Divertismentul fiind reproductibil si repetabil, succesul presei si al terorismului depind de suprimarea sau punerea intre paranteze a doua dimensiuni esentiale ale timpului: trecutul si viitorul. Stirea de ultima clipa sau amenintarea de ultim moment a teroristilor pot avea efecte devastatoare asupra destinatarilor, cetatenii obisnuiti. Exemplul cel mai la indemana este criza ziaristilor ostatici din Irak. Trei ziaristi romani, plus un ghid irakiano-american s-au expus cu buna stiinta (sau inconstient) riscului de a fi rapiti, torturati sau chiar ucisi, iar o intreaga natiune este santajata de un grup de criminali, teroristi, care i-a capturat. Imaginile jurnalistilor cu mitralierele la tampla si implorand cu lacrimi in ochi mila concetatenilor si solidarizarea lor pentru a presa guvernul sa cedeze santajului i-au impresionat pe multi. Zecile de ostatici din alte tari care implorau intr-un mod asemanator sau chiar au fost executati in direct, prin decapitare sau impuscare in cap, nu au impresionat prea mult publicul de la noi. Ce s-ar fi intamplat cu natiunea romana daca am fi avut in direct sau inregistrate "la cald" imagini cu zecile de mii de romani torturati, batjocoriti, ucisi bestial sau cu sange rece in temnitele comuniste, in lagarele de munca sau in prizonieratul din lagarele sovietice din timpul si de dupa cel de-al doilea razboi mondial? Fie nu se mai impotrivea deloc comunismului (ceea ce s-a si petrecut pana la urma si a durat cateva decenii), fie ar fi avut loc o revolta. Ce s-ar fi intamplat daca aveam aceste imagini imediat dupa caderea comunismului? Efectul de teroare ar fi fost mult diminuat. Totusi, probabil ca ar fi avut loc "procesul comunismului". Oricum, tot ar fi intervenit factori de diminuare a tiraniei clipei.
Oamenii care s-au solidarizat cu ostaticii ziaristi din Irak si au cerut retragerea imediata a trupelor actioneaza sub presiunea clipei. Nu se mai gandesc la trecut sau viitor. Nu se mai gandesc ca exista anumite interese strategice, ca daca Romania doreste securitate si protectie din partea Nato si mai ales din partea Statelor Unite ale Americii, asta implica un pret, niste riscuri de securitate. Lumea a uitat de deceniile de insecuritate in care a trait Romania, incepand cu 1940 (si anii precedenti), cand a pierdut teritorii imense. Lumea nu se mai gandeste ca daca iesim din protectia actuala de securitate, putem retrai cosmarul din 1940 sau alte scenarii de acest tip. Oamenii nu se mai gandesc ca a doua Romanie, cea de peste Prut, se gaseste in continuare sub amenintarea impeimperialismului rus, care si-a fixat un cap de pod in Transnistria. Exista la noi oameni care ii admira sincer pe liderii Gorbaciov sau Putin, fara sa fi acordat atentie studierii atente a respectivilor. Ca sa dau un exemplu recent, presedintele Putin a declarat pe 25 aprilie 2005, in discursul din fata Dumei, ca prabusirea Urss si a blocului comunist sovietic a fost "cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului Xx". Neobolsevicul Putin este un fost Kgb-ist care regreta perioada de glorie a regimului totalitar pe care l-a servit pana in ultima clipa. Cetatenii unor tari precum Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Romania, fosta Cehoslovacie, Germania de Est etc. nu au motive sa regrete pretinsa "catastrofa geopolitica" a prabusirii blocului sovietic, pentru ca a insemnat eliberarea lor nationala. Nostalgicii dupa regimul comunist, care exista chiar si in Romania, nu mai au dimensiunea temporara, au pierdut in mare parte capacitatea mnemotehnica, dar si pe cea morala, de a percepe raul pe care l-a reprezentat comunismul. Ei se gandesc doar la clipa prezenta, la greutatile lor de a-si satisface nevoile biologice de moment, ceea ce le distorsioneaza profund judecata cu privire la trecut si viitor. Nu se gandesc nici o clipa la faptul ca exista posibilitatea ca orice tara lipsita de umbrela de securitate sa intre din nou in sfera de interese sau de dominatie a unui stat care nu a incetat sa gandeasca imperialist, indiferent de natura regimului sau politic.
Incapacitatea oamenilor de a-si imagina in prezent ce a insemnat regimul criminal comunist si modul in care milioane de destine au fost distruse este compensata prin suprareactia fata de soarta dramatica din "clipele" prezente ale detinerii jurnalistilor. Teroristii mizeaza tocmai pe modul in care reactioneaza opinia publica sub presiunea amenintarii clipei. Cei care cer imperios retragerea "imediata" a trupelor nu se gandesc o clipa la consecintele pe termen mediu si lung ale unei asemenea decizii. Daca statele ar actiona la fel precum indivizii sau familiile care accepta presiunile unor rapitori teroristi, omenirea ar cadea in scurta vreme in starea de anarhie ce a precedat contractul social. Nu se cunosc inca detaliile rapirii, nici daca este vorba si de alte interese, ale unor grupuri de presiune, ale altor state, sau daca santajul prezent are si alte mize, dar cei care cer imperios retragerea pun mai presus de orice nevoia lor psihologica de a iesi de sub presiunea amenintarii prezente. Tirania clipei este resimtita mult mai puternic de cei terorizati decat de teroristi.