Ecumenismul teoretic de pe alte meleaguri a devenit, poate mai repede decat ne-am fi asteptat, actiune si spirit viu in multe orase si sate romanesti. Astfel, zilele trecute, la Reghin, am avut ocazia sa particip la o astfel de sarbatoare ecumenica a cantecului si poeziei, cum numai un municipiu mic, dar cu mari ambitii culturale, poate organiza. Aflat la cea de-a cincea editie, Concursul de poezie religioasa Credo, organizat la initiativa Directiei judetene de patrimoniu, a atras la Casa de Cultura "George Enescu" peste 200 de spectatori si tot atatia coristi si poeti. Timp de patru ore si jumatate, zece coruri ale bisericilor din oras au cantat si au inaltat lauda Mantuitorului in cele trei limbi ale parohiilor: romana, maghiara si germana. Catolici, reformati, ortodocsi, imbracati in costumele de sarbatoare, in care vin la biserica, au concertat pe scena cu naturaletea cu care acompaniaza Sfanta Liturghie duminica de duminica. Niciodata n-am vazut o astfel de intensa desfasurare a rugaciunii intr-un spatiu laic. Sub pavaza iubirii de Hristos, limbile si etniile n-au mai contat, diferentele culturale au disparut, sunetul muzicii liturgice a pus stapanire pe sufletele celor prezenti: "Slaviti-L neincetat/ Iisus a inviat!/ Ce har maret ne-a daruit/ Credinta-n El ne-a mantuit". Aproape ca nu-ti dadeai seama de limba in care erau susurate aceste magice cuvinte cu care corul Bisericii "Sf. Maria" isi mangaia ascultatorii.
Alternanta dintre poezie si muzica, punctata de interventiile inspirate ale prezentatorilor, poetii Valentin Marica si Nicolae Baciut, a reusit sa creeze atmosfera specifica unui spectacol comunitar, in care fiecare se simte la el acasa. Batrani, copii si tineri sunt chemati la rugaciune; in loc de aplauze, palmele tuturor se impreuneaza sub semnul crucii; cativa ingenuncheaza, ochii celor mai multi sunt plini de lacrimi. Dirijorul Madasz Peter face minuni cu corul bisericii romano-catolice: "As vrea si eu cu gandul dus/ Sa stau sub crucea lui Iisus/ As vrea si eu cu gandul dus/ Sa plang sub crucea lui Iisus".
Reghinul multicultural este in mare masura un Reghin al spiritualitatii crestine. Un preot frumos si vrednic, precum Ilie Damian, parohul bisericii la care a slujit, cu 250 de ani in urma, marele iluminist Petru Maior, a construit o biserica noua, incapatoare. Se straduieste sa ridice un parc in jurul ei, plantand tuia si mesteceni. Corul bisericii sale e pe scena, poetii care-i frecventeaza predicile se numara printre premiatii concursului Credo. Si tocmai in duminica vizitei noastre, fara sa stie ca suntem prezenti, parintele Damian da citire unui articol din "Formula As". Dupa slujba, avea sa se justifice: "Citesc deseori credinciosilor din revista dvs. Este un instrument de lucru pretios pentru orice om al credintei. Si pentru oricine crede in valorile nationale". Ce altceva ne-am mai putea dori, ca jurnalisti?