Pretul gloriei
- Dupa ce ti-ai castigat celebritatea ca prezentatoare la Acasa Tv, ai revenit pe acelasi post, in calitate de actrita, in serialul Numai iubirea. A fost grea reintoarcerea la adevarata ta meserie? De fapt, esti absolventa a Institutului de Teatru din Bucuresti...
- A fost o revenire pe care mi-am dorit-o foarte tare si pe care am anticipat-o prin prezenta mea pe scena Teatrului National, in spectacolul cu Dale Carnavalului, pe parcursul mai multor stagiuni. As fi jucat mai departe, daca in viata mea nu s-ar fi petrecut un mare eveniment: am devenit mama! Cu mult inainte de a se naste Rianna, fetita mea, am intrerupt orice activitate si i m-am dedicat trup si suflet. De reintoarcerea la teatru aveam foarte mare nevoie, pentru sufletul meu, pentru schimbul acela de energii, fara de care, la un moment dat, te cam usuci. Nu m-am gandit sa revin pe scena 100%. Lucrul in televiziune e benefic, tine tot de imagine, iar satisfactiile nu sunt putine. Apoi, pe neasteptate, a intervenit proiectul cu serialul Numai iubirea. Am acceptat bucuroasa, desi exista o diferenta intre munca de actor de teatru, de film si cea din filmul de televiziune. Pentru serialul de televiziune se munceste la longue. Nu numai ca timp, dar si in ceea ce priveste constructia personajului. Pe parcursul filmarilor apar diverse modificari, se mai adauga episoade. Chiar si din punct de vedere tehnic, sunt diferente. La un serial Tv se filmeaza cu minimum doua camere, pana la un car intreg, care cuprinde sapte camere. Pe cand lung metrajele se realizeaza cu un singur aparat de filmat.
- In care dintre cele trei ipostaze - actrita de teatru, de cinema sau de televiziune - te simti mai in largul tau? Pe care o preferi?
- Prefer teatrul. Datorita contactului direct cu oamenii. Am nevoie de el. Gaura aia neagra, care se numeste camera de luat vederi, nu-ti da inapoi nici un fel de energie. Ba chiar te incarca cu o radioactivitate complet de nedorit. Cu toate astea, recunosc, totusi, ca e mult mai provocator sa faci un film. Acolo incepi cu sfarsitul, continui cu inceputul si termini cu mijlocul povestii. Intr-o astfel de situatie, tu, ca actor, trebuie sa fii "bucatarul-sef", sa ai personajul la degetul mic, sa fii la dispozitia regizorului si sa te arunci in apa unde zice el dar, in egala masura, sa simti ca si el e la dispozitia ta. In teatru, intri si "arzi" pentru trei ore. Desigur, nici un spectacol nu seamana cu celalalt. Tocmai datorita publicului. In fiecare seara, spectatorii, mereu altii, te "incarca" diferit. Dar tocmai asta e splendoarea teatrului. Totusi, lucrul la Numai iubirea e o sursa de satisfactii enorme, e o experienta complet noua. Cu atat mai mult cu cat e o productie mamut, care te acapareaza 100%. Practic, nu prea ai viata personala. Suntem acolo tot timpul, cu exceptia orelor pe care le dormim. Experienta aceasta, a lucrului la serial, nu numai ca-mi ofera o fateta noua a profesiei, dar imi imbogateste si bagajul acumulat ca om de televiziune. In plus, sunt constienta ca a contribuit si la cresterea cotei mele de popularitate. Beneficiam si pana acum de o anume notorietate, insa serialul m-a transformat intr-o Ana (n. red. numele personajului interpretat de Corina in serialul Numai iubirea) pe care copiii, in special, o opresc pe strada ca s-o stranga in brate si s-o pupe. Ma topesc de placere. Rolul acesta ma ajuta sa ma exprim desi, in acelasi timp, ma simt si frustrata. Fiindca Ana, in viziunea mea, e un personaj ingrat. E un personaj cu care eu, Corina Danila, nu sunt de acord, in foarte multe privinte. Si pe care, de foarte multe ori, mi-a fost greu sa-l accept. Frustrarea vine si din faptul ca actoriceste, ma simt limitata si nevoita sa utilizez aceleasi mijloace de expresie, pe o perioada destul de lunga. Ceea ce am de jucat nu-mi exploateaza intregul potential actoricesc. Pana acum, acest personaj a fost foarte inchistat, n-a "respirat" niciodata liber. Singurele momente in care nu-si sufoca libertatea interioara sunt acelea in care lucreaza cu copiii si, uneori, doar uneori, atunci cand vine vorba de Dan, personajul pe care Ana il iubeste. Ana e stangace. Faptul ca ea, personajul, nu stie cum sa-si foloseasca mainile spune foarte multe.
Un dar ceresc: Rianna
- Cum te intelegi cu restul echipei?
- Excelent. Nici n-am putea lucra daca n-am comunica perfect. Daca undeva, ceva ar scartai, s-ar simti.
- Desi mi-ai marturisit ca nu mai ai prea mult timp liber, totusi... viata ta a mers inainte de acum patru ani, cand ne-am intalnit prima data.
- Da, a mers inainte si a evoluat catre foarte bine. Si pentru asta, trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu. Pentru ca dupa durerea pricinuita de pierderea tatei, care m-a marcat foarte mult, am avut o perioada de "je men fichism": nu ma mai interesa nimic, nu-mi mai trebuia nimic. In fine, timpul a trecut si a mai alinat suferinta. In plus, am intalnit un barbat extraordinar. Un om tare bun! Si apoi, am primit de la Dumnezeu un copil exact asa cum mi-am dorit. Rianna e un copil asa de cuminte, de dulce si de frumos... Iar aparitia ei a avut darul de a mi-o reda pe mama. Si ea a suferit foarte mult dupa tata, atat de mult, incat, la un moment dat, ma temeam ca am s-o pierd si pe ea. Practic, mama a renascut dupa ce a aparut Rianna, ba si mai mult, a devenit ingerul meu pazitor. Ii multumesc foarte mult pentru devotamentul pe care il dovedeste, fara ea, fara ajutorul ei, n-as putea sa joc in Numai iubirea, nici sa fac altceva. Ma ajuta teribil. Nici o secunda nu mi-am pus problema sa gasesc o bona. Ar fi insemnat s-o jignesc pe mama. In acelasi timp, nu cred ca as fi putut gasi o bona care sa stea cu copilul pana la doua noaptea, cand ma intorc eu de la filmari.
- Ti-a dat Rianna mai mult echilibru?
- Da, doar ca in momentul de fata, nu ma prea pot bucura de el. Rianna sta cu mama. De foarte multe ori, in timpul saptamanii, prefer sa nu mai trec pe la ea. Nu mai trec, pentru ca ma doare ca ajung acolo numai cand doarme. Mi-e mila sa o trezesc... Ma doare ca n-am posibilitatea sa petrec mai mult timp cu ea, sa-i spun mereu ca o iubesc, ca mi-a adus fericirea.
Aparatul minune
- Multa munca, un copil... dar tu arati spectaculos. Care e secretul?
- Iti multumesc pentru compliment. Am considerat ca e de datoria mea, din respect fata de mine, fata de cei apropiati si fata de telespectatori, sa revin la forma de dinainte de a ramane insarcinata. Mi-a fost destul de greu, dar am tras un pic de mine si m-am ajutat cu un aparat minune. Care m-a incantat atat de tare, incat m-am decis sa mi-l achizitionez. Si nefiind egoista, m-am gandit sa-l pun la dispozitia si altor femei. Asa ca am deschis un cabinet cu personal medical specializat, unde doamnele si domnisoarele pot beneficia de multiplele tratamente pe care acest aparat le poate realiza. Silueta e remodelata, se combat celulita si vergeturile, se lucreaza pielea lasata sau marcata de cicatrice, este stimulata secretia de colagen etc. Desigur, e vorba de rezultate foarte bune, dar care vin in timp.
- In forma fizica esti, in forma sufleteasca la fel, dar cu nabadaioasa de primavara, care se hotaraste asa de greu sa se-ntoarca, in ce relatii te afli?
- Ma simt extrem de bulversata, fiindca sunt meteo-dependenta. Ma dor oasele, articulatiile - am un reumatism poliarticular acut pe care-l car dupa mine - mai racesc, ma dreg... Dar psihic, primavara ma incarca, ma motiveaza, ma umple de bucuria vietii frumoase pe care o am. Si as sta numai afara. Sa admir copaceii infloriti si sa adun toata caldura soarelui. Dar nu prea e vreme. Abia astept Pastele. Ca plecam si noi trei zile in Spania. Nu mai mult, trebuie sa revin la filmari.
Fotografii: Mediafax