Ca fost adversar si fost prieten al lui Basescu, redevenit adversar, Gusa are avantajul de a-l cunoaste bine. Pentru majoritatea oamenilor, Basescu este un necunoscut, desi a fost mediatizat enorm. Chiar si Andrei Plesu, pe cand era consilier, declara ca seful sau pe linie ierarhica este atat de imprevizibil, incat nici ai sai consilieri nu prea stiu la ce sa se astepte. Asistam la un spectacol care se repeta, cu un decor putin schimbat, cu alti actori, dar rolurile sunt aceleasi. Este o dilema cu privire la omul care se afla (temporar) in fruntea ierarhiei executive dintr-un stat: din cauza lipsei de transparenta, cand comite erori, nu stii daca i se datoreaza lui sau consilierilor sai. Nu stii daca respectivul lider tine cont de sfaturi. Predecesorii actualului presedinte, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Ion Iliescu (ii enumar in ordinea in care s-au succedat), au fost inconjurati de consilieri numerosi: unii erau oameni de o inteligenta deosebita sau extrem de binevoitori, iar altii erau catastrofe intelectuale si profesionale. Cand respectivii presedinti faceau greseli, era foarte greu sa-ti dai seama, din sursele existente, sau chiar din interviurile de cercetare, cine purta responsabilitatea ultima. Gusa inca ii mai poarta lui Basescu o puternica simpatie, in ciuda a tot ceea ce s-a petrecut: el atribuie multe din erorile care au aparut la Cotroceni lipsei de profesionalism (sau de experienta, ceea ce este cam acelasi lucru) a consilierilor. Gusa are dreptate cand sesizeaza teama celor de la putere si din opozitie de a-l critica pe seful statului. Traim intr-o cultura politica in care oamenii inca mai au problema de a nu intelege ca lucrul de care politicienii la varf au nevoie ca de aer este o critica avizata, profesionala, facuta fara rea-intentie. Basescu ar trebui sa-si angajeze un consilier care sa-i spuna fara frica, inhibitii si teama de represalii, cum si de ce greseste. Chiar daca adesea exagereaza sau are diferite interese, Gusa nu are nici frica si nici inhibitia de a spune ceea ce gandeste. Din pacate pentru amandoi, ei nu mai sunt impreuna. Basescu trebuia sa-l aduca pe Gusa la Cotroceni, macar pentru primul an de presedintie, pana ii punea pe picioare aparatul de consilieri.
Deocamdata, in lupta sa destul de calma cu Basescu, Gusa aduna puncte. S-ar putea insa ca actualul presedinte sa nu greseasca atat de tare pe cat crede Gusa sau alti critici, si atunci ceea ce spune acum ramane un simplu exercitiu retoric. S-ar putea insa ca Gusa sa aiba dreptate, iar cand toata lumea va vedea lucrurile pe care el le vede acum, atunci va avea mult de castigat in plan politic. Va fi insa prea tarziu pentru Basescu si pentru cei care cred ca il ajuta daca ii ascund criticile. Pana la sfarsitul lui 1996, Iliescu nu a tinut cont de criticile care i se aduceau si ii califica pe ziaristii sau analistii respectivi ca facand parte "dintr-o anumita parte a presei". Iliescu i-a urat pe aceia care il criticau. Cat a fost insa in opozitie, in perioada 1996-2000, el si-a reconsiderat multe din pozitii, iar prin ceea ce a facut ulterior, cand a redevenit presedinte, el a dat de fapt dreptate criticilor sai. Nici Emil Constantinescu nu a tinut cont de cei care l-au criticat, iar dupa ce s-a retras in plina glorie, i-a urat si el pe aceia care au avut indrazneala de a-l critica. Va respecta Basescu traditia? Este greu de anticipat, pentru ca el are, la fel precum Iliescu si Constantinescu, circumstante atenuante: unii dintre criticii din trecut si din prezent ii urasc pe politicieni. Ei nu critica, ci doar dau glas resentimentelor personale. Cand te aperi de cei care te urasc, ai tendinta de a-i pune in aceeasi categorie pe toti criticii, indiferent de motivatia lor.
Spre cinstea lui, Gusa nu il critica doar pe Basescu, ci si pe alti politicieni, fie ca sunt la putere sau in opozitie (in special pe cei din Psd si pe Iliescu). In felul acesta este impartial. Isi tine doar partea lui. Si este normal sa procedeze astfel, pana isi va gasi un loc, daca isi va gasi. Cand a aparut Urr, tinerii politicieni ureristi criticau pe toata lumea si desi aveau dreptate in multe privinte, lumea nu i-a votat. Chiar daca are dreptate, s-ar putea ca Gusa sa nu mai convinga pe nimeni. Este un paradox si o nedreptate, dar nu traim in cea mai dreapta dintre lumile posibile. Adversarii sai vor sublinia (si au tot dreptul sa o faca) faptul ca a plecat si din Psd, si din Pd, doar cand a devenit clar ca exista piedici obiective si subiective pentru ambitiile sale nemasurate de putere. Exista o tendinta de stabilizare a sistemului politic, care duce la simplificarea sistemului de partide, la reducerea numarului de partide parlamentare. Oricat de indreptatite ar fi criticile micilor partide la adresa partidelor care au dominat pana acum viata politica (chiar daca nu au fost la putere, dar au fost in parlament), cand vin alegerile, se produce fenomenul simplificarii colective a optiunilor, iar actorii politici mici sunt tinuti la periferie. Deocamdata, ce se va intampla cu Gusa tine de domeniul detaliului politic. Ce se va intampla insa cu Basescu si cu politicienii influenti criticati de Gusa este important pentru noi toti.