentru prima oara la New York. Am avut emotii la inceput, dar romanii m-au primit cu multa caldura. Am ales sa cant cateva piese in care am adaptat muzica populara romaneasca. Mi-a facut mare placere sa vad cum oameni de toate varstele au incins hora in fata scenei...
Bela Karoly
"Imi place sa vad cum romanii si americanii petrec impreuna"
"Ma simt extraordinar aici. Imi place sa vad cum romanii si americanii petrec impreuna la acest festival. E aproape ca la sport, cand fani din intreaga lume vin sa vada o echipa sau un sportiv de valoare. Si apropo de asta, si eu, si toti cei cu care am vorbit azi, speram din tot sufletul ca New Yorkul sa fie desemnat gazda Olimpiadei din 2012!
(Fotografiile autoarei)