Poate ca asa se explica si corectia administrata de alt politist unui sofer care conducea pe Giulesti fara centura de siguranta. Vinovatul oprit de echipajul de politie insista sa filmeze scena. A fost pus la punct de bratul lung al legii, cu doua palme dupa ceafa. Telefonul cu care a filmat scena a scapat nevatamat, iar imaginile au ajuns la televizor.
Exemple mai sunt. Politistii pe care-i chemi sa risipeasca o gasca de scandalagii oplositi sub fereastra ta te sfatuiesc sa incerci sa-i convingi sa se potoleasca. Cand aud de vreun scandal, milosii de la sectia de politie asteapta sa se incheie bataia pentru a-i aresta pe cei culcati la pamant pe terenul de lupta. Iar daca te duci cu o plangere, politistii incearca prin toate mijloacele sa te faca sa renunti si sa te impaci cu violatorul sau cu talharul care ti-a calcat casa. E mai simplu pentru ei, nu mai au bataie de cap.
Aproape ca nu trece saptamana in care fraierii sa nu se planga de comportamentul politistilor. Nu e de mirare. Si politia este un exemplu de institutie care de atata reforma s-a cam deformat. N-o mai incape centironul. Cariera postdecembrista si-a inceput-o cu batai crunte aplicate celor care contestau autoritatea si moralitatea noii puteri. Sute de oameni au fost umflati si batuti la sectie in timpul evenimentelor numite azi mineriada din iunie 1990. Politistii reluau traditia militienilor de care, dupa cum se pare, nu s-au dezbarat nici azi. Politistii care uceniceau atunci pe campia democratiei au ajuns sefi de sectie, de inspectorat, si se poate spune, pe buna dreptate, ca si-au construit carierele si vilele din truda palmelor. Pe obrajii fraierilor de contribuabili.
In fruntea ministerului de Interne s-au perindat destui ministri preocupati de grija aproapelui cu epoleti. Sa-i mearga bine, sa nu fie sacait de fraierii din organizatiile nonguvernamentale. In toate documentele oficiale primite de la Uniunea Europeana s-a vorbit despre starea jalnica in care se afla politia. Capitolul de negocieri "Afaceri interne" se refera aproape integral la necesitatea reformei in Politie. Degeaba. Zadarnicia operatiunii este de inteles. Noii politisti s-au nascut din vechii ciubucari de la intersectii, din cei care-i fac scapati cu regularitate pe infractori. Din cei pentru care pietonii sau soferii au mecle de fraieri si de maimutoi. Naravul din fire n-are lecuire. Nu degeaba au fost numiti "politieni".
Si in acest domeniu, sperante de reforma au doar fraierii. In realitate, toti cei responsabili vor sa se schimbe, dar numai pe ici, pe colo. Conform legii, de la 1 aprilie ar fi trebuit infiintata politia comunitara. Termenul nu a putut fi respectat. Multi aspiranti, de regula gardieni publici, n-au nici macar bacalaureatul. Scadenta a fost amanata pentru la toamna, dupa examenele de bacalaureat. Chiar si-asa, cei mai multi dintre cei care fac pe cowboy-ii pe strazi au doar zece clase, si acelea facute la cursuri comasate. Au fost promovati in urma unor teste sumare, care si azi le starnesc hohote de ras. Testele le-au adus un permis de arma si un fioros simt al superioritatii. Acum impart procese verbale si fac pe justitiarii cu un aer superior. Cu atatea mecle de fraieri si de maimutoi in jurul lor au si de ce. Doar au reusit, fara sa depuna prea mult efort si fara prea multa constiinta, sa ia banii fraierilor.
Politistul cu minte de militian care nu suporta mecle de fraieri a fost, totusi, pedepsit. A fost putin mutat. Disciplinar. Dar s-a cam exagerat. In fond, daca politicienii, dupa ce au fost alesi, isi trateaza alegatorii de parca ar avea mecle de fraieri si de maimutoi, de ce sa fie pedepsiti doar politistii? Politistii sunt mai ticalosi decat politicienii? In ce tara traim?