Principe si Republica
Ferit de publicitate, prin discretia pe care Casa Regala a Romaniei o pune in toate activitatile ei, Printul Radu de Hohenzollern-Veringen, sotul Altetei Sale Principesa Margareta, este implicat activ in viata cetatii, indeplinind insarcinari importante, atribuite de forul suprem de conducere a tarii. Considerand ca demersurile pe care le intreprinde merita sa ajunga la cunostinta cititorilor, revista "Formula As" i-a solicitat un interviu.
"In Bulgaria si Romania, regalitatea intruneste o implinire
pe care nici o alta institutie nu o are"
- De-a lungul istoriei sale, Romania a excelat printr-o serie de paradoxuri pe care nu este nici cazul, nici locul sa le amintesc. Intr-un asemenea paradox se inscrie, daca-mi permiteti, si situatia altetei Voastre: reprezentant al Casei Regale, Printul Radu de Hohenzollern Veringen este si Reprezentantul Special al Guvernului Romaniei pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila. Nu simtiti o contradictie intre cele doua calitati pe care vi le-ati asumat?
- Cand ii vezi pe toti acesti veri ai Principesei Margareta, din Anglia, Spania ori Belgia, care de la 18 ani faceau ceea ce fac eu acum, nu te mai miri. Ideea cu reprezentant special al guvernului Romaniei este curioasa si unica, numai pentru ca Romania este republica. Dar nu ar fi asa daca ar fi monarhie, pentru ca Belgia, de exemplu, a facut-o incepand cu anii 50, cand Casa Regala s-a "reformat" in acest sens. Regalitatea, spre deosebire de monarhie, care presupune Coroana si Putere Politica, adica sefia statului in persoana Regelui sau a Reginei, Regalitatea inseamna doar Coroana si nimic altceva, oriunde ar fi ea. Aici, in sud-estul Europei de dupa anul 2000, in Bulgaria si Romania, vedem astazi ca regalitatea intruneste o serie de valori, de bunuri, de intelesuri, de mistere, de sentimente, de mandrii, o implinire pe care nici o alta institutie nu le are. Si, dupa cum se vede, nu are nici o legatura cu Puterea, in intelesul obisnuit al cuvantului.
Incredibilul situatiei din Romania consta in faptul ca in 2002, un partid republican si de esenta as putea spune chiar antimonarhista m-a numit reprezentant special, iar astazi, cand va vorbesc, actualul guvern liberal a reconfirmat alegerea social-democratilor, adica a principalilor lor rivali. Este o proba practica a faptului ca un instrument creat in jurul Casei Regale poate avea continuitate intr-o lume discontinua.
- In ce consta activitatea de Reprezentant Special al Guvernului Romaniei pe care Alteta Voastra o desfasoara?
- Acum, dupa doi ani si jumatate de activitate, vorbim de peste o mie doua sute de angajamente incheiate, in toate domeniile vietii romanesti: armata, politica, economie, cultura, invatamant, tot ce este fundamental pentru Romania, in destinul ei european sau euroatlantic. Un alt instrument pentru a pune Romania in contact cu lumea este cel al conferintelor. Nu exista an in care sa nu tin cel putin 40-50 de conferinte in marile locuri ale lumii, cum este Chatham House din Londra, poate cea mai mare tribuna a ideilor, sau la Institutul Francez al Relatiilor Internationale (Ifri) de la Paris. Dar si la cele mai tinere universitati din Romania. Subiectele sunt fie de importanta romaneasca, fie din cele pe care un om politic nu le-ar aborda in mod obisnuit, cum ar fi de pilda despre minoritatea rroma din Romania si din sud-estul Europei, pe care am tinut-o in cladirea Parlamentului de la Helsinki, la Chatham House si la Ifri si care s-a bucurat de frumoase aprecieri.
Am fost de multe ori in Bulgaria, unde am incercat cu sprijinul primului ministru, regele Simeon, sa punem ambele tari impreuna, sa avem o cadenta identica. Am mers la institutiile lor primordiale, m-am intalnit cu Patriarhul Maxim, cu ministri din guvern, cu militari, reprezentanti ai societatii civile, dar si cu membri ai comunitatii lor. I-am pus impreuna pe bulgarii din sudul Dunarii cu romanii din nordul ei - am facut-o la Giurgiu si la Ruse - si impreuna am inteles ca Dunarea ne uneste, mai curand decat ne separa. Satisfactia este exceptionala.
Tarile noastre din Balcani, cele din centrul si sud-estul Europei, ca si cele din vestul Peninsulei Balcanice, care-si asteapta randul pentru a intra in Comunitatea Europeana, au o mare istorie comuna. Si in ultimii zeci si sute de ani, as indrazni sa spun, am cam stat cu spatele unii la altii, pentru motive explicabile istoric, dar care acum ar trebui sa fie sterse. Si imi face mare placere atunci cand constat aceasta "stergere" in Croatia, in Slovenia, in Bulgaria, in Ungaria si mai departe in Cehia, Slovacia, Polonia. In toate aceste locuri, am mers si, de fiecare data, am fost fericit si m-am simtit mai confortabil cand am facut ceva pentru cate o regiune, decat atunci cand am dus o solie intr-o tara mai indepartata. Sunt tari cu care tara noastra a avut legaturi traditionale si in care am gasit o foarte mare asemanare temperamentala cu noi, mentalitati asemanatoare cu a noastra.
"Romania - instrumentul specific care deschide usa"
- In periplul Altetei Voastre prin aceste tari, ati gasit si urme romanesti?
- In multe tari chiar. In Tarile din Golf, din Orientul apropiat, Siria, Liban, Israel, Iordania sau in tarile din Nordul Africii - Egipt, Maroc, Algeria, Tunisia -, am intalnit multi romani intelectuali, profesori la Universitati, medici, ingineri, oameni de foarte aleasa cultura, care au contribuit substantial la dezvoltarea si propasirea lor. Ei au trimis studenti sa invete in Romania, iar baza aceasta culturala este o punte de legatura durabila intre Europa si aceasta parte a lumii. Nu multe tari pot face in urmatorii ani acelasi lucru si astea sunt date fundamentale pentru prezentul Romaniei. Noi stim ce-nseamna lumea orientala, ii cunoastem mirodeniile, subtilitatile, disimularile, flexibilitatile, avem capacitatea de a-i ingloba in intelegerea noastra de civilizatie.
In ce priveste proximitatea rusa, ea a fost nefasta din punct de vedere politic, militar, dar fasta din punct de vedere cultural. Suntem cunoscatori ai lui Lermontov, Dostoievski, Cehov, ceea ce nu e cazul Europei occidentale, unde mare parte din populatie nu pricepe despre ce le vorbesti cand pomenesti de toate astea.
Ei bine, toate aceste instrumente de confluenta de care ne bucuram noi, romanii, ar trebui folosite de viitoarea Europa intreaga. Pentru ca nu suntem doar un stat candidat, ci suntem o tara care poate sa aduca Europei o valoare adaugata specifica. Pe agenda mea sunt inscrise peste cinci sute de angajamente pe an, mai multe chiar decat au membrii familiei regale britanice, familie care are 700 de ani de existenta continua, cu o singura intrerupere doar.
Pe de alta parte, si prezenta mea in tara a fost neintrerupta. Sunt unul dintre putinii, putem spune demnitari, care merge in tara aproape saptamanal. Nu exista colt pe care sa nu-l cunosc, iar in orice loc ajung, nu exista segment din viata acelei comunitati pe care sa-l ignor. In plus, am acordat inaltul patronaj Camerei de Comert Romano-Britanice care se afla in primele randuri ale cooperarii dintre cele doua tari. Londra e un loc prin care trec in 24 de ore sume mai mari de bani, decat intregul nostru venit national brut anual. Turcia, iarasi, este o tara puternica, fantastica, cu care avem excelente relatii. Federatia comunitatilor economice a Turciei (camere de comert, burse de marfuri etc.) are un milion de companii membre. Istanbulul are 14 milioane de locuitori. Impreuna cu cele 5 milioane de la Ankara, fac aproape cat populatia tarii noastre.
Toate aceste tezaure, comori de potential economic asteapta sa fie explorate cu instrumente noi, nu numai cu cele ale autoritatii de stat sau cu cele ale administratiei centrale. Acestea isi au rostul lor, dar nu sunt suficiente. Ma simt fericit ca societatea romaneasca de azi a inteles ca pe harta ei isi are locul si Casa Regala.
Aici, la Palatul Elisabeta, vin prim-ministri, regi, presedinti, ministri, militari, preoti, patriarhi, episcopi, profesori, elevi, lideri politici si toti laolalta, fie ca sunt din strainatate, fie din Romania, dialogheaza cu noi si fac proiecte cu noi spre binele romanesc. Ceea ce inseamna: stabilitatea Romaniei, libertatea, prosperitatea ei si prezenta ei in lume, impreuna cu respectarea sfanta a proprietatii si cu drepturile omului. Sunt principii pentru care Regele a stat vreme de patruzeci de ani la poarta tarii lui fara sa poata intra.
"Dupa 60 de ani, Regele este invitat la Kremlin..."
- Pe langa rolul incredintat de guvern, Alteta Voastra este acum si punctul de legatura dintre romani si Casa Regala. De ce in ultimul timp Majestatea Sa Regele apare tot mai rar si refuza sa dea interviuri?
- Regele a luat hotararea sa nu mai dea interviuri, deoarece in sinea sa considera ca aceasta este o forma de exprimare care nu i se potriveste, nu este forma optima care-l caracterizeaza. In momentul in care insa are de adresat un mesaj, nu pregeta sa o faca. Si o face in toate imprejurarile, nu doar in cele legate de Craciun sau de Paste.
Cat despre prezenta Majestatilor Lor in mijlocul romanilor, numai astazi, de exemplu, Regele si Regina au fost la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, unde s-au intalnit cu studentii si profesorii. Apoi am fost impreuna in Piata Universitatii, la mitingul de sustinere a ziaristilor rapiti in Irak, iar dupa amiaza, la ora 19, avem o intalnire, Majestatile Lor Regele si Regina si eu, cu treizeci din cei mai proeminenti oameni de afaceri romani, la o conferinta despre dezvoltarea investitiilor in Romania.
- Primavara anului 2005 a fost deosebit de bogata pentru familia regala a Romaniei...
- Intr-adevar, in afara de sarbatoarea traditionala a Invierii, pe care am petrecut-o la Craiova si apoi la resedinta din Savarsin, Pastile au avut in primavara aceasta si alte conotatii deosebit de importante. Pe 3 mai, a treia zi de Pasti, am plecat cu masinile pe traseul ostasilor romani care au murit in cel de-al doilea razboi mondial pentru eliberarea teritoriilor din afara Romaniei. Majestatea Sa a depus coroane pe mormintele soldatilor lui in Ungaria, Slovacia, Cehia, pana la Praga. Pe 8 mai, am plecat la Moscova, unde - dupa 60 de ani - Regele este invitat la Kremlin, sa ia parte la sarbatorirea sfarsitului razboiului. La Kremlin, de unde i s-a tras tot raul. Pentru ca a plecat din tara fortat de comunistii romani, manevrati de Kremlin. Iar Kremlinul de astazi, prin presedintele Putin, il invita, dupa 60 de ani, pe ultimul sef de stat beligerant care mai este in viata. Dupa 60 de ani de asteptare, acest om primeste prima invitatie oficiala de la Kremlin si nu de la Londra, Paris sau Washington.
Acest Pasti 2005, dupa Pastele din 92, reprezinta asadar una din sarbatorile cele mai pline de semnificatii pentru Casa Regala a Romaniei din ultimii 15 ani. Si toate aceste realizari de pana acum sunt, totusi, ale unei familii care, dupa 140 de ani, ramane de aceeasi esenta. Ea are un fel de inefabil ce se amesteca uneori cu simbolul, cu traditia, cu legitimitatea, alcatuind un tot imposibil de explicat. Nici nu trebuie sa fie explicat. Pentru ca detinatorul acestei taine este insusi Regele Mihai.